Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Maigret, Mascaronul și Frăția Organelor

Cristian Tudor Popescu - Photo

Ce înțeleg, atât cât mă ajută capul, din declarațiile comisarului-șef de poliție Maigret Gheorghe și șefului de mascați, mascaronul Scurtu:

- Vinovat pentru crimele de la Onești este unul dintre morți, care a dat cu picioarele în agresor și l-a supărat. Prin urmare, familia muncitorului ucis va trebui să plătească despăgubiri pentru lovirea și stresarea ucigașului aflat în exercițiul funcțiunii.

- Care ucigaș, a fost foarte cooperant, cooperarea mergea strună de câteva ore și ar fi mers tot așa, dacă nu își băga picioarele victima. După ce se va vindeca, măcelarul și polițiștii vor fi premiați pentru asta într-un cadru festiv.

- Mascații nu au putut să treacă de ușa apartamentului pentru că era încuiată. Și, pe deasupra, caz grav, mai era și o scară proptită în ea. Mascaronul Scurtu zice că „3 oameni solizi n-au putut s-o dea jos”. Poate era bine să cheme vreo 20 de oameni solizi, să pună umărul. Căci, știm bine că, în localitatea Onești, din considerente de poluare fonică, sunt interzise miniîncărcăturile explozive pentru aruncat în aer uși.

- Despre folosirea unui lunetist, Scurtu zice că a fost unul, plasat în blocul de vizavi, dar n-a văzut bine în apartament, din cauza unui copac. Firește, nu-i putem cere omului cu pușca să caute alt unghi de tragere, dar, uăă, nu s-ar fi putut tăia copacul? Și când agresorul a ieșit pe balcon cu victimele, agitând cuțitul și amenințând, ce bârnă mai avea în ochi lunetistul?

- Faptul că Poliția și mascații au reușit doi morți, deși n-au avut la dispoziție decât un bătrân înarmat până-n dinți cu un cuțit, e fără îndoială un succes. Dar organele noastre de intervenție așteaptă o ocazie mai deosebită, vreo sută de oameni ținuți ostatici de un comando terorist, ca să ne arate cu adevărat ce pot. 

Premierul Cîțu, nu știu ce l-o fi apucat, vorbește de „eșecul operațiunii de la Onești” și de „pedepsirea rapidă a vinovaților”. Hai s-o vedem și p-asta. Deocamdată, alți forțoși ai legii, conducătorii represiunii din 10 august 2018, adică numiții Cucoș, Sindile și Chirică, au fost puși la scuteală de către Tribunalul București, prin închiderea pur și simplu a dosarului. Acest gest de solidaritate a puterii judecătorești cu Jandarmeria care, din ordin politic, a atacat violent manifestanții pașnici, arată persistența Frăției Organelor, datând din ceaușism, îndreptată împotriva cetățenilor nevinovați.

Dar faptul că tot o instanță din această țară a lăsat-o în libertate pe antropoida care s-a urcat la volan cu capul umflat de rom și a omorât două fete în cartierul Andronache, ce paștele și grijania mă-sii mai arată?

45 de studenți la Drept în anul I au fost exmatriculați după ce s-a descoperit că puseseră pe picioare, pe internet, un grup infracțional pentru fraudarea examenelor. Magistrații care iau hotărâri ca mai sus se numără probabil printre cei, mult mai mulți, care de-a lungul anilor au scăpat neprinși la furat încă de pe băncile facultății. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult