Vacanța nu este un tratament pentru epuizare. Iată de ce

foto: Profimedia

Suntem în perioada aceea a anului în care, din cetățean al epuizării și dependenței, treci la cetățenia relaxării și a libertății. Aparent.

Dacă pe parcursul unui an ești la dispoziția „organizației", în vacanță, o altă „organizație" e la dispoziția ta, prin: transport, cazare, preparare și servire a hranei, servicii diverse etc.

Cumva, doar aceasta să însemne vacanța? O mică inversare de roluri? E o vacanță pe bune sau doar lași un pic deoparte „cămașa de forță" de la job și schimbi rolul?

Pentru cei mai mulți, da. 

Pentru că sunt antrenați să creadă că stresul de la muncă poate fi învins prin activități compensator-recreative, prin luarea distanței față de locul faptelor (jobul în sine).

Oamenii apelează la forme explicite de fugă din fața stimulilor generatori de oboseală și epuizare. La vacanțe, adică.

Din păcate, această opțiune îi poartă pe calea ușoară. Echivalentul intervenției pe simptom, nu pe cauză. Pui o prișniță pe locul rănii și a doua zi e mai bine.

Altfel spus, te dedai la un ceai, la o plimbare pe faleză sau cu cățelul, la o tură cu bicicleta, la o discuție cu un prieten sau cunoscut și efectul stresorului sau dificultății scade ușor. Pe moment.

Cauza reală a oboselii și epuizării? Ține fundamental de modul în care gândim și construim lumea din capul nostru.

Întâlnesc mulți oameni care cred că un hobby îi ajută să scape de epuizare. Nicidecum. Cel mult obțin o simplă infuzie cu adrenalină și dopamină. În niciun caz îmbunătățirea modului de a gândi, mai exact de a gândi corect.

În acest caz, vacanța poate deveni un act reflex. Îți încarci puțin bateria, dar nu ai acces la motivele care-ți îneacă sufletul cu frustrări și prefăcătorie.

Însă, pentru că e vacanță, locul bucuriei n-ar trebui luat de imagini pe care tocmai le-ai lăsat un pic în urmă, așa că îți las pe prag câteva recomandări.

Poți experimenta, în afara acvariului, adică a serviciului, pe lângă locuri noi cu experiențe pe măsură, și câteva acțiuni cu rost și potențial tonifiant, pe care este bine să nu le scoți din bagaj odată ce vacanța s-a terminat, cum ar fi:

• prețuiește noutatea fiecărei zile. E ca atunci când traversezi un râu: nu calci în aceeași apă;
• lasă-te în fiecare zi de vacanță brăzdat/ă de zâmbet și recunoștință. Pentru ce ai și pentru ce ești. Da, chiar ai o viață de vis. Să și probez afirmația: în altă parte a lumii, cineva de vârsta ta, căruia îi lipsește sănătatea sau bunurile materiale sau poate chiar bucuria unei noi zile de viață, visează să aibă măcar o parte din ce ai tu în acel moment;
• prețuiește ascultarea de celălalt, în sensul lăsării cuvintelor lui/ei să-ți vorbească (de regulă, vorbim noi textului eliberat de celălalt);
• acceptă valoarea celuilalt - are și el/ea nevoi, nu doar tu;
• prețuiește naturalețea. Să te însoțească peste tot, la fel ca Google Maps;
• gestionează frustrarea cu demnitate, cu amânare și răbdare. Nu e totul doar despre tine;
• permeabilizează controlul, în așa fel încât să treci de la stadiul de turist de Insta' la cel de călător relaxat cu drumul său;
• la final de vacanță, acceptă că multe lucruri s-au realizat în omenire înainte ca să te fi născut tu - o vacanță sănătoasă adaugă câțiva stropi de smerenie colecției personale, smerenia aceasta fiind un bun antidot al smintelii, care vine prin sindromul suficienței dobândite;
• e bine să fii un observator „naiv" al drumului tău și să lași mintea să se conecteze cu natura și cu frumusețea lecțiilor ei; 
• nu te speria dacă vacanța te va ajuta să descoperi una-alta despre tine. Dă o fugă pe la noi și le așezăm împreună.

Vacanțele au nevoie de fiecare dintre noi.

Noi avem nevoie de dezvăț și cu ajutorul vacanței.

Reînvățarea nu e posibilă doar în vacanțe.

Și da, dorința de refacere a modelelor noastre de vacanță nu poate pleca niciodată în vacanță.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp