Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Cât?” „- Cât vrei... Dar stai, lor nu le dai?!...” Am fost la o înmormântare și nu știu ce a fost mai amară: durerea ori atitudinea mercantilă a oamenilor bisericii

Lumânări înmormântare

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Am fost zilele acestea la o înmormântare. S-a prăpădit mama unui prieten. Pe neașteptate, astfel că tot ce a însemnat pregătire pentru înmormântare a trebuit făcut ad-hoc, printre lacrimi, suspine și într-o stare totală de șoc. Așa au aflat bieții oameni și noi odată cu ei, că mai bine îți îngropi morții în curte decât să ai de-a face cu sinistrul sistem est-european (că sigur e la fel și la vecini) de înmormântare.

Biserica la care era arondată femeia nu are cimitir. Astfel, ca să primească un loc de veci, familia a trebuit să treacă prin doi preoți. Cel de care aparțineau și care i-a pus în legătură cu un altul, paroh peste o biserică ce are și cimitir. Evident, amândoi au perceput taxă de înmormântare. Plus contravaloarea locului de veci – 2.500 RON, concesiune pe 40 de ani. 

Intrăm în biserică, pentru slujbă. Peste tot pe jos un celofan tocit, menit să protejeze covoarele. Nu știu de ce au mai pus covoare, din moment ce nu pot fi folosite. Tanti de la lumânări scandalizată toată: „Cum adică ați luat numai 4?! Trebuie 6! Și tămâie!” (care tămâie a rămas în buzunarul prietenului meu, nu i-a folosit la nimic).

Se împart participanților bani legați în batiste (tradiție creștină ori păgână?!) și lumânări, dar suntem avertizați că nu avem voie să le aprindem.

Vin preoții. Ne aranjează obligatoriu familia în stânga sicriului, restul în dreapta. Unul dintre ei, profesor doctor după cum suntem anunțați, își așază telefonul cu grijă pe masa de rugăciune, lângă Evanghelie și Cruce. Probabil ca să nu mai zicem noi, răutăcioșii, că ei nu sunt în pas cu vremurile.

Începe slujba cu doi preoți, un dascăl și un nene ajutor. Acesta din urmă a venit la un moment dat și ne-a aprins lumânările pe care le primisem. Între timp, telefonul de pe masa de rugăciune se activează. Părintele profesor doctor predă ștafeta celuilalt preot și pleacă discret în altar, să preia apelul. Trebuie să fi fost ceva tare important, îmi zic, de s-a oprit omul din cititul Evangheliei ca să vorbească.

După doar câteva minute, tanti de la lumânări vine și ne ia candelele din mâini. Nu știu de ce. Ni le-a stins și ni le-a luat. Deși poate unii dintre noi am fi vrut să le mai ținem ori să le ducem afară, să ardă în continuare pentru sufletul amărâtei. Dar nu puteai să te iei în gură cu ea în plin aleluia.

Se termină slujba, iar unul dintre preoți începe predica. Deși omul vorbea, tanti de la lumânări și nenea ajutorul au început să strângă: au scos afară coroanele ce erau pe lângă sicriu, au stins lumânările de la capul moartei și i-au pus pe picioare un coșuleț. Aflăm în scurt timp și de ce: „timp de 40 de zile, sufletul moartei este dus de îngerul ei peste tot pe unde a fost când era în viață. Dar lângă acest înger bun este și unul rău. Ea nu se mai poate ruga pentru iertarea păcatelor, dar noi, cei rămași în viață, putem face un gest, o donație simbolică, ca să îi fie iertate păcatele!” Am crezut că nu aud bine! Nu știam dacă să râd sau să plâng. Ce legătură au banii mei cu iertarea păcatelor femeii? De când Dumnezeu ne cere bani? Însuși Iisus a zis: „Dați Cezarului ce a al Cezarului și lui Dumnezeu ce a lui Dumnezeu!” Nu aveam portofelul la mine, dar chiar dacă l-aș fi avut nu cred că aș fi procedat altfel: am scos fisa de 10 bani pe care o primisem legată în batistă și am pus-o în coș. Simbolic, așa cum ne ceruse preotul. 

Se pleacă înspre groapă. Oamenii în față, preoții și familia în spate. „Haideți mai repede!”, ne îndeamnă profesor-doctorul. Nu vedeam unde e graba (dar mai ales lipsa de omenie), dar... mă rog. După ce și-au aruncat mâna de pământ peste sicriu, cei doi preoți au plecat grăbiți, strigând către familie că este așteptată în biserică, să nu mai zăbovească lângă mormânt. Apoi, unul dintre gropari îl întreabă pe fiul împietrit de durere: „Noi cu cine vorbim să ne facă plata?”. M-am blocat. De scârbă, de șoc. Înțeleg că pentru ei e doar un loc de muncă, dar să fii chiar atât de lipsit de empatie față de omul de lângă tine? Cum poți să tratezi moartea cu o așa sete bolnavă de a face bani pe spinarea unor oameni greu încercați, în contextul în care tu oricum primești un salariu pentru munca ta?!

Revenind la graba preoților: nu, nu era să le vorbească rudelor despre rânduieli, următoarele pomeniri și praznice. Ci să le ceară, evident, bani. „Cât?”, întreabă fiul moartei. „Cât vrei”, vine răspunsul. Și primește, apoi omul dă să plece. „Păi stai, dar lor nu le dai?” (adică celuilalt preot, dascălului și lui nenea ajutor). Și omul dă. Fără să zică nimic. Blocat și el de durerea pierderii mamei și de scârba cu care toți, ca niște lipitori flămânde, au sărit pe el să îi sugă și ultima picătură de demnitate, în loc să îl lase în durerea lui.

Cred (și sper) că nu e așa peste tot! Sunt născută și crescută în credința ortodoxă, la fel îmi educ și copiii și tot așa voi muri. Sunt mândră de credința mea, vorbesc despre Dumnezeu ori de câte ori am ocazia, îi citesc pe unii preoți și mai trec și pe la biserică din când în când. Mereu las bani acolo, cât și cum pot, dar de bunăvoie și nesilită de nimeni. Dar cred cu tărie că Biserica Ortodoxă are nevoie de o reformă profundă, la fel cum spunem și despre clasa politică. Și nu mă refer aici la tradițiile bisericești, ci la cele drăcești. A venit vremea ca preoții să mai și facă ceea ce predică. Cum pot eu să cred în cuvântul unui părinte care nu face nici 10% din ceea ce spune? Cum pot ei să mai atragă lumea, în special tineretul sătul de șmecherii, șpăgi și bacșișuri către biserică, când tocmai acolo, în casa Domnului, dai nas în nas cu toate cele de care fugi și vrei să scapi?!

Dragi preoți, noi căutăm în Biserică liniște. Căutăm să ne împăcăm cu noi înșine și cu Dumnezeu. Că așa ne-au învățat bunicii noștri și Scripturile. În lumea asta nebună, în care nu mai avem timp decât să ne urâm unii pe alții și să ne învrăjbim unii împotriva altora, în puținul timp pe care îl petrecem în Biserică avem nevoie să ne regăsim sufletul, să redevenim oameni. Să fim lăsați să plângem oricât avem nevoie, mai ales când am pierdut pe cineva drag. Să ne ardă lumânarile topite mâinile. Să cumpărăm ce considerăm că ne trebuie, și nu să ne băgați pe gât pungulițe de tămâie, lumânările voastre că ale noastre ne fac păcătoși, brățărici ori lănțișoare. Lăsați-ne să donăm de bunăvoie și nu de frica neiertării păcatelor. Lăsați-ne să-L redescoperim pe Domnul în simplitatea lui, și nu cu aifoanele voastre pe masa de rugăciune, lângă Evanghelie. Nu ne spuneți că trebuie să facem fapte bune ca să ne mântuim, și apoi ne chemați în altar să vă dăm șpagă pentru servicii deja plătite.

Dragă BOR, ai atâția preoți cu har! Nu mă mai satur să îi ascult pe Visarion Alexa, Vasile Ioana sau Constantin Necula. Te rog, scapă de uscăciuni! Știi că tocmai tu, ca instituție, prin cutumele tale, îți obligi preoții să ceară șpăgi. Mai marii tăi le bagă pe gât preoților mici cantități fixe de produse bisericești (lumânări, cărți etc), care trebuie achitate la centru fie că se vând, fie că nu. Unii preoți, cei din parohii mici și sărace, cer șpagă efectiv doar ca să supraviețuiască. Alții, cu enoriași avuți și darnici, cer ca să își sporească averile.

Te rog, dragă BOR, ajută-mă să mă întorc cu drag la tine, așa cum făceam în copilărie! Fii tu locul în care să pot să evadez, în care să regăsesc bucuria de a crede, de a iubi, de a ierta, de a spera. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Autoarea de articol a avut o întâlnire cu o ramură a statului paralel, cu BOR și cu cei ce prestează sub patronajul BOR...Opinie de ateu.
    • Like 0
  • raspuns lui Norbert Snorre

    Iată o întrebare (pre)istorică! Păi, când vă faceţi un pic de timp, vedeţi şi dvs pe unde mai sunt locuri de veci libere (bineînţeles, de cumpărat), mai ales că lista e generoasă: catolici, penticostali, islamici, evrei, reformaţi, baptişti, păgâni… Mai incercaţi şi la particulari…
    • Like 0
  • Da ce, numai cu BOR poţi să fii înmormântat?
    • Like 0
  • (2) raspuns Corinei

    (2) raspuns Corinei

    Aveti dreptate, la fel cred si eu…

    • Like 0
  • raspuns Corinei:

    Multumesc pentru comentariu, va respect opinia. De fapt, eu am dorit sa pun accent pe faptul ca, la noi, «balanta dintre drepturi si datorii a ‘incremenit’ de mult pe drepturi…». Daca nu s-a inteles aceasta, e clar ca e vina mea…
    • Like 0
    • @ gdimisian@yahoo.com
      Corina check icon
      Atâta vreme cât omul își plătește taxa anuală la biserica de care aparține, are tot dreptul să comenteze și comentariile juste să ducă la schimbări administrative și de comportament în folosul credincioșilor, al tuturor celor care beneficiază de serviciile clericale.
      • Like 0
  • Din comentariile de pana acum, la acest articol, rezulta cateva idei; mai jos, doua dintre ele:
    1. Indignare, mai ales, si nevoia de ‘reformare profunda’ a institutiei respective (chiar ‘desfiintare’, in opinia catorva), din pricina ‘slujbasilor’ cu defecte si, in esenta, a institutiei - “Bor (sic!) este o instituție evazionist fiscală, obraznică, impertinenta…”.
    In aceeasi logica, masuri urgente (dupa ‘tiparul’ anterior sau ’gustul’ unora, nu-i asa?, chiar ‘de lichidare’!!) se impun si-n invatamantul de stat, pentru atatia profesori cu defecte, platiti din banii nostri. Mai departe… in sistemul medical, la fel (personal corupt; medici spagari, care mai si lasa barbatii fara ‘barbatie’, plus cate altele), apoi in sistemul functionaresc , de care toti ne ‘izbim’ (chiar, iata o «institutie», pe care n-avem cum s-o evitam, n-avem alternativa!).
    2. Din pricina ‘slujbasilor’ cu defecte din institutiile enumerate mai sus (mai sunt si alte institutii asemenea, n-are rost sa incarcam lista) ies destui absolventi/«rebuturi sociale», iar cei mai multi in veci nu-si vor da seama de starea lor… Din oglinda in care, sigur!, se privesc zi de zi, nu pot afla:
    - cat de (ne)informati sunt, ca sa aiba curajul unei opinii;
    - ce ‘se cade’, ori ce ‘nu se cade’ (derapaje grave, adeseori, de la buna cuviinta);
    - cat de mult chinuie biata limba materna, cu greseli de exprimare/scriere, vizibile si pentru copiii din cursul primar;
    - in fine, revenind la tema articolului, suntem indreptatiti sa-i acuzam mereu si mereu pe ceilalti?…

    Exercitiu f.f. greu, autocritica asta - mai ales ca trebuie sa incepem chiar cu noi, fir-ar sa fie!…
    (Atat mi se si cere in invatatura crestina: sa ma straduiesc sa-l privesc pe ‘aproapele’ ca pe mine insumi/insami, cu bune si cu rele - atunci, din pricina ‘relelor’ lui, ma castig si eu in omenie, dar poate ca si el, cu timpul… ii dau o sansa… tocmai eu, tot un pacatos… )

    Daca-mi e ingaduit, profit de acest spatiu, ca sa raspund Corinei:
    Multumesc pentru comentariu, va respect opinia. De fapt, eu am dorit sa pun accent pe faptul ca, la noi, «balanta dintre drepturi si datorii a ‘incremenit’ de mult pe drepturi…». Daca nu s-a inteles aceasta, e clar ca e vina mea…
    • Like 1
    • @ gdimisian@yahoo.com
      Corina check icon
      Eu vorbeam de dispariția instituției bisericii nu pentru că o doresc, ci în contextul taxării uriașe menționate de Dvs., în Austria. Am dedus că membrii parohiilor au rămas atât de puțini, încât trebuie să plătească enorm spre a menține personalul bisericilor și clădirile ca atare.
      • Like 0
  • Am o amintire încă vie din copilărie, era în anii '80, murise bunicul meu și se făcea priveghiul acasă. Se adunasera acolo babele din cartier și mai toată noaptea au discutat despre cât de mulți bani cer pentru înmormântare diverși popi de la bisericile din zonă.
    N-am fost până acum nevoit să organizez eu o înmormântare, dar dacâ/când se va ajunge acolo mă voi strădui să se întâmple cu zero implicare a popilor.
    Apropo, e un documentar relativ interesant la Viasat History despre istoria creștinismului, într-un episod se vorbește despre practica bisericii catolice de a vinde indulgențe, care a dus la apariția protestantismului, Asta ca să întelegem că nu-i de ieri, de azi practica de a plăti pentru iertarea păcatelor.
    • Like 1
  • Dorin check icon
    BOR nu are nici legătură cu Dumnezeu .Copii și nepoții noștrii o vor reforma sau o vor face să dispară .Din păcate noi nu suntem în stare să facem asta .Tăcem și închițim măgăriile multor așa-ziși preoți.
    • Like 2
  • Care credinta? Ca preotiilor din ziua de azi, un MBA le lipseste! Iar cand spuneti reforma din temelii vreti sa spuneti tabula rasa nu-i asa? Ca sincer, nu poti spoi cu o mana de var pe toata biserica incepand cu preacurvia sa si terminand cu baiat de altar, si sa spui ca biserica s-a reformat.
    • Like 2
  • Ghinion peste ghinion! Ati nimerit la o inmormatare cu niste preoti probabil necunoscuti familiei in cauza, gasiti ín graba, pentru oficiere… Se mai poate intampla ca ravna enoriasului sa primeasca o ravna pe masura, din partea cealalta (desigur, nu neaparat in situatia amintita)…
    Aveti dreptate… insa pe jumatate, spunand ca “Biserica Ortodoxă are nevoie de o reformă profundă…”. Dar e treaba ei!!
    Noi, insa, cum stam…? Chiar credeti ca o INSTITUTIE (oricare-ar fi aceasta) ar putea supravietui numai din declaratii de atasament - “mandri de credinta noastra” - si din porniri filantropice ocazionale? Daca ne amintim de biserica la ‘evenimente’ si nu avem o legatura trainica, disciplinata in acest sens, nu e-n ordine sa comentam. Credinta trebuie constant practicata, iar in timp veti gasi si preotii care va convin (nepotrivit cuvantul, iertare!), dar mai ales duhovnicul… Si de-abia acum vine urcusul greu, insa prin rabdare si incredere ca Dumnezeu ne este mereu alaturi, razbim.
    Nota
    In Austria, am aflat (nu stiu cat o fi de adevarat insa, in principiu, are logica), toti cei care se declara crestini (evident, majoritatea catolici) trebuie sa plateasca, in banii nostri, aprox. 200 lei lunar la biserica, iar daca se opun, sunt ‘executati’ din oficiu - li se retzine suma direct din salariu -, ceva de neconceput pe meleagurile noastre, unde balanta dintre drepturi si datorii a ‘incremenit’ de mult pe drepturi…
    • Like 0
    • @ gdimisian@yahoo.com
      Corina check icon
      Lunar?! Nu mă îndoiesc că măsurile de tipul acesteia din Austria contribuie la dezicerea oficială și practică de biserică a tot mai mulți oameni, acolo. O măsură criminală, care demonstrează cât de aproape e instituția bisericii de dispariție, dar și, poate, cât de costisitoare e.
      • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult