Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim
Citesc ce spun unii despre viața distrusă a locuitorilor din Praid și mă crucesc.
Ură în stare pură...
Bucurie că unor oameni li s-a distrus sursa de venit...Invocarea judecății lui Dumnezeu, că i-a bătut pentru că au votat cu Nicușor Dan...
Am distribuit un text în profilul meu despre situația oamenilor de la Praid cu un îndemn de a-i ajuta. Scriam acolo: Salina Praid a fost distrusă de inundații, dar oamenii de acolo încă trăiesc, deși li s-a prăbușit viața, pe care și-o organizaseră în jurul salinei. Poți să îi ajuți! Du-te la Praid, chiar dacă salina nu mai este! Oamenii mai sunt!
Și imediat au comentat câțiva creștini „adevărați”, plini de „iubire”.
Nu le-am răspuns. Nici nu aș avea ce. Sunt o cauză pierdută.
Pentru mine creștinismul nu este niciodată bucurie că cineva suferă. Pentru mine creștinismul e să tac, dacă nu pot ajuta, dar mi-e imposibil să mă consider vocea lui Dumnezeu, care spune că așa le trebuie, că merită. Pentru mine creștinismul e iubire necondiționată. Pentru mine creștinismul e imaginea bunicii, care avea o sută de lei în sân, înnodați într-o batistă și îi ajungea să dea fiecărui nepot câte un leu și care plângea ca pentru o durere a ei, când auzea că vreun om are un necaz. Spunea, ștergându-și ochii de lacrimi cu colțul broboadei: Doamne ferește! Dumnezeu să îi ajute!
De la creștinismul bunicii, care lăcrima ca de o durere a inimii ei pentru orice necaz al vreunui om din sat, la creștinismul celor care se bucură de necazul celor de la Praid și spun că merită bătaia lui Dumnezeu e cale lungă și nu pot realiza cum au putut-o străbate unii oameni.
Locuitorii din Praid o vor lua de la capăt și își vor reface viața, dar voi, cei care vă pretindeți creștini, dar vă bucurați de necazul lor, nu vă veți spăla sufletul niciodată.
Cineva mi-a spus la telefon următoarea frază: „Uneori cea mai mare ură e iubirea creștină.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
dar zeul ctp trebuie sa manance. sa te duci si matale la el cu un cos de ceva si disponibila ca iti umbla nefututul la chacra. si te face scenarista, ca sa rada de tine. ca el e "critic" nu rgizor.
Dvs doamnă vi se pare că sunteți prea iubitoare? Acum vorbiți așa fiindcă n-aveați anterior nimic împotriva acelor oameni năpăstuiți. Astfel ați putut să simțiți milă, empatie. Dar dacă, ipotetic vorbind ați vedea că li se întâmplă ceva rău lui Georgescu sau Simion mai empatizați cu ei? Pe ei îi iubiți? Probabil că NU.
În rest, rămâne cum am stabilit, „dan cojocaru” e un jeg uman.
Dar cand fura atacati ucrainenii, cum fu? Aia nu sunt demni de mila, ajutor crestinesc etc? Fiindca asa zice Orban Vikor?
”Ce te mai răsfeți
Cu cratimele-ți”
Dar ghinion, se scrie nu ”într-ajutorare”, ci dintr-o bucată, ”întrajutorare”
De aia zic că ce e mult nu-i bun.
În privința ajutorului pentru Ucraina nu văd nicio legătură între acest ajutor și preceptele creștine. Creștinismul ne îndeamnă să-i ajutăm pe cei răniți, bolnavi, strâmtorați financiar sau vulnerabili în orice fel etc etc Dar niciunde nu ne îndeamnă creștinismul să finanțăm, să susținem un război. Nu suntem îndemnați niciodată să susținem, ”creștinește” niciun fel de ucidere a semenilor. Islamul da, acceptă războiul în anumite condiții, dar creștinismul nu. Mă refer la dogma pură, nu la interepretări din trecut, din evul mediu, care au fost cu duiumul, dovezi fiind Cruciadele, Inchiziția etc Sigur că niciun stat nu se lasă pe tânjeală și va gestiona războaie de apărare sau va susține alte războaie, după propriile concepții. Nu stă niciun stat ca ”mielul” să îl distrugă alții. Acceptăm în acest caz, de nevoie, dar cu smerenie, distanțarea asta față de dogma creștină. Dar am vrut să subliniez că ideea ta de ajutor CREȘTINESC pentru război în cazul Ucrainei NU se susține. Deci dacă vrem, putem să-i ajutăm în orice fel, inclusiv militar, doar că nu putem face paradă de precepte creștine în acest caz. Creștinismul are treabă mai degrabă cu refugiații, cu protejarea copiilor și femeilor, cu îngrijirea răniților, cu cinstirea morților etc dar NU cu ajutorul către militari și susținerea războiului și deci a uciderilor, indiferent de către care parte.