„Poporul are întotdeauna dreptate. Dacă eu nu reușesc să-i înțeleg alegerea, înseamnă că trebuie să mă mai gândesc”. Asta scriam și semnam la începutul anilor `90.
Treizeci de ani mai târziu, ani plini de zbucium pe drumul întoarcerii României în Europa civilizată, după aproape o jumătate de veac sub placa de fontă comunisto-bolșevică, scriu așa: poporul are întotdeauna dreptate, cu condiția să răspundem corect la întrebarea – Cine este poporul?
Este „poporul” acela plimbat întruna prin gură de cg, adică votanții, susținătorii și gealații din jurul lui?
Este „poporul” totalitatea cetățenilor români din România cu drept de vot în 2024-2025?
Sunt „poporul” toți cetățenii români de pe mapamond în 2024-2025?
Nu. NU.
Poporul român este popor nu doar în spațiu, dar și în timp. Democrația înseamnă ca hotărâtoare să fie voința poporului. Dar nu doar a celui trăitor azi.
Poporul român în spațiu și timp se numește națiunea română. Națiunea este totalitatea popoarelor care se succed pe un teritoriu, vorbind aceeași limbă și având aceeași cultură. Acum mai bine de 200 de ani exista pe aici doar norodul, o masă umană neconștientă de sine. De atunci, norodul cată să se facă nație. O națiune independentă și suverană europeană, nu o despoție ruso-asiatică.
Pentru asta au luptat și au murit pașoptiștii, unioniștii, soldații români în Primul Război Mondial. Au suferit și au fost uciși români luptând împotriva fascismului și comunismului. Pentru ca România să fie parte a civilizației occidentale, nu o despoție ruso-asiatică.
Toată această luptă de secole este consfințită în Istoria, Constituția și legile României. Popoarele române care odihnesc în pământul patriei sunt vii în Istoria, Constituția, legile României.
Într-o rea zi, un popor se poate îmbolnăvi ca un om. O parte din mintea și sufletul românilor suferă în clipa de față de ură și orbire alternând cu halucinații. Boala nu-i lasă să vadă ce sare în ochi de la o poștă: Mesia al lor e un grandomaniac mincinos patologic, dispus să recurgă la orice, la legionari, la ruși, la milioane de euro bani negri cu sânge pe ei, la antisemitism, antieuropenism, neoceaușism, filetism, la mercenari, interlopi, ucigași cu simbrie, la Dumnezeu ca șeful său de campanie, ca să ajungă președintele României, după ce a fost toată viața un impostor cu întuneric în spate. Și acum a sărit de 60 de ani, nu mai are răbdare.
Statul român nu poate permite unui număr de 2 milioane și ceva de cetățeni, majoritari în primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, să distrugă națiunea română. Democrația nu înseamnă supremația absolută a votului popular, înseamnă în primul rând că nimeni și nimic nu e mai presus de lege. Nici chiar votul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
