Când toată lumea vine la mare, constănțenii pleacă de la mare. Zis și făcut! Ne-am luat concediu 5 zile și am decis să plecăm la munte, poate, poate ne relaxăm puțin la răcoare. Primul loc aleas a fost resortul de 4 stele Domeniile Panciu din Vrancea pentru că suntem iubitori de vin. Și bine am făcut! N-am crezut că vom regăsi o bucată din Toscana italienilor în România. Și aici mă refer atăt la serviciile oferite căt și la ospitalitatea angajaților, dar și la preț.

Decizia privind locul de petrecere a concediului/vacanței nu este una prea simplă. Cel puțin în cazul meu și al soției (ea mult mai analitică) negocierea durează cîteva zile până în momentul în care ajungem la un numitor comun. (Foto: Florenta Mihaela Constantin)

Ministrul grec al Turismului spune că e nevoie de acțiuni la nivel diplomatic, astfel încât turiștii care se întorc din Grecia acasă să nu fie plasați în carantină, „pentru că în cazul acesta turiștii nu vor mai veni în Grecia”. Foto Guliver/ Getty Images

Cercetarea a fost realizată pe datele colectate în ianuarie 2020, printr-un sondaj online în rândul a 25.200 de persoane din 24 de țări, dintre care 1000 de românce cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, din zone geografice diferite. Studiul a fost realizat la solicitarea motorului gratuit de cautare pentru călătorii momondo.ro.

Mii de turiști au profitat de zilele libere de Crăciun și de Revelion ca să-și rezerve vacanțe pentru vara anului 2020 la mare, pe litoralul românesc. Astfel, pe 25 și 26 decembrie, dar și pe 1 și 2 ianuarie, numărul rezervărilor zilnice de vacanțe la mare a fost de două ori mai mare față de o zi obișnuită din luna decembrie.

Din curiozitate, am vrut să văd ce raportări oficiale apar la Institutul Național de Statistică atunci când vine vorba despre numărul locurilor de cazare din județul Constanța. Am căutat, am găsit, am reverificat și tot nu-mi vine să cred că județul de la malul mării a piedut in ultimii 18 ani nu mai puțin de 64.024 locuri de cazare. Da, le-a pierdut, ați citit bine! (imagine: Inquam Photos/ Daniel Stoenciu)

Majoritatea celor care vin prima oară în Vamă se miră de ce destinația este atât de populară. Cu siguranță, se așteaptă la altceva.

Sunt fumător şi iubesc să-mi beau cafeaua dimineaţa sau seara pe malul mării. Dar mucurile de ţigări ajung de fiecare dată în scrumierele puse la dispoziţie de administratorii plajelor sau într-un dispozitiv pe care l-am primit în Portugalia.

Roabe pline cu sticle de șampanie, mese de plastic importate din China, dar ticsite cu băutură scumpă și neapărat frapieră plină cu cuburi de gheață în care bagă mâna plină de nisip să se spele. Un tablou grotesc care, din păcate, a devenit o modă printre anumiți turiști înstăriți. (Foto: Funky Travel)

Sunt convinsă că pe înregistrări și poze, vacanța acelor oameni a arătat bine și frumos, dar nu pot să nu mă întreb dacă a existat și o trăire subiectivă a acelor experiențe, dacă oamenii aceia au fost realmente prezenți în acele locuri ori corpurile lor doar au bântuit pe acolo ca niște fantome. (Foto: Guliver/Getty Images)

Soția tropăia din iarnă că vrea vacanță, dar când au ajuns, împreună cu copiii, a fost orice numai odihnă și relaxare nu. În plus, se și arsese rău de tot de la soare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Am găsit într-un fund de poieniță, lângă gardul pe care îl săream când eram copil sa intru fără bilet, într-o zona în care nici bazinele nu le mai vedeam, pe un pat de corcodușe coapte și căzute prin iarba, niște șezlonguri aruncate în dezordine.

„Suntem la plajă, tocmai ce am tăiat un pepene”, se aude într-o română amestecată cu spaniolă la doar câteva sezlonguri distanţă de mine. (Sursa foto: funkytravel.ro)

Dacă se întâmplă să cumpărați volumul „Case, trenuri și andrele”, vă rog să nu faceți ca mine, adică să nu citiți cartea Arianei Macarie tolăniți în pat. Pentru lectura asta e nevoie de un kit special compus din hamac, pălărie de pai, un borcan de șerbet sau de dulceață de nuci verzi ori de cireșe amare, un sifon rece pe care să ți-l torni direct în gură, ca să simți bulele pișcăcioase cum îți umflă aroma dulcelui de pe limbă, vreo doi bondari și niște liliac înflorit prin preajmă. (Foto: Guliver Getty Image)

Fac vacanța de vară în țara mea, România. Să vadă și copiii mei ce frumos este la munte, la mare. Închiriez mașina de la Hertz Otopeni. (Foto: Guliver Getty Images)

O bere la halbă 4 EUR, o cafea 3,5. Dar nu m-a durut inima de banii ăștia. Pentru că nu primeam doar produse în schimbul lor, ci și un zambet și o vorbă frumoasă – lucruri care mă făceau să mă simt cu adevărat în concediu.

Care e mesajul transmis tinerilor români, prin difuzarea obsesivă, „în buclă”, a exceselor cu șampanii la prețuri exorbitante, haine extravagante și mașini de lux? (Foto: PRO TV)

La un moment dat am sesizat că ceva nu este în regulă. Vecinii cu cearșafuri au deschis umbreluțele.

Un program de tabără nu e sejur cu familia, iar starea de fericire permanentă a copilului, de distracție și ușurință nu sunt singurele ținte. Ne trebuie mai ales momentele de "greu", din care copiii să iasă triumfători pe cont propriu, ajutați discret din spate. (Foto: Guliver Getty Images)

Ușor-ușor, am ajuns să strâmb din nas la ofertele de 2000 de euro pe noapte. (Guliver Getty Images)

- M-a sunat zilele trecute să mă întrebe când vin. Nu ştiu ce să fac... (Foto: Guliver Getty Images)

România te face să urăști aproape orice. Când ajungi de la București la Timișoara cu trenul, în acelasi interval de timp în care ai zbura până în America, e clar ca n-ai cum să te legi sentimental de călătoria într-un vagon. Care mai e murdar, înghesuit și are farmec doar cand ești adolescent și chiar și atunci, mai mult pentru că a merge cu Nașul e o lecție de viață despre tupeu, negociere și șpagă. În Europa însă, trenul are o altă valoare.

Pleacă în grupuri, an de an, în Grecia sau Croația, cheltuie o sumă ...nu mică, fac niște activități standard în Grecia și Croația. Uneori revin mai obosiți decât au plecat. De ce? (Foto Guliver/Getty Images)