Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Votul și vaccinul

Cristian Tudor Popescu

De 30 de ani scriu și vorbesc despre alegeri. 20 mai 1990 a ajuns să mi se pară o ficțiune, un film artistic: pe vremea aceea, oamenii credeau că în schimbul buletinului de vot ștampilat, fiecare primește ce-și dorește, ca de la un Moș Nicolae bun. Că Moș Nicolae cel Rău de-aia desființase votul, ca să n-aibă oamenii căldură, apă caldă, lumină, medicamente, avorturi libere, banane și desene animate. Toate acestea urmau să țâșnească din urnă, ca dintr-un corn al „abudenței” democratice, era convingerea multora dintre românii veniți la vot îmbrăcați frumos în procentajul de basm de 80%.

Astăzi, în decembrie 2020, în pragul alegerilor pentru Parlamentul României, starea de spirit cea mai răspândită e lehamitea, mergând până la dispreț: votul e o bucată de hârtie fără valoare, ba chiar o amendă, că s-au cheltuit o groază de bani din buzunarul nostru ca să se organizeze alegeri.

De ce? Degeaba. Nu se schimbă nimic. Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Pemelé, puserdé, aceeași mizeri-é. Și ne mai căptușim pe acolo și cu un covid de ăla, de care nu există...

Ce să mai spun, ce să le mai spun acestor oameni dezamăgiți, când și eu am obosit, și cuvintele s-au săturat și ele? Doar atât:

Dezamăgirea vine după amăgire. În cazul alegerilor, amăgirea constă în a te duce la vot cu gândul de mai bine. Mai mult, mai drept, mai bun, mai repede. Bucata de hârtie, fie și împăturită, nu suportă orice – speranțele astea sunt prea mult pentru ea.

Votul nu te poate asigura c-o să fie mai bine. La vot te duci ca să nu fie mai rău.

Ca la vaccin. Un vaccin nu te face să te simți mai bine, ba poate să-ți dea și niște efecte secundare neplăcute, dar te asigură că n-o să-ți fie rău, foarte rău. Dacă nu te vaccinezi, se poate întâmpla să mori și să omori.

Votul e un vaccin. Se face periodic. Nu produce nimic spectaculos, poate să pară inutil. Dar dacă prea mulți nu votează, democrația se îmbolnăvește și poate să moară, ucisă de virusul dictaturii, care nu dispare niciodată de tot din organismul social.

Vaccinul e vot. Dacă prea mulți aleg să nu se vaccineze, atunci covidul, sau alt ucigaș mititel, rămâne încuibat în țară și în continuare omoară.

Vaccinul nu te vindecă de obezitate, diabet, hipertensiune sau depresie.

Votul nu e pentru un partid sau altul. Votul este pentru supraviețuirea democrației.

Parafrazându-l pe marele nostru fotbalist Gică Hagi, să votăm nu ca să fie bine, ci ca să nu fie rău.

P.S.

Pe cale de consecință, ar rezulta din ce-am spus mai sus că persoanele care cred că vaccinul te îmbolnăvește, îți schimbă ADN-ul, îți bagă cipuri în organism, nu vor merge la vot. Cred, totuși, că unii dintre ei se vor duce. Ce spuneți, stimați Republicani, cu ce partid credeți că votează antivacciniștii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult

lucrător in Italia

Nu au plecat pentru un vis, ci pentru o soluție. Și au ajuns să trăiască între două lumi, fără să se simtă complet acasă în niciuna. Pentru milioane de români, Italia a însemnat o șansă la un trai mai bun și stabilitate. Dar în spatele acestor câștiguri stau ani departe de familie și dorul de casă. foto: Profimedia

Citește mai mult