Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Adio, scump tovarăș!” La înmormântarea sa, lui Ion Iliescu nu i-au fost respectate convingerile

Ion Iliescu sicriu

foto: Profimedia

Nu a fost un respect total față de Ion Iliescu la înmormântarea sa, nici din punct de vedere al aderenței și respectului firave din partea societății românești pentru persoana sa și nici din punct de vedere al forțării propriei conștiințe a defunctului de către posteritate. Mai exact, este vorba de teocrația prezentă prin impunere față de memoria și față de întreaga concepție de viață a lui I. Iliescu. La funeraliile sale naționale, acestui președinte nu i-au fost respectate convingerile ateiste și de liber cugetător, de comunist convins care a fost „forțat” pe năsălie să fie un adevărat credincios practicant. Mai exact, nu au fost respectate rețetele „antropologiei funerare comuniste” centrate pe acel „Adio, scump tovarăș!”.

Această impunere a venit probabil dinspre două direcții: fie dinspre BOR, care s-a băgat în seamă mai mult decât trebuie, fie dinspre cei apropiați, dinspre partidul pe care l-a întemeiat, un partid continuator, cel puțin prin persoana lui I. Iliescu, al partidului comunist de dinainte și de după 1989. Mai simplu spus, I. Iliescu nu a fost respectat în mod deplin, deși fidelii de astăzi ai defunctului președinte au reacționat plini de îmbufnare și supărare nevoie mare la criticile venite dinspre anumite forțe politice care nu au agreat aceste funeralii naționale. Iată cum epigonii comuniști de astăzi au devenit mai creștini decât creștinii, mutre pioase și pătrunse ipocrit de trăiri creștine în timpul slujbelor de înmormântare.

Lui I. Iliescu i-au fost dedicate două slujbe, una a prohodului și cealaltă de înmormântare, oficiate de un sobor de preoți în frunte cu un înalt ierarh patriarhal, care au înghițit faptul că I. Iliescu, reprezentant de seamă al comunismului, a fost un dușman ateu al bisericii și au trecut cu vederea că cei prezenți își făceau cruce total stângaci și stânjeniți de această gestică creștină. Biserica este în general iertătoare și îngăduitoare cu cei păcătoși, uneori numai de dragul de a fi vizibilă și în puterea publică, cu o lipsă de decență stridentă și neavenită. Cel puțin putea să oficieze în mod decent o slujbă la nivelul unor preoți de mir, fără să se exhibe în deplinătatea puterii sale pământești și ierarhice. Este vorba, însă, despre o extremă și o supralicitare nefirească extrasă din psihologia colectivă a neamului nostru. Astfel, noi trăim pe extreme, fie într-o stare de totală dezamăgire, de nemulțumire națională, de critică și de văicăreală, de jelanii și bocete fără rest, fie într-o stare înalt entuziastă, de exaltare, de hiperbolizare, de mari avânturi emoționale, de bucurii nemaiîntâlnite și nemaiauzite ca atunci când sportivii români obțin rezultate notabile. În ambele cazuri, cădem în ridicol și în derizoriu. Trăim total și emoțional în viața colectivă, oficiind când răul total, când binele excesiv.

 BOR a dat dovadă de o slugărnicie fără margini și în virtutea unui sergianism întârziat și instrumentat în folosul său evident. Sergianismul a fost o doctrină ecleziologică a Bisericii ruse, condusă de patriarhul Serghei I și a apărut în 1927 în timpul lui Stalin și care promova următoarele: „vrem să fim ortodocși și în același timp să recunoaștem Uniunea Sovietică, patria noastră civilă, ale cărei bucurii și succese sunt și bucuriile și succesele noastre”. Aceeași slugărnicie a exercitat-o și BOR în anul 1953, odată cu moartea lui Stalin, când s-au tras clopotele tuturor bisericilor din România ca omagiu unanim față de „marele învățător” al umanității. Asta îmi amintește un episod din propria familie când mama mea, aflată pe stradă în acele momente într-un grup de vecini, a întrebat ironic dacă odată cu clopotele trase i se va organiza lui Stalin și un parastas. În următoarea jumătate de oră a fost dusă și reținută de milițieni timp de o zi, scăpând cu greu și cu multe intervenții. Trebuie menționat că în cazul lui Stalin biserica a avut o anumită justificare morală de a-l sluji deoarece acesta, în adolescență, a urmat cursurile unui seminar ortodox, fapt ce nu i-a atenuat cruzimea și genocidul pe care le-a comis. În orice situație, dacă Dumnezeu va voi, Iliescu poate fi iertat, prin intermediul sau fără intermediul BOR.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta este adevarata față a bisericii, a religiei o doctrină politică, alături de toate celelalte, o invenție umană, veche de, iată 2000 și un sfert de ani. Bazată pe un mit contrafăcut, de un neam pururea urât pentru pacatul de a-și fi ucis eroul, dar mereu strecurandu-se "în fruntea bucatelor ". Nu împiedică nimic biserica să se facă "frate cu dracul" și astfel să suga si de la vii și de la morți. Este singura instituție profitabilă, dar pentru ei, în care, de la un anumit nivel-cel profitabil cu greu poți accede. Și doar "ochiul dracului" deschide ușile. Știu că se vor scandaliza mulți de cele scrise, dar nu-mi pasă. Nu mă interesează habotnicii ipocriți.
    • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult