Vă voi spune o poveste proaspătă şi reală. Este o întâmplare din data de 15 octombrie 2016, de la botezul la care am fost naşi, la biserica Sf. Nicolae din cartierul Scheii Braşovului. Slujba a fost ţinută de preotul Vasile Prodea.
Eu şi soţia mea nu aveam deloc experienţă în ale năşitului. Am ales să botezăm băieţelul unor prieteni apropiaţi şi aveam mari emoţii. Am aşteptat ziua asta cu mare nerăbdare.
Mai întâi, să fac o scurtă introducere. În vara anului trecut, la aceeaşi biserică, ne-am botezat fetiţa. Am făcut programarea cu câteva luni înainte, am achitat din timp cei 150 de lei solicitaţi de preot, primind în schimb o chitanţă emisă de biserică. Botezul a decurs normal. Mai puţin ieşit din tipar a fost finalul. Naşul a fost chemat de preot pentru a rezolva ultima ecuaţie înainte de petrecere, o ecuaţie a cărei rezolvare preotul a vazut-o cam aşa: 200 lei pentru preot + 200 lei pentru cantor = 400 lei pentru serviciile prestate. Naşul fetiţei noastre mai fusese pus în acestă postură şi nu mai avea de gând să plătescă suma asta, mai ales ca deja achitaserăm 150 de lei. Aşa că a găsit o altă rezolvare: 200 lei pentru preot + 200 lei pentru cantor = 50 lei. Cu uimire, preotul a acceptat replica: Părinte, nu am mai mulți bani... , dar şi suma de 50 de lei.
Din acea zi, parcă am înţeles că miturile în care preoţii iţi cer bani în plus, fără motiv, pot fi contrazise.
Și acum, povestea mea ca naş:
Pentru botezul de pe 15 octombrie am reușit sa facem programarea ceremoniei tot la biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului, cu două săptămâni înainte. Soţia mea a fost acolo, a vorbit cu preotul paroh Vasile Prodea și a plătit taxa cerută: doar 50 de lei de data asta. A primit în schimb o chitanţă pe care era scrisă data şi ora botezului: 15 octombrie, ora 14:00. Alt preot, alta taxă. Uite că parintele ăsta mai în vârsta este mai rezonabil, ne-am zis noi.
Nu a durat mult și a venit și ziua botezului. M-am trezit cu o senzație ciudată. Toată dimineaţa m-am fâstâcit: să o întreb pe nevastă-mea daca a confirmat cu preotul programarea botezului? Nu am reușit să o fac decât în momentul în care ne îndreptam spre biserică. Raspunsul ei a fost foarte precis: Nu am reconfirmat, dar este clar. Au scris și în programarea lor și pe chitanța noastră. Deci este ok. Scot chitanţa din buzunar și o verific. Așa este.
Am ajuns la biserică la ora 13:55. Biserica era închisă, părinţii copilului şi o parte dintre invitati în faţa uşii. Un domn, care părea de-ai casei (n.a. aflăm mai târziu că se numeşte domnul Albu), ne spune sigur pe el că nu mai este programat niciun botez şi că botezul nostru trebuia să fie la ora 12. Scoatem chitanţa, i-o arătăm, se convinge şi îl contactează pe preot. După câteva minute, agale, se apropie preotul Prodea şi ne invită în biserică. Un pic de agitație, se fac pregătiri, dar în scurt timp totul este gata pentru slujbă. Începe. Totul scurt şi la obiect. Am îngenunchiat, am citit Crezul, l-am îmbăiat pe copil şi în calitate de naşi suntem rugaţi de către părintele Prodea să păşim în faţa altarului. Suntem aproape gata. Se termină ceremonia şi sunt invitat la masa din stânga altarului pentru a nota datele necesare certificatului de botez. Pun la dispoziţie preotului certificatul de naştere al copilului şi datele despre părinţi.
Vine momentul în care mă simt foarte jenat şi scot plicul în care pusesem 50 de lei. Nu sunt de acord cu taxele suplimentare percepute nefondat. Scot plicul din buzunar şi îl pun pe masă, rostind: Părinte, mulțumim! Nu trec mai mult de câteva secunde, părintele ia plicul şi îl deschide. Scoate bancnota de 50 de lei din plic, ridică ochii spre mine şi spune:
- Păi banii aştia sunt pentru domnul Albu, cel care s-a îngrijit de cristelniţă şi de două găleţi de apă.
Replica mea:
- Părinte, mulţumim, eu cred că aşa este bine...
Părintele continuă:
- Nu este bine, la mine taxa este 250 lei.
Mă uit în ochii lui:
- Părinte, mulţumim, eu cred că aşa este bine...
Imaginea preotului rezonabil se schimbă imediat şi rosteşte vizibil enervat:
- Eu cu ce şi cu cine mai deschid biserica?
Eu răspund:
- Părinte, am achitat deja o taxă de botez si am primit o chitanţă.
Părintele:
- Aia a fost numai pentru curent si căldură. Asta este ceva separat.
Eu repet:
- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa este bine...
Enervat ia plicul cu bani, îl aruncă pe masă şi zice:
- Ia banii şi pleacă de-aici.
Las banii pe masa si dau să plec, dar înainte cer certificatul de naștere al copilului.
Replica preotului:
- Certificatul nu-l iei, rămâne la mine..., se asigură punând mâna pe el și strigă în biserică:
- Părinții sunt aici?
În câteva secunde, părinţii apar uşor stânjeniți la masa discuţiei.
Preotul:
- Voi sunteți părinţii?
- Da.
- Uite, naşul nu are bani, zice preotul.
Mama copilului ia certificatul de pe masă, întins de preot şi se depărtează. Rămân eu şi tatăl copilului. Mai jos redau dialogul dintre tată şi preotul Prodea:
- Ce s-a întâmplat, părinte? spune tatăl.
- Uite, naşul zice că nu are bani. Mie nu îmi trebuie 50 de lei. Știi ceva, mai bine fac botezul gratis.
- Dar cât trebuie să vă dăm? Haideţi să ne calmăm puţin, nu înțeleg ce s-a întâmplat.
- 250 de lei. Nu e pentru mine, să ştii, dar fără banii ăştia mâine nu mai deschid biserica. Nu am ce să le dau la cantor şi la băiatul cu apa.
- Bine, părinte, dar ... am primit chitanţa deja. Pentru 50 de lei. Am plătit.
- Așa se face, trebuie să le dau, nu e pentru mine, mâine cum mai deschid biserica?!...
Tonul preotului se schimbase brusc. Simţea probabil că tatăl copilului voia doar să rezolve problema, sa nu se supere bunicii copilului, să nu iasă scandal. Tatăl copilui se uită la mine. Eram foarte nervos și nu mai puteam scoate un cuvânt. Observă şi îmi spune:
- Hai, Razvan, lasă...
Duce mâna spre portofel, scoate 250 de lei şi îi pune pe masa lângă cei 50 de la mine.
Preotul continuă, în timp ce ia banii.
- Să mă înțelegeți și pe mine, altfel nu mai are cine să îmi deschidă biserica, nu e pentru mine. Vă rog nu vă supăraţi…
Ne îndepărtăm, strângem lucrurile, facem câteva poze, mergem pe jos la restaurant, pentru că era aproape, petrecem câteva ore bune acolo, povestim cu prieteni vechi, râdem și ne distrăm, exact cum ne-am imaginat că va fi. La plecare, părinţii primesc nota: surpriză, pe notă era exact cât s-a consumat. Final fericit, după un început nefericit…
End of story
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- cele care fac asta din pura credinta (in divinitate si in mesagerii sai)
- cele care fac asta din dorinta (sau constrangerea) de a respecta traditia
- cele care nu cred in taina botezului si accepta eticheta sociala de a fi altfel. Despre acestia din urma nu sunt multe de spus. Au intelegerea si chiar apreciarea mea, si nu au (ne)sansa de a se regasi in situatia autorului.
Cei din prima categorie, cei care intr-adevar considera ca preotii sunt inzestrati cu harul divin, asa cum foarte bine puncta un ante-comentator, trebuie sa accepte ceea ce spune preotul (si eventual sa nu cerceteze) atat cand e vorba despre cuvantul lui Dumnezeu cat si cand e vorba despre costurile ce tin de functionarea lumeasca a bisericii si mecanismelor conexe.
Categoria de persoane, care cu argumente pro si contra dezbat acest subiect, trebuie ca sunt cele care participa la botez din considerente predominant sociale. Aici apar disensiunile fiindca cei care perpetueza traditia se vad pusi in situatia de a o perpetua cu toate dimensiunile ei, asadar inclusiv cu traditionalul plic pentru "deschizatorii usilor bisericii".
Acest lucru este deranjant in special pentru aceia care doresc sa participe activ la schimbarea societatii din care facem parte. Ori daca exista din ce in ce mai multe institutii unde scrie "In acest birou nu se primesc atentii!", veste primita de multi cu entuziasm, in special de cei care oricum nu aveau de gand sa dea, ca prim pas necesar schimbarii acestui obicei, nu pot ramane indiferenti cand exact opusul li se cere intr-o organizatie non-profit, scutita de taxe. Chiar asa fiind, sa acceptam totusi ca biserica nu poate exista fara bani, si probabil ca banii de stat sunt prea putini, sau nu sunt directionati eficient. Donatille, asemenea... Aceasta fiind situatia, cred ca dorinta multora ar fi "fiscalizarea" acestor servicii: Botezul va costa X lei, unde X este binecunoscut dinainte, si cel care plateste primeste bonul aferent.
Fara sa am probe, inteleg ca exista civilizatii vestice, care in urma declaratiei de apartenenta religioasa a salariatului retine din salariul acestuia o cota procentuala si o vireaza catre administratia de cult de care a declarat ca apartine. Prin urmare acesta (poate si familia sa) beneficiaza de serviciile de acest tip.
Personal nu sunt de acord cu furtul. Numeroase persoane şi-au donat de-alungul secolelor averea Bisercii, prin voinţă liberă, dar statul a luat totul fără niciun drept de apel, trecând peste voinţa unor oameni care nu se mai puteau apăra, fiind morţi. Chiar dacă un act de donaţie datează din 1400, nu mi se pare foarte ok să treci peste voinţa unei persoane decedate. Proprietatea privată n-ar trebui să expire.
Nu ştiu exact ce vilă îşi face preotul cu banii. Cel puţin în parohia de care aparţin are probabil o vilă breloc, pentru că stă tot la patru carmere, iar când a avut necazuri cu copilul - spital şi alte delicatese - l-au ajutat cei din parohie. Sigur, există şi o ierarhie care - ca orice ierarhie - poate avea maşini şi vile, dar din ce cunosc personal nu ştiu pe cineva care să aibă toate aceste lucruri. Nu neg că există, spun doar că realitatea e un pic diferită de televizor.
Şi da, există şpăgari peste tot, şi printre medici, şi printre profesori etc. N-ar trebui să măturăm gunoiul sub preş, dar nici n-ar trebui să generalizăm.
-- 1 = statul ,2--parohia, apoi --3 diverse donatii , 2% ,etc etc,,
P
-Personal cunosc ,caz concret, ,S-a construit biserica ,dar in paralel s-a construit si vila popiii ,,cu 3 strazi mai departe ,Cand biserica afost ,gata si vila popi a fost gata ,Si ,,prostimea ,daruieste bani la biserica ,de cate ori are popa chef sa le ceara, apoi lumanari numai de la el sa cumperi etc etc, In MOldova este un obicei ,de gandire medievala ,La inmormantari trebuie ca,asa cere traditia,, sa platesti acei colaci mari si multi ptr pomana (prosteaca ) ,dar Atentie ,,nu se primesc colaci ,numai de la brutaria lu ;popa , ca apoi dupa ce trec momentele triste ,popa ia colacii si ii duce acasa ,si-i da la cei 5-6 porci din cotet, !! Sau cum spunea Marele Eminescu ,,Unde esti TU Tepes Doamne ,Doar o vorba ,sa mai spun ca;;
--Nu sunt ateu !!
Daca te duci la el joci dupa regulile lui...complet. Daca crezi ca este hot...cum poate un hot sa fie trimisul divinitatii?
Eu am trei copii si nu am botezat nici unul, Divinitatea lor nu exista iar eu nu cedez la presiunea sociala. Cui nu ii place (ma refer la rude) sa nu vina la mine. Viata mea este a mea si o traiesc cum imi place mie...nu altora.
Trebuia sa discutati de la inceput cu preotul, sa intrebati daca vor mai fi si alte plati de facut la botez, iar daca vi se pareau prea mari, trebuia sa cereti explicatii, eventual chitanta pentru orice serviciu prestat.
Daca repeti ca un papagal "multumesc, eu cred ca este bine asa" nu stiu ce ai pretentia sa rezolvi.
Sa va fie lectie pe viitor. Orice se negociaza, se discuta, se rezolva ca intre adulti.
Apropo, ortodoxismul nu e religie de stat si nici botezul nu e obligatoriu.