foto: Profimedia
Românii sunt pasionali și impulsivi când vine vorba de politică. Ne-am obișnuit să fie o caracteristică pe care o justificăm cu originea noastră latină, însă e un aspect negativ. Am observat evoluția vecinilor noștri de la sud, de-a lungul anilor și cu predilecție în ultima perioadă. Cu toate că au avut o instabilitate politică — între 2021 și 2026 au avut loc 8 alegeri pentru diferite structuri de putere și s-au schimbat 10 guverne, iar în aprilie 2026 au ales un pro-rus să facă guvernul — Bulgaria a aderat la moneda euro și a rămas o țară stabilă economic. Spre deosebire de ei, noi am avut stabilitate politică, tot felul de înțelegeri între stânga și dreapta, am izolat forțele pro-ruse și, cu toate astea, situația economică a devenit extrem de volatilă: deficit bugetar enorm, datorie publică mai mare, modificări imprevizibile de taxe și impozite, scăderea consumului în ultimele 8 luni de zile, multe falimente.
Chiar dacă cele două țări vecine par să aibă un destin identic, în realitate filosofia de evoluție a celor două este complet diferită. Trebuie să observăm că în Bulgaria s-a decis, prin Consiliul Monetar, legarea levei bulgărești de marca germană în iulie 1997. Ulterior, a fost legată de euro până în zilele noastre. Tot din 2007–2008, Bulgaria are aceleași taxe și impozite aplicate firmelor, fără modificări. E complet diferit față de ce se întâmplă în România. În ceea ce privește sancțiunile UE, chiar dacă Bulgaria a arătat de-a lungul timpului o apropiere mai mare de Rusia, acestea nu au existat. UE a apreciat mai mult disciplina fiscală decât gargară ieftină. România e o țară mult mai mare, cu o industrie mai dezvoltată — așa a fost din vremea comunismului — și, cu toate astea, în ultima perioadă Bulgaria se apropie din ce în ce mai mult de nivelul de trai din România, având creșteri lente, dar stabile.
La noi nu a existat instabilitate politică, însă există foarte multă instabilitate economică, lipsă totală de predictibilitate, fapt care a determinat multe firme să plece, iar pe altele noi nu le-a încurajat. Noi tratăm politica precum un spectacol de circ, cu acrobați, dresori, magicieni, jongleuri, dar mai ales foarte mulți clovni. E o distracție națională politica, toată lumea se implică, aplaudă, râde, suferă, are emoții, pentru că e aparent pe gratis. Din păcate nu e gratis, iar costul e foarte mare. Scump circul ăsta de care ne bucurăm gratuit.
Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar eu nu cred niciun politician care ne interpretează roluri diverse în funcție de conjunctură. Nu văd seriozitate, nu văd consecvență, nu văd continuitate, văd doar giumbușlucuri, melodrame, ridicatul fustelor în piața publică. După 30 de ani nu mă mai impresionează deloc.
Probabil că istoria noastră lipsită de glorie, probabil mentalitatea noastră de iobagi săraci la marginea Europei, probabil neîncrederea noastră cronică în stat, dar și în alții, ne-au făcut să ajungem în același punct: fiecare e pe nu cont propriu și fiecare se salvează individual așa cum poate. Noi nu avem un plan de țară, un plan comun, o solidaritate superioară de națiune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Adică după ce-au dat cu oiștea-n gard au trecut, vreme de 29 de ani (din 1997) sub supravegherea Consiliului monetar, asta însemnând nota 4 pentru guvernare.
Iar trecerea la zona euro bucură doar o jumătate din "pacienți".
În fruntea celor care se opun fiind populiștii de extremă dreaptă.
Un fel de daci cu vuvuzele, care țipă că nu sunt colonie..
Și problema nu e că bulgarii n-ar fi proeuropeni.
Sondajele arată că mai mult de jumătate dintre ei au încredere în UE.
Dintre aceștia însă, doar jumătate au încredere în propriul Guvern.
La firul ierbii lumea e îngrijorată de scumpiri, cel puțin pe termen scurt.
După ce au trecut prin falimente de bănci, crize economice și o tranziție dureroasă, ei considerau Leva un simbol al stabilității greu dobândite (biciuiți de Consiliul Monetar).
Asta în timp ce marile economii din regiune, Polonia, România, Cehia și Ungaria au amânat aderarea la euro. Bine, noi nici nu îndeplinim condițiile..
Paradoxul situației vine din faptul că firmele lor de turism preferă Leul în loc de Euro, atunci când vine vorba de plată în monede străine..
Iar asta ar putea fi o bună povață pentru românii care, în contextul crizei guvernamentale, vând în neștire Lei și cumpără euro (sau alte valute) dând în cap unui curs ținut și așa cu greu în frâu de către BNR.