Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Vlad nu trebuie să mai fie ministru

Vlad Voiculescu.

Analizând toate mesajele și postările, și sunt foarte multe, la articolele subsemnatului cu subiectul Voiculescu demitere și ce a urmat, precum și discutând direct cu susținătorii fostului ministru al Sănătății, desprind următoarea concluzie:

Dl Vlad Voiculescu a reușit o performanță cu totul deosebită în politică – și-a creat o masă de adepți care cred în El, orice ar spune și ar face, ca un Iisus, cu care îl asemuia cineva pe fbk – „sacrificat ca mielul de Paște într-o zi ploioasă”. Genul acesta de alegători sunt mult mai prețioși decât cei care te susțin din considerente raționale, căci aceștia pot să nu mai fie de acord cu tine la un moment dat și să te părăsească. Primii, credincioșii, merg cu tine până-n pânzele negre, resping violent tot ce spun alții, bazându-se nici măcar pe faptele, ci pe vorbele lui Vlad Mântuitorul, pe care le iau de bune până la Dumnezeu.

Am spus Vlad. Niciun personaj politic din galeria ultimilor ani nu a fost vehiculat printre votanții săi cu numele de botez. Lui Iohannis i-au zis Iohannis, nu Klaus, deși a fost ales cu un număr covârșitor de voturi în 2019, lui Orban niciodată Ludovic, cel mult Lucovid. Cîțu nu poate fi decât Cîțu, când nu e Mîțu, nu Florin. Cioloș rămâne Cioloș, nu Dacian, iar Barna nu e nici Barna, darmite Dan. Numele mic al lui Ciolacu nu cred că-l știu nici votanții PSD.

Voiculescu e Vlad, chiar Vlăduț.

Cu un asemenea electorat, mi se pare prea puțin funcția de ministru al Sănătății de care se cramponează până la descarcerare dl Vlad Voiculescu. Ar trebui să țintească mai sus – întrucât în aparatul de stat nu există posturi de Cristoși, președinția României ar fi pe măsura iubirii, da, iubirii, de care se bucură Domnia Sa.

Oi fi contribuit și eu la acest fenomen, când spuneam, în 2016, în direct și la oră de vârf, întrebat fiind dacă creditez vreun ministru din guvernul Cioloș – da, Vlad Voiculescu. Așa că, cine știe, poate mă face și pe mine Vlad un apostol onorific sau ceva, după ce ajunge la Cotroceni. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

Copil omleta emotii / sursa foto: Profimedia

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult