Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Am simțit că mă întorc în timp, după ce spitalele de boli infecțioase, unde pacienții cu HIV se tratau în mod normal, au devenit spitale Covid”. Interviu cu Mihai Lixandru, ARAS

Atunci când cineva primește un rezultat pozitiv la testul HIV, Mihai Lixandru îi spune următoarele cuvinte: „Din acest moment, un minut pe zi va trebui să îți amintești că ai HIV. Să-ți iei pastila și apoi poți să-ți vezi de viața ta, pentru că, cu tratamentul disponibil, poți duce o viață lungă și sănătoasă”.

Mihai Lixandru supervizează activitatea de testare la Asociația Română Anti-SIDA (ARAS) și coordonează un centru de testare pentru bărbații care fac sex cu bărbați și pentru femeile trans. În fiecare an, în România sunt diagnosticate cu HIV între 650 și 800 de persoane și se estimează că numărul real al celor infectați ar putea fi de 3 până la 5 ori mai mare. Spre deosebire de ce se întâmpla în urmă cu câteva decenii, infectarea cu HIV nu mai echivalează cu o condamnare la moarte, iar speranța de viață a unei persoane seropozitive începe să se apropie de speranța de viață medie a populației generale. Însă uneori medicina progresează mai repede decât o fac percepțiile și atitudinile, iar mulți oameni care trăiesc cu HIV sunt supuși încă discriminării și stigmatizării în societatea românească și în lumea largă.

„Nedetectabil înseamnă netransmisibil”

Mihai Lixandru a ajuns la ARAS ca voluntar, în urmă cu 16 ani, când încă era în liceu. Cam tot pe atunci, apăruseră primele dovezi științifice că o persoană infectată cu HIV care urmează tratamentul corect are o încărcătură virală suficient de mică pentru a nu transmite cu ușurință boala. „A apărut, în vremea aceea, conceptul tratamentul luat corect înseamnă prevenție”. Acest concept a fost restudiat, iar toate cercetările ulterioare au arătat că, dacă virusul HIV ajunge la nivel nedetectabil- cantitatea de virus din sânge este atât de mică încât aparatele folosite nu o pot detecta, virusul nu se mai transmite altor persoane.

Asta nu înseamnă că virusul nu mai există, dar el există în organism într-o cantitate atât de mică încât aparatele nu îl mai detectează. Ca o persoană să se infecteze, este nevoie totuși de o cantitate minimă de virus din sânge. Nedetectabil înseamnă netransmisibil, iar în 2020 nu avem niciun fel de dubiu legat de acest lucru. Aceasta este poziția Organizației Mondiale a Sănătății”, spune Mihai Lixandru. Această descoperire a schimbat viața persoanelor cu HIV, care trăiau înainte cu frica permanentă de a nu infecta pe cineva apropiat. „De multe ori, persoanele infectate cu HIV ne protejează pe noi, cei care nu suntem infectați, mai mult decât se protejează pe ei înșiși, pentru că nu ar putea trăi cu gândul că au infectat pe altcineva”, e de părere Mihai.

„Poți ajunge nedetectabil într-o perioadă de 3-6 luni”

Pentru a ajunge ca virusul să fie nedetectabil în sânge, tratamentul trebuie urmat corect, explică reprezentantul ARAS. „Toate schemele de tratament disponibile în momentul de față duc către stadiul de nedetectabil. Toate schemele de tratament trebuie să urmeze principiul triplei terapii - trei substanțe diferite, care acționează în diferitele stadii de dezvoltare ale virusului și îl blochează. Poți ajunge nedetectabil într-o perioadă de 3-6 luni, dar ca să ajungi „nedetectabil” trebuie să iei pastila exact așa cum ți-a fost prescrisă. Tratamentul pentru HIV în 2020 înseamnă o singură pastilă pe zi, însă sunt persoane care sunt pe scheme complexe, care iau tratament de 2 ori pe zi. Dacă îți respecți orele agreate cu medicul, cu o mică marjă de întârziere, pe care nu trebuie să o forțezi însă, ajungi să fii nedetectabil. Rămâi nedetectabil dacă continui să îți iei tratamentul. Atenție însă, nedetectabil nu înseamnă vindecare”, explică Mihai Lixandru.

Evoluția schemelor de tratament a făcut ca unii dintre copiii infectați cu HIV pe vremea lui Ceaușescu să aibă astăzi ei însăși copii sănătoși. „De când s-a descoperit că nedetectabil înseamnă netransmisibil, nu trebuie să își mai facă griji că vor transmite virusul partenerilor lor și chiar să poată să aibă relații sexuale neprotejate, dar în cadrul unor relații stabile, cu parteneri în care pot avea încredere. Când vorbim despre un cuplu de persoane care trăiesc cu HIV, ei bine, ei pot trăi o viață intimă, ca orice alt cuplu sănătos”, susține coordonatorul activității de testare a ARAS. Dacă toate persoanele cu HIV ar fi diagnosticate, ar urma corect tratamentul și ar deveni nedetectabile, răspândirea bolii ar fi oprită, subliniază el.

„Ai un sentiment de împlinire când vezi cum poți să schimbi percepția oamenilor printr-o simplă informație”

Recent ARAS și alți parteneri din societatea civilă au realizat în București un experiment video care evidențiază modul în care românii se raportează la persoanele diagnosticate cu HIV. În clipul video, în care apare întâmplător și criticul de film Irina-Margareta Nistor, persoanele intervievate își schimbă raportarea la relațiile cu persoanele diagnosticate cu HIV, după ce li se spune că pacienții nedetectabili nu (mai) transmit boala pe cale sexuală. „Ai un sentiment de împlinire când vezi cum poți să schimbi percepția oamenilor printr-o simplă informație”, spune Mihai Lixandru.


Un studiu realizat în cadrul inițiativei internaționale STOPS WITH YOU arată că unul din doi români se teme să iasă la cină cu o persoană care trăiește cu HIV, iar aproape 40% dintre români spun că le-ar fi teamă să își lase copilul să interacționeze cu o persoană care are HIV, la școală sau grădiniță.

Mai grav este însă că încă se întâmplă ca persoanele care trăiesc cu HIV să fie discriminate atunci când au nevoie de servicii medicale, deși Organizația Mondială a Sănătății a stabilit că măsurile sanitare care trebuie respectate prin lege în spitale și clinici sunt suficiente pentru a preveni contaminarea cu HIV. Potrivit ARAS, cabinetul stomatologic deschis în 1997 cu sprijinul asociației are încă pacienți refuzați de alte clinici.

„În timpul pandemiei, am simțit că mă întorc în timp în urmă cu 16 ani”

Pandemia de Sars-Cov2 a înrăutățit lucrurile, iar Mihai Lixandru a simțit că se întoarce în timp. „M-am simțit ca acum 16 ani și am simțit că ajungem la aceleași probleme. Specialități medicale care refuză să vadă persoane cu HIV de teama de se infecta. O teamă nejustificată, cu atât mai mult dacă persoana este nedetectabilă. Astfel de situații au fost mult mai prezente după ce spitalele de boli infecțioase, unde pacienții cu HIV se tratau în mod normal, au devenit spitale-suport Covid-19. În această situație, persoanele care trăiesc cu HIV au ajuns să interacționeze cu personal medical care nu era obișnuit să trateze persoane cu HIV. Cred că, de multe ori recomandările și rețelele prin care sunt direcționați pacienții către un anumit medic ajută, dar creează și o serie de alte probleme. Mă asigur că omul se duce și este tratat perfect, dar în același timp, dacă pierd medicul acela, unde trimit următorul pacient?”, se întreabă Mihai.

Stigma pe care o înfruntă pacienții cu Covid, similară cu cea pe care o înfruntă pacienții cu HIV

Mihai Lixandru a observat că pacienții cu Covid-19 au de luptat în prezent cu același gen de stigmă pe care trebuie să o înfrunte cei care trăiesc cu HIV. „Când cineva este diagnosticat cu Covid-19 apare o teamă. În primul rând trebuie să spui altor persoane, lucru care se întâmplă și atunci când ai HIV. Și spui în stânga, spui în dreapta. Cei care sunt depistați pozitiv încep să te învinovățească. Dar, în același timp, nu iau în calcul că poate nici tu nu ai știut că porți virusul, că poate și ei au o responsabilitate, fiindcă nici ei nu s-au protejat.

Mai mult, DSP spune că, după 14 zile, un pacient cu Covid-19 este vindecat, însă oamenii continuă să se ferească să interacționeze cu ei. Apare această stigmă pe care o simt nu doar cei infectați cu Covid-19, ci și cei care lucrează cu persoane infectate cu coronavirus. Din păcate, oamenii nu au învățat nimic din cealaltă pandemie, cea de HIV, din anii 90”, crede Mihai Lixandru.

ARAS sprijină persoanele cu HIV care suferă discriminări - precum încălcarea dreptului la muncă sau încălcarea dreptului la confidențialitate, la serviciu, la școală sau la medic, pentru ca acestea să obțină un tratament egal. Mihai Lixandru crede că oamenii ar înțelege mai mult și ar avea mai puține prejudecăți, dacă la televiziuni ar rula clipuri de informare referitoare la HIV.

„La un moment dat, discutam cu un director de liceu, care îmi spunea că nu înțelege cum oamenii au fel de fel de prejudecăți referitoare la HIV, când pe internet găsești, la o simplă căutare, o sumedenie de informații referitoare la acest subiect. I-am spus că e adevărat, sunt foarte multe informații. Dar internetul nu îți răspunde, dacă tu nu îl întrebi”, subliniază el.

Materialul video realizat în colaborare cu Asociația română Anti-SIDA, în cadrul campaniei STOPS WITH U, poate fi urmărit integral aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult