1. O bilă albă pentru dl. Liviu Dragnea: a ales destinația corectă. Putea să ia avionul de Moscova, pentru un selfie cu Vladimir Putin, dar n-a făcut-o. Geostrategic, stăm bine.
2. Sigur că un selfie cu Donald Trump se plătește. Orice bossulică dintr-o țară mică trebuie să dea până la 1 milion de dolari ca să apară în poză cu bossul lumii. În preț e inclus doar tacâmul: pentru o viitoare grațiere, dl. Dragnea trebuie să bage mult mai mult. O investiție riscantă, cu un rezultat incert. Pentru Adrian Năstase, grația Americii s-a numit Bechtel și a costat fix 2 miliarde de dolari. Și tot nu l-a salvat de beci. După ce a dat un avans de 220.000 de euro, Victor Ponta a alergat până la capătul lumii, în Africa de Sud, să facă o poză cu Barack Obama și Tony Blair. Și tot inculpat este.
3. Morala americană: nu-i nicio rușine să le iei banii la fraieri și să-i trimiți acasă la statul de drept. Iar Donald Trump este un om de afaceri pragmatic. Cu banii celor câteva sute de căpitani de județ, din toate colțurile lumii, dornici să se laude acasă că l-au prins pe Dumnezeu de picior, s-a strâns de o ceremonie de 200 de milioane de dolari. Sunt convins că dl. Dragnea, la întoarcerea acasă, va merge în platou la Ministerul Adevărului, și va arăta toate facturile, deconturile și sursa banilor. Ca să nu facem gaura din buget și mai mare...
3. Poate că, totuși, pachetul ales a fost cu reducere. Pentru că, dacă te uiți la pozele postate pe Facebook, zici că lui Sorin Grindeanu nu i-au luat tacâm complet, ci Happy Meal. Stă în colțul mesei, privește absent, îl strânge cravata, mâncarea e fadă, așteaptă să vină sarmalele. Premierul României s-a dus în State să facă un selfie tot cu Liviu Dragnea. Bani dați degeaba...
4. Agentul care a pozat cu telefonul mobil a avut o misiune dificilă: cum să scoată o epopee dintr-un aperitiv. L-a pozat pe dl. Dragnea din toate pozițiile, încercând să-l surprindă în același cadru cu Donald Trump. În toate pozele trimise poporului român, Liviu Dragnea este personajul principal: cu fața, cu ceafa, cu umărul, cu mâna întinsă... încă puțin,... mai aproape,... say cheese!
5. Una peste alta, mission accomplished! Dl. Dragnea se întoarce acasă „legitimat” și „acceptat de americani”.
Dl. Grindeanu se va întreba cine e ăla cu care a dat mâna Liviu Dragnea:
Iar Donald Trump se va întreba ce naiba s-a întâmplat cu cafeaua pe care a comandat-o la băiatul cu mustață:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Try not to become a man of success, but rather try to become a man of value." - Albert Einstein
https://www.publicintegrity.org/2016/12/19/20564/donald-trumps-sons-behind-nonprofit-selling-access-president-elect
A doua oara cand am fost la un miting a fost la cel organizat de PNT, dar a fost tragic pentru mine. Era pe 7 mai 1990, pentru sustinerea "Punctului 8" de la Timisoara. Cateva sute de protestatari au ajuns sa fie inconjurati de mii de adepti FSN, sositi cu bate si lanturi distribuite... din sediul FSN. Am luat cuvantul, am laudat civismul concetatenilor mei, deschiderea lor mentala s.a.m.d. Rezultatul final? La plecarea manifestantilor, la un metru de cordonul de politisti, am fost atacata de un securist care m-a lovit profesional peste ureche, mi-a spart timpanul, acestuia venindu-i "in ajutor" cetatenii lui Iliescu care au inceput sa ma loveasca pana la lesin. Bilant total: transplant de timpan, sarcina in 5 luni pierduta, accidnt cerebral. De atunci n-am mai fost decat la mitingul in onoarea Regelui Mihai, in Bucuresti.
Astazi, insa, voi fii la mitingul din Ploiesti.
Este plin mediul on-line de tot felul de scenarii, păreri, concluzii, ”din surse sigure” despre cine, despre ce, oare cine, oare ce. Care mai devreme sau mai târziu se dovedesc a fi vorbe goale - fâss-uri.
În '89 nu am avut nevoie de internet, de facebook sau de alte ”platforme” ca să ne informăm sau să ne spună alții ce trebuie să facem, știam cu toții unde și cum trăim (drept este că erau alte surse, dar nu esențiale-menționez sunt timișorean).
Acum ce constat? ”Aruncă cineva o știre pe piață” și toți o iau de bună. Și pe vremea lui împușcatu' circulau (și încă cum!) zvonuri (metodă a serviciilor secrete-cine nu crede să se documenteze), dar totuși ne pune-am întrebarea, oare este adevărat? Cu alte cuvinte nu pune-am botu'.
Sunt convins că acum ”vocea” mea nu mai are nici o importanță, ba mai mult o să fiu ”lăudat”, mi se va ”umple frigiderul” mie și neamului meu, dar riscul este meseria mea și mi-l asum.
S-au cerut alegeri libere, s-a obținut (cu ce preț !). Unii preferă să meargă la plajă sau la schi, depinde de timp și anotimp (când este ziua alegerilor), alții le este lene să iasă din casă, iar alții (din terțe motive) nu știu cu cine să voteze, este dreptul lor. Dar..., când se întorc din sejur sau se ”dumiresc” și constată că ce ”s-a ales” nu coincide cu eventuala lor opțiune ... hopa! Bai mare! Protestăm! Este dreptul nostru! Ei! Aici este mica mare problemă cu democrația. Este (actualmente) dreptul fiecăruia să protesteze, dar trebuie să ne gândim puțin și dacă este ... normal sau oportun. Dacă o ținem tot așa, în stilul ia-ți-o ție dă-mi-o mie, nu vom ajunge nicăieri. Suntem în ritm de ”Brașoveanca” (dansul binecunoscut). Chiar nu putem (mă refer la societatea civilă, care chiar contează) să ne debarasăm de ură, să nu-i mai lăsăm pe uni sau alții să ne ”învețe” cum să trăim.
Exemplul ”licuriciului”, ”cel mai tare din parcare” (parcarea fiind mama Terra) a devenit un cetățean cu ceva peste 40% popularitate, dar a fost ales. La ce să ne așteptăm ? Război civil?! Greve peste greve?! Puțintică răbdare stimabililor să vedem cum decurg evenimentele și abia apoi să tragem concluzii, luăm atitudine, comentăm, schelălăim, pupăm clanțe, etc., fiecare după posibilități și interese.
Dacă nu convine ”ce s-a ales” (fiți convinși că nici celorlalți nu le-a convenit, la vremea lor), măcar demnitatea și onoarea ca într-un ”turnir cavaleresc” ar trebui să primeze.
Eu unul, timp de 27 de ani m-am săturat să văd tot cea ce se întâmplă în țara mea dragă, care se rezumă la ”BA PE-A MĂTI!” Așa că dacă sunteți binevoitori ”urniți bolovanul din drum” indiferent de ... orice.
P.S. Întrebare! Dacă mănânc, scriu, mă șterg la ..., cu dreapta sau cu stânga, înseamnă că sunt de aceiași parte politică?
În acest caz, mă gândesc cum oare or proceda cei de centru?
Spre deosebire de tine care esti foarte tanar, eu am fost nevoit sa traiesc sub dictatura comunista pana la maturitate; din aceasta perspectiva, imi iau libertatea de a ma considera "vaccinat" fatza de dictatura si de diferitele ei forme cu care ea se manifesta in societatea noastra.
Imi este foarte usor sa sesizez orice comportament anti-democratic pe care il afiseaza adeseori unii politicieni, sau institutiile de forta ale Statului, sau unii liderii ai societatii civile sau chiar unii dintre cetatenii obisnuiti, in special cei mai tineri care, nefiind „vaccinati”, cad mai usor in capcana comportamentului si a conduitei intolerante.
Principalul pericol pentru devenirea democratica a natiunii noastre nu se afla in exteriorul tarii noastre, ci chiar in interior, si este reprezentat de persistenta in mentalul colectiv a sechelelor lasate societatii noastre de catre defunctul - in acte - regim comunist.
Ma refer la ura si intoleranta manifestate de multi dintre concetatenii nostri fatza de semenii nostri care au opinii diferite de ale lor si la dispretul si autoritarismul pe care Institutii precum DNA le afiseaza nu doar fatza de cetatenii obisnuiti sau fatza de politicieni, ci si in relatia cu institutia fundamentala a Romaniei, Parlamentul.
Pare complicat si plictisitor ceea ce incerc sa spun, astfel ca voi argumenta teoria mea prin cateva exemple pe care le consider a fi tipice pentru remanentza genei dictatoriale lasate mostenire de catre comunisti intregii noastre societati.
1. In urma cu cativa ani, la invitatia pe care parlamentarii au adresat-o D-nei Kovesi pentru a veni si a da explicatii pentru comportamentul procurorilor, distinsa doamna a declinat invitatia, arborand un „sictir” mare ca DNA.
Desi este o persoana tanara, sefa DNA, dincolo de carentele sale intelectuale, profesionale si educationale evidente, are o solida mentalitate comunista: dansa considera ca nu greseste niciodata, ca atare nu da socoteala nimanui; in fond, D-na Kovesi i-a slugarit cu constiinciozitate pe adevaratii ei stapani aflati in spatele cortinei, astfel ca nu considera necesar ca sa dea explicatii Parlamentului.
2. O alta sechela a regimului comunist este Intoleranta agresiva a multor concetateni de-ai nostri fata de semenii lor care afiseaza simpatii sau opinii politice diferite sau contrarii. Doar asa imi pot explica faptul ca unii oameni ii considera ca fiind „dusmani” sau „vanduti” sau „manipulati” pe semenii lor care au opinii diferite, sau care au votat cu un partid pe care ei il detesta, argumentandu-si aceste pareri cu injurii, insulte si tot tacamul. Este suficient sa citesti cu atentie postarille de pe acest site si imi vei da dreptate.
3. O alta dovada de intoleranta datorata „genei comuniste remanente”, o poti vedea cu usurinta tot pe acest site, unde numerosi „postaci”, daca banuiesc ca esti fan-ul unui post TV pe care ei il detesta, devii automat fie „prost”, fie „dusmanul tarii” si esti gratulat cu epitete ofensatoare sau vituperante.
Pot continua ci zeci de exemple dar ma opresc aici pentru a nu plictisi.
Ca atare, concluzia ar fi ca, intrucat domnul Dragnea ne arata in poze doua maini, probabil ca domnia sa este fericitul posesor a trei maini ( doua ca tot romanu' plus inca una pentru "selfie"). Bravo lui !
La dineul organizat de noul Presedinte al SUA, asa cum s-a putut vedea in pozele respective, au participat Domnii Dragnea si Grindeanu, din partea Romaniei.
Insa unde o fi fost in acest timp Presedintele nostru ?
Probabil ca pentru domnia sa, ceremonia de investire a noului Presedinte american este un eveniment neglijabil.
Dincolo de ironiile pe cat de malitioase, pe atat de inutile ale D-lui Florin Negruțiu, ramane consemnat faptul ca la acel prim dineu oficial organizat de cel mai puternic om al lumii, Romania a fost reprezentata de domnii Dragnea si Grindeanu iar domnul Presedinte al Romaniei, Klaus Johannis, a lipsit.
Mergand in intampinarea ironiilor din articol, deducem ca Dl. Johannis a lipsit de la dineul oficial pentru ca fie nu stie sa-si faca "selfie", fie ca nu a avut bani ca sa fie invitat sa ia loc la aceeasi masa cu Dl. Trump, precum seful Camerei Deputatilor si prim ministrul romani. Ghinion !
Nu stiu cat de "legitimat" sau de "acceptat de americani" a fost Dl. Dragnea, dar ramane faptul ca noul Presedinte al SUA a dat mana si s-a intalnit cu cei doi demnitari romani, in timp ce Presedintele nostru a stat acasa, ca tot are domnia sa in fisa postului sarcina de a se ocupa de politica externa a Romaniei.
Ca urmare a diletantismului si a lipsei sale de anvergura politica, Dl. Presedinte Johannis va ramane si pe mai departe un "nobody" pe scena politicii internationale, fiind exclus cu eleganta din combinatiille si jocurile politice ale SUA si ale natiunilor importante ale Europei.
Sa ne reamintim ca pana la acest moment, Dl. Johannis nu a fost capabil sa stabileasca, spre binele Romaniei, relatii mai prietenesti cu Germania, in ciuda faptului ca vorbeste aceeasi limba si are aceleasi radacini etnice, religioase si culturale cu ale cancelarului german.
Nu i-au folosit la nimic aceste atuuri; sau mai exact spus, noua, cetatenilor romani, nu ne-au folosit la nimic atuurile germanice ale Presedintelui nostru.
Ca atare, Presedintele nostru a ales sa se "dedice" in special "politicii interne", adica sa-si omoare timpul si plictisul cu rafuielile sale meschine cu PSD-ALDE, daca tot n-a reusit sa-si obtina "Parlamentul sau" si "Guvernul sau".
Insa pesedistii Dragnea si Grindeanu au fost primii oficiali romani care au strans mana noului Presedinte al Americii; cu sau fara "selfie" si "taxa".
Presedintele nostru are alte treburi si prioritati.
Așa cum nu a fost iohannis prezent, n-a fost nici Hollande acolo, sau May sau Merkel. Hello!
A te da mare că ai primit loc la masa președintelui Americii și a omite voit că acest lucru a fost posibil contra cost, e ca și când te-ai da mare că nu-ți rezistă nici o prostituată pe care vrei să o plătești. Ești, pur și simplu, cel mai coios mascul din parcare, atâta timp cât plătești tacâmul.
Este doar o părere, dacă cei ce ajung la putere și nu fac ceia ce trebuie (nu ceia ce promit - să fim și puțin realiști), să fie ei convinși că vor ”zbura” la următoarele alegeri și vor păți ce a pățit P.N.Ț.-ul (care a plătit oalele sparte), adică nu vor mai avea a doua șansă. Și așa cauți pe unul mai bun, mai competent.
Dar, de regulă (excepția fiind ”emoția” de moment), în prezent partidele se bazează pe ”bazinul electoral” propriu, iar dacă ”ceilalți” nu ies la vot, ”se bat în bazine”, dacă îmi este permisă expresia.
Oricum, de undeva, cândva (cu cât mai repede cu atât mai bine) trebuie să se înceapă odată. Dacă tot ne place să ne uităm peste ocean, măcar să învățăm ceva bun de acolo. Discuția este deschisă.
Mai demult, chiar Dl. Johannis a recunoscut ca si-a "romanizat" numele de familie, pentru a se face acceptat mai usor in societatea romanesca.
Fatza de restul comentariilor care toate, la unison, reflecta aceeasi idee, precum un cor bine dirijat, imi iau libertatea de a gandi conform propriilor mele principii, si anume sa cred ca faptul ca Presedintele Camerei Deputatilor si Prim Ministrul au dat mana si au schimbat doua vorbe politicoase cu noul Presedinte al SUA, constituie un lucru pozitiv.
Suntem liberi sa ironizam si sa vituperam cat vrem noi acel eveniment, dar faptul ca doi inalti functionari ai Statului roman au avut un prim contact cu Presedintele SUA nu poate fi decat benefic pentru Romania.
Tot la fel voi saluta orice eventuala intalnire Jonannis-Trump indiferent de contextul in care se va produce.
Ma tem insa ca atitudinea SUA fatza de Romania ar putea sa se schimbe, pentru ca in mod traditional, Republicanii sunt mult mai severi decat Democratii in ceea ce priveste condamnarea incalcarilor drepturilor omului.
Noul Presedinte al SUA este un conservator din aripa dura a Partidului Republican si ca atare nu s-ar putea sa nu fie dispus sa (ne ) faca concesii.
Fosta administratie democrata Obama s-a multumit sa ne trateze cu oarecare indiferenta si superioritate, multumindu-se sa ne dea sfaturi ca unor scolari, prin intermediul Ambasadei din Bucuresti
Vom vedea.
Sper să nu insinuați că am fi plătiți de cineva ca sa scriem ce scriem! Nu toate ideile ce nu se potrivesc cu ale dvs sunt plătite de terți, nu toate sunt la comanda. Mai exista și oameni care cred altfel, chiar fără bani.
Acceptați asta.
Noul preș. American este un autoritarist, un copil care a îmbătrânit copil, imatur la 70 de ani. Capabil să se supere că la Obama au participat mai mulți oameni la inaugurare decât la el! Mi se pare că întrece orice patologie politică dâmbovițeană. Recunosc că asemenea infantili noi n-am avut la conducere.
Am avut aroganți, stersi, comuniști, mici gainari, bețivi grobieni, dar nu supărăcioși din ăștia infantilizati, incremeniti pe veci undeva in Copilăria vieții lor, cum este mr Trump.
Eu incercam sa arat care este ortografierea reala, gramaticala a acestui nume.
Daca am avea posibilitatea sa vedem certificatul de nastere al Presedintelui, cu siguranta ca am constata ca numele de familie este scris corect, conform canoanelor limbii germane.
Dealtfel, repet, chiar Dl. Jonannis a admis in urma cu cativa ani ca si-a "romanizat" numele pentru a fi mai usor acceptat in societatea romaneasca.
Insa poate ca nu am reusit eu sa ma exprim suficient de clar, caz in care este exclusiv vina mea.
Dl. Johannis este liber sa-si schimonoseasca numele capatat de la stramosii domniei sale dupa pofta inimii sale; insa repet, chiar si domnia sa a recunoscut ca si-a "romanizat" numele de familie pentru a "razbi" mai usor in societatea romaneasca.
Va rog sa cercetati numele personalitatilor din orice domeniu, care traiesc in SUA: ei si-au pastrat cu mandrie numele dat de parintii lor si il scriu si il folosesc exact in varianta originala, mostenita de la stramosii lor: Zbigniew Kazimierz Brzezinski, fost inalt demnitar al statului american, un mare politician si patriot american, nu si-a schimbat cu o litera macar numele lui de origine poloneza, onorandu-si astfel tara sa natala, Polonia; daca ar fi avut caracterul meschin si oportunist al lui Johannis, el si-ar fi modificat numele, ca sa sune "americaneste".
Un om normal la cap trebuie sa se mandreasca cu numele lui de familie si sa-l scrie si sa-l pronunte exact asa cum i l-au transmis parintii sai; dar asta presupune sa posede anumite trasaturi de caracter pe care Presedintele nostru nu le are: caracter si onestitate.