Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Vlad nu trebuie să mai fie ministru

Vlad Voiculescu.

Analizând toate mesajele și postările, și sunt foarte multe, la articolele subsemnatului cu subiectul Voiculescu demitere și ce a urmat, precum și discutând direct cu susținătorii fostului ministru al Sănătății, desprind următoarea concluzie:

Dl Vlad Voiculescu a reușit o performanță cu totul deosebită în politică – și-a creat o masă de adepți care cred în El, orice ar spune și ar face, ca un Iisus, cu care îl asemuia cineva pe fbk – „sacrificat ca mielul de Paște într-o zi ploioasă”. Genul acesta de alegători sunt mult mai prețioși decât cei care te susțin din considerente raționale, căci aceștia pot să nu mai fie de acord cu tine la un moment dat și să te părăsească. Primii, credincioșii, merg cu tine până-n pânzele negre, resping violent tot ce spun alții, bazându-se nici măcar pe faptele, ci pe vorbele lui Vlad Mântuitorul, pe care le iau de bune până la Dumnezeu.

Am spus Vlad. Niciun personaj politic din galeria ultimilor ani nu a fost vehiculat printre votanții săi cu numele de botez. Lui Iohannis i-au zis Iohannis, nu Klaus, deși a fost ales cu un număr covârșitor de voturi în 2019, lui Orban niciodată Ludovic, cel mult Lucovid. Cîțu nu poate fi decât Cîțu, când nu e Mîțu, nu Florin. Cioloș rămâne Cioloș, nu Dacian, iar Barna nu e nici Barna, darmite Dan. Numele mic al lui Ciolacu nu cred că-l știu nici votanții PSD.

Voiculescu e Vlad, chiar Vlăduț.

Cu un asemenea electorat, mi se pare prea puțin funcția de ministru al Sănătății de care se cramponează până la descarcerare dl Vlad Voiculescu. Ar trebui să țintească mai sus – întrucât în aparatul de stat nu există posturi de Cristoși, președinția României ar fi pe măsura iubirii, da, iubirii, de care se bucură Domnia Sa.

Oi fi contribuit și eu la acest fenomen, când spuneam, în 2016, în direct și la oră de vârf, întrebat fiind dacă creditez vreun ministru din guvernul Cioloș – da, Vlad Voiculescu. Așa că, cine știe, poate mă face și pe mine Vlad un apostol onorific sau ceva, după ce ajunge la Cotroceni. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult