Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

România Proastă

În 2009, după o întâlnire înainte de alegeri, în care îi spusesem că ar fi soluția cea mai bună ca președinte, față de Băsescu și Geoană, m-am despărțit de dl Crin Antonescu pe această replică gânditoare a liderului PNL: „Deci, domnule Popescu, îmi cereți să renunț și la ultima fărâmă de umanitate din mine...”

Era concluzia d-sale. Eu nu-i cerusem nicidecum așa ceva. Dar dl Antonescu îmi spunea că a fi cât mai inuman e o condiție să urci cât mai sus pe scara politică.

Stenogramele PSD postmoțiune m-au înfiorat puțin, uitasem sentimentul. Congresul animalelor mecanice.

Vipera (piele sintetică pe suport de metal) Firea: „Mergem cu psihopatul de Cumpănașu? Să nu facem vreo mișcare și să pierdem și ce-avem acum. În jur de 20%. Cred că ne dăm singuri o lovitură din interior. O să înceapă lupta între noi”.

Bivolul (cauciuc pe lemn de fag) Oprișan: „Mințim și unii, și alții. În fața urnei, românul va avea o mare problemă dacă vom reuși să-i speriem”.

Coiotul soios (ulei pe pânză) Manda, despre lansarea de azi a lui Dăncilă: „Noi nu știm cine plătește banii!”.

Mamba albă (mătase îmbibată cu venin) O. Vasilescu: „Trebuie să dăm acum pentru primari, să le dăm speranțe, că ei merg pe stradă”.

Bivolul: „Dă căutare pe Google Proasta României și îți dă Dăncilă! Nu știu cine îl putem trece lider PSD. Dacă dăm senzația că ne batem pentru putere și funcții, pierdem”.

Îți recomandăm

Comună tuturor acestor replici este grija de a minți, a speria, a prosti, a păcăli cetățenii. Fiecare ștab pesedist în felul lui. După înfrângerea care le-a căzut în cap, în loc să se gândească cu ce au greșit față de oameni, de ce a scăzut și scade încrederea în PSD, de ce șeful Tineretului Pesedist a votat pentru moțiune, de ce n-o plânge nimeni pe Dăncilă, gândul lor este cum să mintă, să sperie, să prostească, să păcălească mai abitir alegătorii în campania electorală.

Bivolul e supărat că Dăncilă este proasta României. Dacă era Ticăloasa, Hoața, Mincinoasa, Escroaca, Șulfa României, nu l-ar fi deranjat deloc – acestea sunt titluri nobiliare la PSD.

A fi prost însă, nu exclude posibilitatea de a fi bun. De a fi generos. Înțelegător. De bună-credință. Încrezător în ceilalți. Într-un cuvânt, prostul poate să fie om.

Nu e cazul lui Dăncilă, dar asta este insulta maximă pentru Viperă, Bivol, Mamba albă, Coiotul soios. A fi om – adică fraier, prost, alegător... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult