Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vaccinul combate și prostia

Cristian Tudor Popescu

Nu m-am vaccinat încă. Mi-am așteptat rândul. Dar, după cum stau lucrurile, mă îndoiesc că voi reuși să mă înscriu pe 15 martie – oamenii vor să se vaccineze și vor asalta platforma pentru programări. Ceea ce mă îngrijorează în legătură cu imunizarea mea, dar mă și bucură.

Mă bucur că românii au rezistat propagandei feroce împotriva campaniei de vaccinare pe care o practică partidul Aurolacilor, senatoarea Balena Baliverna, mai ipocrit și mai perfid PSD, cu televiziunile aferente, precum și numeroasele grupuri de injectori de mesaje ale Kremlinului în România.

S-a încercat și se încearcă să fie speriați oamenii cu tot soiul de drobi de sare și riscuri mortale imaginare. Bineînțeles, vaccinurile occidentale sunt de la diavolul. Despre cele rusești sau chinezești, nicio vorbuliță de rău, dimpotrivă. În țările copleșite de gălăgia antimască și antivaccin domnește infernul – în uriașa Brazilie, unde manipularea e susținută chiar de președintele Bolsonaro, mor de covid 2 000 de oameni pe zi. În schimb, în Statele Unite, care dețin recordul mondial de infectări și morți din guvernarea Trump, în urma campaniei masive de vaccinare numărul de cazuri zilnice a scăzut cu 70% din ianuarie până în martie, iar decesele cu 40%.

În fața valului 3 al pandemiei, în România se strânge din nou șurubul restricțiilor. E posibil să ajungem, declarat sau nu, în situația de carantină totală, ca acum un an.

Of, Doamne, iarăși?!

Dar haideți să ne gândim dacă situația e aceeași. Și nu e. Pentru că atunci nu aveam nicio speranță la orizont, nu exista niciun vaccin. În mai puțin de un an, printr-un formidabil efort al științei medicale mondiale, avem vreo 10 vaccinuri, între care unele și-au demonstrat deja eficiența și lipsa de reacții adverse nonneglijabile. De aceea, aș compara această primăvară cu cea a anului 1945, când monstrul fascist mai făcea încă Răul pe planetă, dar se întrevedea anihilarea lui în câteva luni, ceea ce e posibil și cu bestia covid.

Prin urmare, cred că toate bâlbele, nepotismele, prostiile, cotonogelile interne ale actualei guvernări nu trebuie să ne demobilizeze de la a ne vaccina.

Firește, cu condiția ca autoritățile să asigure doze pentru toți doritorii, dincolo de cele câteva mii de lichele care ajung să-și aranjeze vaccinări peste rând.

Până și ceea ce s-a întâmplat în spitalul din Piatra Neamț și la „Matei Balș”, pentru care nimeni încă n-a dat socoteală, sau la spitalul județean din Sibiul Ralucăi Turcan și al lui Klaus Iohannis – dacă 15% din atrocitățile față de bolnavi apărute în presă se confirmă, e jale – poate să însemne un motiv în plus să te vaccinezi. Ca să nu ajungi la spital...

În ce mă privește, aștept vaccinul, cu masca pe figură, cu distanțare fizică și dezinfectare, cum fac de un an încoace, și voi respecta aceste reguli și după ce mă vaccinez.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult