Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa e bine…” Ce i s-a întâmplat unui naș de botez după ce a refuzat să plătească taxa de protecție divină

Vă voi spune o poveste proaspătă şi reală. Este o întâmplare din data de 15 octombrie 2016, de la botezul la care am fost naşi, la biserica Sf. Nicolae din cartierul Scheii Braşovului. Slujba a fost ţinută de preotul Vasile Prodea.

Eu şi soţia mea nu aveam deloc experienţă în ale năşitului. Am ales să botezăm băieţelul unor prieteni apropiaţi şi aveam mari emoţii. Am aşteptat ziua asta cu mare nerăbdare.

Mai întâi, să fac o scurtă introducere. În vara anului trecut, la aceeaşi biserică, ne-am botezat fetiţa. Am făcut programarea cu câteva luni înainte, am achitat din timp cei 150 de lei solicitaţi de preot, primind în schimb o chitanţă emisă de biserică. Botezul a decurs normal. Mai puţin ieşit din tipar a fost finalul. Naşul a fost chemat de preot pentru a rezolva ultima ecuaţie înainte de petrecere, o ecuaţie a cărei rezolvare preotul a vazut-o cam aşa: 200 lei pentru preot + 200 lei pentru cantor = 400 lei pentru serviciile prestate. Naşul fetiţei noastre mai fusese pus în acestă postură şi nu mai avea de gând să plătescă suma asta, mai ales ca deja achitaserăm 150 de lei. Aşa că a găsit o altă rezolvare: 200 lei pentru preot + 200 lei pentru cantor = 50 lei. Cu uimire, preotul a acceptat replica: Părinte, nu am mai mulți bani... , dar şi suma de 50 de lei.

Din acea zi, parcă am înţeles că miturile în care preoţii iţi cer bani în plus, fără motiv, pot fi contrazise. 

Și acum, povestea mea ca naş:

Pentru botezul de pe 15 octombrie am reușit sa facem programarea ceremoniei tot la biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului, cu două săptămâni înainte. Soţia mea a fost acolo, a vorbit cu preotul paroh Vasile Prodea și a plătit taxa cerută: doar 50 de lei de data asta. A primit în schimb o chitanţă pe care era scrisă data şi ora botezului:  15 octombrie, ora 14:00. Alt preot, alta taxă. Uite că parintele ăsta mai în vârsta este mai rezonabil, ne-am zis noi.

Nu a durat mult și a venit și ziua botezului.  M-am trezit cu o senzație ciudată. Toată dimineaţa m-am fâstâcit: să o întreb pe nevastă-mea daca a confirmat cu preotul programarea botezului? Nu am reușit să o fac decât în momentul în care ne îndreptam spre biserică. Raspunsul ei a fost foarte precis: Nu am reconfirmat, dar este clar. Au scris și în programarea lor și pe chitanța noastră. Deci este ok. Scot chitanţa din buzunar și o verific. Așa este.

Am ajuns la biserică la ora 13:55. Biserica era închisă, părinţii copilului şi o parte dintre invitati în faţa uşii. Un domn, care părea de-ai casei (n.a. aflăm mai târziu că se numeşte domnul Albu), ne spune sigur pe el că nu mai este programat niciun botez şi că botezul nostru trebuia să fie la ora 12. Scoatem chitanţa, i-o arătăm, se convinge şi îl contactează pe preot. După câteva minute, agale, se apropie preotul Prodea şi ne invită în biserică. Un pic de agitație, se fac pregătiri, dar în scurt timp totul este gata pentru slujbă. Începe. Totul scurt şi la obiect. Am îngenunchiat, am citit Crezul, l-am îmbăiat pe copil şi în calitate de naşi suntem rugaţi de către părintele Prodea să păşim în faţa altarului. Suntem aproape gata. Se termină ceremonia şi sunt invitat la masa din stânga altarului pentru a nota datele necesare certificatului de botez. Pun la dispoziţie preotului certificatul de naştere al copilului şi datele despre părinţi.

Vine momentul în care mă simt foarte jenat şi scot plicul în care pusesem 50 de lei. Nu sunt de acord cu taxele suplimentare percepute nefondat. Scot plicul din buzunar şi îl pun pe masă, rostind: Părinte, mulțumim! Nu trec mai mult de câteva secunde, părintele ia plicul şi îl deschide. Scoate bancnota de 50 de lei din plic, ridică ochii spre mine şi spune:

- Păi banii aştia sunt pentru domnul Albu, cel care s-a îngrijit de cristelniţă şi de două găleţi de apă. 

Replica mea:

- Părinte, mulţumim, eu cred că aşa este bine...

Părintele continuă:

- Nu este bine, la mine taxa este 250 lei.

Mă uit în ochii lui:

- Părinte, mulţumim, eu cred că aşa este bine...

Imaginea preotului rezonabil se schimbă imediat şi rosteşte vizibil enervat:

- Eu cu ce şi cu cine mai deschid biserica?

Eu răspund:

- Părinte, am achitat deja o taxă de botez si am primit o chitanţă.

Părintele:

- Aia a fost numai pentru curent si căldură. Asta este ceva separat.

Eu repet:

- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa este bine...

Enervat ia plicul cu bani, îl aruncă pe masă şi zice:

- Ia banii şi pleacă de-aici.

Las banii pe masa si dau să plec, dar înainte cer certificatul de naștere al copilului.

Replica preotului:

- Certificatul nu-l iei, rămâne la mine..., se asigură punând mâna pe el și strigă în biserică:

- Părinții sunt aici?

În câteva secunde, părinţii apar uşor stânjeniți la masa discuţiei.

Preotul:

- Voi sunteți părinţii?

- Da.

- Uite, naşul nu are bani, zice preotul.

Mama copilului ia certificatul de pe masă, întins de preot şi se depărtează. Rămân eu şi tatăl copilului. Mai jos redau dialogul dintre tată şi preotul Prodea:

- Ce s-a întâmplat, părinte? spune tatăl.

- Uite, naşul zice că nu are bani. Mie nu îmi trebuie 50 de lei. Știi ceva, mai bine fac botezul gratis.

- Dar cât trebuie să vă dăm? Haideţi să ne calmăm puţin, nu înțeleg ce s-a întâmplat.

- 250 de lei. Nu e pentru mine, să ştii, dar fără banii ăştia mâine nu mai deschid biserica. Nu am ce să le dau la cantor şi la băiatul cu apa.

- Bine, părinte, dar ... am primit chitanţa deja. Pentru 50 de lei. Am plătit.

- Așa se face, trebuie să le dau, nu e pentru mine, mâine cum mai deschid biserica?!...

Tonul preotului se schimbase brusc. Simţea probabil că tatăl copilului voia doar să rezolve problema, sa nu se supere bunicii copilului, să nu iasă scandal. Tatăl copilui se uită la mine. Eram foarte nervos și nu mai puteam scoate un cuvânt. Observă şi îmi spune:

- Hai, Razvan, lasă...

Duce mâna spre portofel, scoate 250 de lei şi îi pune pe masa lângă cei 50 de la mine.

Preotul continuă, în timp ce ia banii.

- Să mă înțelegeți și pe mine, altfel nu mai are cine să îmi deschidă biserica, nu e pentru mine. Vă rog nu vă supăraţi…

Ne îndepărtăm, strângem lucrurile, facem câteva poze, mergem pe jos la restaurant, pentru că era aproape, petrecem câteva ore bune acolo, povestim cu prieteni vechi, râdem și ne distrăm, exact cum ne-am imaginat că va fi. La plecare, părinţii primesc nota: surpriză, pe notă era exact cât s-a consumat. Final fericit, după un început nefericit…

End of story 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Personal consider ca exista trei categorii de persoane cand vine vorba despre tainele bisericesti, in cazul de fata cea a botezului:
    - cele care fac asta din pura credinta (in divinitate si in mesagerii sai)
    - cele care fac asta din dorinta (sau constrangerea) de a respecta traditia
    - cele care nu cred in taina botezului si accepta eticheta sociala de a fi altfel. Despre acestia din urma nu sunt multe de spus. Au intelegerea si chiar apreciarea mea, si nu au (ne)sansa de a se regasi in situatia autorului.
    Cei din prima categorie, cei care intr-adevar considera ca preotii sunt inzestrati cu harul divin, asa cum foarte bine puncta un ante-comentator, trebuie sa accepte ceea ce spune preotul (si eventual sa nu cerceteze) atat cand e vorba despre cuvantul lui Dumnezeu cat si cand e vorba despre costurile ce tin de functionarea lumeasca a bisericii si mecanismelor conexe.
    Categoria de persoane, care cu argumente pro si contra dezbat acest subiect, trebuie ca sunt cele care participa la botez din considerente predominant sociale. Aici apar disensiunile fiindca cei care perpetueza traditia se vad pusi in situatia de a o perpetua cu toate dimensiunile ei, asadar inclusiv cu traditionalul plic pentru "deschizatorii usilor bisericii".
    Acest lucru este deranjant in special pentru aceia care doresc sa participe activ la schimbarea societatii din care facem parte. Ori daca exista din ce in ce mai multe institutii unde scrie "In acest birou nu se primesc atentii!", veste primita de multi cu entuziasm, in special de cei care oricum nu aveau de gand sa dea, ca prim pas necesar schimbarii acestui obicei, nu pot ramane indiferenti cand exact opusul li se cere intr-o organizatie non-profit, scutita de taxe. Chiar asa fiind, sa acceptam totusi ca biserica nu poate exista fara bani, si probabil ca banii de stat sunt prea putini, sau nu sunt directionati eficient. Donatille, asemenea... Aceasta fiind situatia, cred ca dorinta multora ar fi "fiscalizarea" acestor servicii: Botezul va costa X lei, unde X este binecunoscut dinainte, si cel care plateste primeste bonul aferent.
    Fara sa am probe, inteleg ca exista civilizatii vestice, care in urma declaratiei de apartenenta religioasa a salariatului retine din salariul acestuia o cota procentuala si o vireaza catre administratia de cult de care a declarat ca apartine. Prin urmare acesta (poate si familia sa) beneficiaza de serviciile de acest tip.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    De plătit se plăteşte în orice cult, de la catoliic la luterani, greco-catolici etc. Unele culte au chiar zeciuala, adică a zecea parte din salariul fiecăruia revine cultului respectiv (ca în Biblie). Problema e legalitatea. Dacă se dă o chitanţă, nu văd vreun impediment. Dacă se cere peste chitanţă, la negru, atunci apare un impediment.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Ca asa "se face" nu este egal cu "asa este normal".Biserica este non-profit. Statul asigura salariile celor care lucreaza si restul veniturilor (care ar trebui sa fie impozabile!) vin din donatii. Sau vanzari de icoane, lumanari, etc. Si la nunti, botezuri, inmormantari preotul trebuie sa fie in slujba credinciosului -pentru ca asta se cere ca serviciu prestat - si sa accepte ce i se da. Donatie. Si sa dea chitanta pentru ea si sa justifice sumele cheltuite. Dar lucrurile nu se intampla asa. preotul isi face vila cu banii, isi ia mnasina lui, nevestei, copilului, vila copilului sau copiilor, dupa caz si parohie. La tara mai greu la oras, dupa marimea lui! Asta este credinta la noi. O afacere profitabila pentru toti.
      • Like 0
    • @ Danescu Cristina
      Valentin check icon
      Biserica n-a rezistat niciodată prin donaţii, ci a produs. A produs manuscrise prin scriptorii, a vândut produse (agricultură) etc.A făcut asta de secole. Problema a apărut atunci când Bisericii i-au fost confiscate proprietăţile, iar statul a fost nevoit să semneze un pact prin care acorda O PARTE din salarii (nici măcar toate) şi în rest, praful de pe tobă. Pactul a rămas şi în prezent. Statul nu asigură TOATE salariile, deşi se plătesc taxe la asigurări de sănătate, pensii etc. O parte se plătesc de către stat, altele de către Biserică, dar şi în cazul salariilor plătite de Biserică se plătesc taxe. Singurul favor pe care statul l-a făcut după ce a luat cu japca proprietăţile Bisericii a fost să o scutească de taxe pe servicii de cult.
      Personal nu sunt de acord cu furtul. Numeroase persoane şi-au donat de-alungul secolelor averea Bisercii, prin voinţă liberă, dar statul a luat totul fără niciun drept de apel, trecând peste voinţa unor oameni care nu se mai puteau apăra, fiind morţi. Chiar dacă un act de donaţie datează din 1400, nu mi se pare foarte ok să treci peste voinţa unei persoane decedate. Proprietatea privată n-ar trebui să expire.

      Nu ştiu exact ce vilă îşi face preotul cu banii. Cel puţin în parohia de care aparţin are probabil o vilă breloc, pentru că stă tot la patru carmere, iar când a avut necazuri cu copilul - spital şi alte delicatese - l-au ajutat cei din parohie. Sigur, există şi o ierarhie care - ca orice ierarhie - poate avea maşini şi vile, dar din ce cunosc personal nu ştiu pe cineva care să aibă toate aceste lucruri. Nu neg că există, spun doar că realitatea e un pic diferită de televizor.

      Şi da, există şpăgari peste tot, şi printre medici, şi printre profesori etc. N-ar trebui să măturăm gunoiul sub preş, dar nici n-ar trebui să generalizăm.
      • Like 0
  • Eu nu pricep o treaba...cand iti boteaza copilul il crezi ca are autoritate divina dar cand iti cere bani nu il mai crezi? Hmm..nu prea se pupa astea doua.
    Daca te duci la el joci dupa regulile lui...complet. Daca crezi ca este hot...cum poate un hot sa fie trimisul divinitatii?

    Eu am trei copii si nu am botezat nici unul, Divinitatea lor nu exista iar eu nu cedez la presiunea sociala. Cui nu ii place (ma refer la rude) sa nu vina la mine. Viata mea este a mea si o traiesc cum imi place mie...nu altora.
    • Like 2
  • Textul cu botezul suna cunoscut, pana la un punct... E bun pentru o piesa comica... În rest bine ca e doar o fabulatie. Înțeleg e vremea referendumului, sunt unii Pro și unii contra, întrebarea e pusă greșit..., etc etc. Dar eu cred ca dacă ai ceva de spus, nu o poți face decât votând. De asta e referendum... Da sau Nu
    • Like 0
    • @ Sorin Manole
      Gabriel check icon
      Nu e nici o fabulatie si sumele sunt mici pe langa ce am patit in Craiova. De la 180 intr-un an la 1000 in anul urmator! Nu am timp dar e mult mai trist decat ce povesteste autorul.
      • Like 0
  • Daca ați citi puțin din cele scrise in Biblie nu ați plati nimic! Sau statutul bor! (bor nu BOR!)
    • Like 0
  • Matusa mea locuia intr-un apartament pe Calea Mosilor, in apropiere de biserica Silvestru. Cand a murit varul meu a dus-o acolo pentru slujba care se cuvenea facuta. L-a intrebat pe preot: "Parinte, cat sa dau pentru slujba?" si acela i-a raspuns: "Cat crezi". La sfarsit i-a dat 300 RON, dar, supriza, parintele a strambat din nas "Pai, e prea putin, asta e biserica scumpa!". Varul meu i-a mai dat in final 200 RON. Credeti ca asta cumva vreo radacina crestina? Oare Isus asa ar fi procedat, ar fi spus, trebuie sa dai mai mult, ca e biserica scumpa??? Din cate stiu, Isus i-a gonit pe farisei din templu, dar se pare ca intre timp ei s-au intors.... E mai important banul decat credinta, ce sa mai vorbim de chitanta, nici nu s-a pus problema (e adevarat, s-a intamplt in 2008...). De atunci nu am mai intrat in biserica Silvestru si nici nu am de gand sa mai intru vreodata. Nu-ti poti face cruce intr-un loc pangarit de chiar cei care sunt chemati sa aduca oamenii intru credinta.
    • Like 0
  • Eu nu inteleg un lucru: BISERICA NU PLATESTE TAXE - CA SI ALTE ORGANIZATII NON-PROFIT (desi Biserica ARE profit). In fine, subiectul este DECE NU A TAIAT CHITANTA PE 300RON? Raspuns: pentru ca ar fi raspuns in fata BOR pentru 300RON, asa cei 250 i-a bagat in buzunar "furand" Biserica! In locul lui Danut il cateriseam! Ca doar m-a furat!
    • Like 0
  • Greseala este numai si numai a voastra, nasilor / parintilor.
    Trebuia sa discutati de la inceput cu preotul, sa intrebati daca vor mai fi si alte plati de facut la botez, iar daca vi se pareau prea mari, trebuia sa cereti explicatii, eventual chitanta pentru orice serviciu prestat.
    Daca repeti ca un papagal "multumesc, eu cred ca este bine asa" nu stiu ce ai pretentia sa rezolvi.
    Sa va fie lectie pe viitor. Orice se negociaza, se discuta, se rezolva ca intre adulti.
    Apropo, ortodoxismul nu e religie de stat si nici botezul nu e obligatoriu.
    • Like 3
    • @ Alexandru Teodorescu
      Ce sa intrebi sau sa negociezi? Au spus clar ca va fi un botez,au primit chitanta pentru suma platita ca acest botez sa se faca. Simplu. E ca la dentist: vreau o plomba, ma costa 100 lei. Nu imi cere nimeni nimic in plus pentru anestezic,pentru asistenta,pentru femeia de serviciu sau cine stie ce alta taxa inventata.
      • Like 0
  • Cu tot respectul si aprecierea pt timpul investit in acest articol, eu ma intreb care e treaba de fapt... deci, stiati toti ca mergeti la niste impostori, care vand un zeu al fricii pe bani grei, v-ati dat acordul, ati ajuns pana acolo, ati facut totul impotriva firii si a bunului simt, v-ati certat cu impostorii... si apoi ati scris despre asta. Cu parere de rau dar acest articol imi suna ca o relatare a unei persistente incapatanate in greseala. De ce oamenii ies pe net sa scrie despre cum fac toate alegerile proaste si persista in ignoranta. Nu inteleg ce e misto in treaba asta. Draga autor, acum sper ca te-ai trezit dar ca sa iti dau ceva incredere da-mi voie sa reiterez: crestinismul este o mare sarlatanie care priveaza omul de capacitatea de a manifesta compasiune iar implementarea crestinismului in Ro este facuta de interlopi.
    • Like 6
    • @ Paul Ailincai
      Cu tot respectul, aberezi cu gratie:
      "crestinismul este o mare sarlatanie care priveaza omul de capacitatea de a manifesta compasiune" da-ti doua palme si reciteste ce ai scris. Daca tot nu intelegi, citeste nsite istorie a religiilor si filozofie.
      • Like 1
    • @ Paul Ailincai
      .....
      • Like 0
    • @ Paul Ailincai
      Nu e vorba doar de alegeri proaste in acest articol. Daca asta e tot ce ai inteles din ce a relatat autorul articolului, imi pare rau pentru tine.

      Eu vad acest articol ca o metodă de a (incerca) deschide ochii pupatorilor de moaste si a celor ce cred ca biserica e ceva mai mult decat o afacere si o metodă de a controla masele. Uita-te la ritualuri.. in fiecare zona a tarii exista ritualuri diferite, care au plecat tot de la preoți... Iti dau exemplu înmormântarea intr-un sat din oltenia... Dupa inmormantare familia trebuie sa dea pomana mobilier... Ti se pare normal?
      • Like 2
    • @ Paul Ailincai
      Și mai ciudat este că, dacă ar fi stat de vorbă cu niște interlopi, autorul nu ar fi fost atât de amabil cum a fost cu preotul. Dar pentru că popa are sutană și chipiu, tupeul acestuia este valid (din punctul de vedere al creștinilor). Dacă religia îi determină pe acei nași să respecte o tradiție propagată de către clerici, de ce se ambalează atunci când tot acei clerici vin și cu alte cereri?
      • Like 0
    • @ Alexandru Teodorescu
      Prin expresia "dă-ți doua palme și recitește ce ai scris" tot ce ai arătat este că te deranjează criticile aduse la adresa prea-iubitei tale credințe. Problema este că nu ai adus niciun argument (nu că ai avea). Ai prezentat doar o frustrare :)
      • Like 0
  • degeaba ne agitam dar suntem constienti ca biserica e cea mai mare afacere din Romania. Cand m-am uitat pe catastiful unei biserici din capitala ,in care taxa este de 1500 lei si vezi ca au diverse ceremonii din 30 in 30 de minute toata ziua, uneori si duminica, te intrebi cum de am ajuns atat de tampiti sa dam banii astia pe ceva care ar fi trebuit sa fie gratis? Toti au tertipuri ca trebuie sa platesca una, alta , dar sa fim seriosi sunt extrem de multe familii care nu au venituri de 1500 de lei pe luna. Vina este a noastra pentru ca ne complacem cu genul asta de situatii.
    • Like 7


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult