Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Adio, scump tovarăș!” La înmormântarea sa, lui Ion Iliescu nu i-au fost respectate convingerile

Ion Iliescu sicriu

foto: Profimedia

Nu a fost un respect total față de Ion Iliescu la înmormântarea sa, nici din punct de vedere al aderenței și respectului firave din partea societății românești pentru persoana sa și nici din punct de vedere al forțării propriei conștiințe a defunctului de către posteritate. Mai exact, este vorba de teocrația prezentă prin impunere față de memoria și față de întreaga concepție de viață a lui I. Iliescu. La funeraliile sale naționale, acestui președinte nu i-au fost respectate convingerile ateiste și de liber cugetător, de comunist convins care a fost „forțat” pe năsălie să fie un adevărat credincios practicant. Mai exact, nu au fost respectate rețetele „antropologiei funerare comuniste” centrate pe acel „Adio, scump tovarăș!”.

Această impunere a venit probabil dinspre două direcții: fie dinspre BOR, care s-a băgat în seamă mai mult decât trebuie, fie dinspre cei apropiați, dinspre partidul pe care l-a întemeiat, un partid continuator, cel puțin prin persoana lui I. Iliescu, al partidului comunist de dinainte și de după 1989. Mai simplu spus, I. Iliescu nu a fost respectat în mod deplin, deși fidelii de astăzi ai defunctului președinte au reacționat plini de îmbufnare și supărare nevoie mare la criticile venite dinspre anumite forțe politice care nu au agreat aceste funeralii naționale. Iată cum epigonii comuniști de astăzi au devenit mai creștini decât creștinii, mutre pioase și pătrunse ipocrit de trăiri creștine în timpul slujbelor de înmormântare.

Lui I. Iliescu i-au fost dedicate două slujbe, una a prohodului și cealaltă de înmormântare, oficiate de un sobor de preoți în frunte cu un înalt ierarh patriarhal, care au înghițit faptul că I. Iliescu, reprezentant de seamă al comunismului, a fost un dușman ateu al bisericii și au trecut cu vederea că cei prezenți își făceau cruce total stângaci și stânjeniți de această gestică creștină. Biserica este în general iertătoare și îngăduitoare cu cei păcătoși, uneori numai de dragul de a fi vizibilă și în puterea publică, cu o lipsă de decență stridentă și neavenită. Cel puțin putea să oficieze în mod decent o slujbă la nivelul unor preoți de mir, fără să se exhibe în deplinătatea puterii sale pământești și ierarhice. Este vorba, însă, despre o extremă și o supralicitare nefirească extrasă din psihologia colectivă a neamului nostru. Astfel, noi trăim pe extreme, fie într-o stare de totală dezamăgire, de nemulțumire națională, de critică și de văicăreală, de jelanii și bocete fără rest, fie într-o stare înalt entuziastă, de exaltare, de hiperbolizare, de mari avânturi emoționale, de bucurii nemaiîntâlnite și nemaiauzite ca atunci când sportivii români obțin rezultate notabile. În ambele cazuri, cădem în ridicol și în derizoriu. Trăim total și emoțional în viața colectivă, oficiind când răul total, când binele excesiv.

 BOR a dat dovadă de o slugărnicie fără margini și în virtutea unui sergianism întârziat și instrumentat în folosul său evident. Sergianismul a fost o doctrină ecleziologică a Bisericii ruse, condusă de patriarhul Serghei I și a apărut în 1927 în timpul lui Stalin și care promova următoarele: „vrem să fim ortodocși și în același timp să recunoaștem Uniunea Sovietică, patria noastră civilă, ale cărei bucurii și succese sunt și bucuriile și succesele noastre”. Aceeași slugărnicie a exercitat-o și BOR în anul 1953, odată cu moartea lui Stalin, când s-au tras clopotele tuturor bisericilor din România ca omagiu unanim față de „marele învățător” al umanității. Asta îmi amintește un episod din propria familie când mama mea, aflată pe stradă în acele momente într-un grup de vecini, a întrebat ironic dacă odată cu clopotele trase i se va organiza lui Stalin și un parastas. În următoarea jumătate de oră a fost dusă și reținută de milițieni timp de o zi, scăpând cu greu și cu multe intervenții. Trebuie menționat că în cazul lui Stalin biserica a avut o anumită justificare morală de a-l sluji deoarece acesta, în adolescență, a urmat cursurile unui seminar ortodox, fapt ce nu i-a atenuat cruzimea și genocidul pe care le-a comis. În orice situație, dacă Dumnezeu va voi, Iliescu poate fi iertat, prin intermediul sau fără intermediul BOR.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta este adevarata față a bisericii, a religiei o doctrină politică, alături de toate celelalte, o invenție umană, veche de, iată 2000 și un sfert de ani. Bazată pe un mit contrafăcut, de un neam pururea urât pentru pacatul de a-și fi ucis eroul, dar mereu strecurandu-se "în fruntea bucatelor ". Nu împiedică nimic biserica să se facă "frate cu dracul" și astfel să suga si de la vii și de la morți. Este singura instituție profitabilă, dar pentru ei, în care, de la un anumit nivel-cel profitabil cu greu poți accede. Și doar "ochiul dracului" deschide ușile. Știu că se vor scandaliza mulți de cele scrise, dar nu-mi pasă. Nu mă interesează habotnicii ipocriți.
    • Like 2


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult