Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Votul și vaccinul

Cristian Tudor Popescu

De 30 de ani scriu și vorbesc despre alegeri. 20 mai 1990 a ajuns să mi se pară o ficțiune, un film artistic: pe vremea aceea, oamenii credeau că în schimbul buletinului de vot ștampilat, fiecare primește ce-și dorește, ca de la un Moș Nicolae bun. Că Moș Nicolae cel Rău de-aia desființase votul, ca să n-aibă oamenii căldură, apă caldă, lumină, medicamente, avorturi libere, banane și desene animate. Toate acestea urmau să țâșnească din urnă, ca dintr-un corn al „abudenței” democratice, era convingerea multora dintre românii veniți la vot îmbrăcați frumos în procentajul de basm de 80%.

Astăzi, în decembrie 2020, în pragul alegerilor pentru Parlamentul României, starea de spirit cea mai răspândită e lehamitea, mergând până la dispreț: votul e o bucată de hârtie fără valoare, ba chiar o amendă, că s-au cheltuit o groază de bani din buzunarul nostru ca să se organizeze alegeri.

De ce? Degeaba. Nu se schimbă nimic. Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Pemelé, puserdé, aceeași mizeri-é. Și ne mai căptușim pe acolo și cu un covid de ăla, de care nu există...

Ce să mai spun, ce să le mai spun acestor oameni dezamăgiți, când și eu am obosit, și cuvintele s-au săturat și ele? Doar atât:

Dezamăgirea vine după amăgire. În cazul alegerilor, amăgirea constă în a te duce la vot cu gândul de mai bine. Mai mult, mai drept, mai bun, mai repede. Bucata de hârtie, fie și împăturită, nu suportă orice – speranțele astea sunt prea mult pentru ea.

Votul nu te poate asigura c-o să fie mai bine. La vot te duci ca să nu fie mai rău.

Ca la vaccin. Un vaccin nu te face să te simți mai bine, ba poate să-ți dea și niște efecte secundare neplăcute, dar te asigură că n-o să-ți fie rău, foarte rău. Dacă nu te vaccinezi, se poate întâmpla să mori și să omori.

Votul e un vaccin. Se face periodic. Nu produce nimic spectaculos, poate să pară inutil. Dar dacă prea mulți nu votează, democrația se îmbolnăvește și poate să moară, ucisă de virusul dictaturii, care nu dispare niciodată de tot din organismul social.

Vaccinul e vot. Dacă prea mulți aleg să nu se vaccineze, atunci covidul, sau alt ucigaș mititel, rămâne încuibat în țară și în continuare omoară.

Vaccinul nu te vindecă de obezitate, diabet, hipertensiune sau depresie.

Votul nu e pentru un partid sau altul. Votul este pentru supraviețuirea democrației.

Parafrazându-l pe marele nostru fotbalist Gică Hagi, să votăm nu ca să fie bine, ci ca să nu fie rău.

P.S.

Pe cale de consecință, ar rezulta din ce-am spus mai sus că persoanele care cred că vaccinul te îmbolnăvește, îți schimbă ADN-ul, îți bagă cipuri în organism, nu vor merge la vot. Cred, totuși, că unii dintre ei se vor duce. Ce spuneți, stimați Republicani, cu ce partid credeți că votează antivacciniștii?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult