Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Votul și vaccinul

Cristian Tudor Popescu

De 30 de ani scriu și vorbesc despre alegeri. 20 mai 1990 a ajuns să mi se pară o ficțiune, un film artistic: pe vremea aceea, oamenii credeau că în schimbul buletinului de vot ștampilat, fiecare primește ce-și dorește, ca de la un Moș Nicolae bun. Că Moș Nicolae cel Rău de-aia desființase votul, ca să n-aibă oamenii căldură, apă caldă, lumină, medicamente, avorturi libere, banane și desene animate. Toate acestea urmau să țâșnească din urnă, ca dintr-un corn al „abudenței” democratice, era convingerea multora dintre românii veniți la vot îmbrăcați frumos în procentajul de basm de 80%.

Astăzi, în decembrie 2020, în pragul alegerilor pentru Parlamentul României, starea de spirit cea mai răspândită e lehamitea, mergând până la dispreț: votul e o bucată de hârtie fără valoare, ba chiar o amendă, că s-au cheltuit o groază de bani din buzunarul nostru ca să se organizeze alegeri.

De ce? Degeaba. Nu se schimbă nimic. Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Pemelé, puserdé, aceeași mizeri-é. Și ne mai căptușim pe acolo și cu un covid de ăla, de care nu există...

Ce să mai spun, ce să le mai spun acestor oameni dezamăgiți, când și eu am obosit, și cuvintele s-au săturat și ele? Doar atât:

Dezamăgirea vine după amăgire. În cazul alegerilor, amăgirea constă în a te duce la vot cu gândul de mai bine. Mai mult, mai drept, mai bun, mai repede. Bucata de hârtie, fie și împăturită, nu suportă orice – speranțele astea sunt prea mult pentru ea.

Votul nu te poate asigura c-o să fie mai bine. La vot te duci ca să nu fie mai rău.

Ca la vaccin. Un vaccin nu te face să te simți mai bine, ba poate să-ți dea și niște efecte secundare neplăcute, dar te asigură că n-o să-ți fie rău, foarte rău. Dacă nu te vaccinezi, se poate întâmpla să mori și să omori.

Votul e un vaccin. Se face periodic. Nu produce nimic spectaculos, poate să pară inutil. Dar dacă prea mulți nu votează, democrația se îmbolnăvește și poate să moară, ucisă de virusul dictaturii, care nu dispare niciodată de tot din organismul social.

Vaccinul e vot. Dacă prea mulți aleg să nu se vaccineze, atunci covidul, sau alt ucigaș mititel, rămâne încuibat în țară și în continuare omoară.

Vaccinul nu te vindecă de obezitate, diabet, hipertensiune sau depresie.

Votul nu e pentru un partid sau altul. Votul este pentru supraviețuirea democrației.

Parafrazându-l pe marele nostru fotbalist Gică Hagi, să votăm nu ca să fie bine, ci ca să nu fie rău.

P.S.

Pe cale de consecință, ar rezulta din ce-am spus mai sus că persoanele care cred că vaccinul te îmbolnăvește, îți schimbă ADN-ul, îți bagă cipuri în organism, nu vor merge la vot. Cred, totuși, că unii dintre ei se vor duce. Ce spuneți, stimați Republicani, cu ce partid credeți că votează antivacciniștii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult