Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vlad Voiculescu, despre pozele lui Dragnea cu Trump: „1 milion de dolari pentru trei poze mișcate... cam cât o secție de arși cu tot ce trebuie”

Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a comentat ironic pe Facebook, după ce liderul PSD Liviu Dragnea a postat joi seara câteva imagini în care apare alături de președintele Donald Trump. 

Liviu Dragnea ar fi putut plăti pentru întâlnirea de la „cina în format restrâns” cu președintele ales Donald Trump aproximativ un milion de dolari, potrivit mercurialului publicat în noiembrie de The New York Times.

„1 milion de dolari pentru trei poze mișcate cu șăfu' la americani... cam cât o secție de arși cu tot ce trebuie (fără barocameră). Plus drumu', oboseala și stresu' cu ăla micu de trebuia să îi facă poză și nu era atent. Plus că a lăsat țărișoara pe mâna ăstora micii. Poate îl întreabă cineva totuși cine a plătit”, a scris pe Facebook fostul ministru al Sănătății.

Vlad Voiculescu a revenit ulterior și a postat o imagine cu Dacian Cioloș și Barack Obama, alături de soții, adăugând că „fotografia a fost făcută cu câteva luni în urmă, dar Dacian Cioloș nu a vrut-o publicată”.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult