Ne căutăm modele în multe feluri, uneori în cărți, alteori în oamenii pe care îi întâlnim sau pe care îi admirăm. Sunt acei oameni care ne arată că limitele nu sunt fixe și că performanța se construiește prin ani de disciplină.
Într-un articol anterior am scris despre propria mea experiență cu parașutismul și despre confruntarea directă cu frica. De data aceasta am mers mai departe și am vorbit cu un om care și-a petrecut viața în aer, transformând pasiunea pentru zbor într-o profesie și într-un mod de a fi.
Ionuț Riteș este Maestru al Sportului în aeronautică, are peste 2.300 de lansări cu parașuta, este de 12 ori campion național, s-a clasat între locurile 5 și 9 la Campionatele Mondiale de parașutism și este multiplu recordman mondial la parașutism și paramotor.
Despre relația cu frica, pasiunea pentru zbor și drumul către performanță, în interviul de mai jos.
Înainte de a fi parașutist, ați avut vreodată visul că zburați sau că vă aflați în cădere liberă?
Poate pare greu de crezut, însă am visat constant căderea liberă de când aveam doi ani, iar la prima lansare cu parașuta am recunoscut senzația.
Vizitând des Colonia Aviatorilor din cadrul Aeroportului Militar Giarmata, Timișoara, cunoscută și sub denumirea „La Blocuri”, interacționând cu piloți, avioane, zgomotul specific și mirosul de petrol ars, nu puteam să-mi doresc altceva decât aviație. Cu atât mai mult cu cât aveam și un model, pe nașul meu de botez, Constantin Stratu, care a fost un supersonist de excepție, cu peste 3.000 de ore de zbor pe avion reactiv, pilot militar clasa I. Pot afirma fără reținere că este vorba despre predestinare, iar eu mi-am urmat drumul croit de providență, milimetric.
Cu toate acestea, nimic din cariera mea sportivă nu s-ar fi întâmplat fără două persoane care mi-au marcat viața, Vasile Stan, primul meu antrenor, cel care mi-a pus parașuta în spate, campion național și recordman mondial, și Ionel Iordănescu, antrenor emerit și selecționer al lotului național de parașutism, campion național și recordman mondial, laureat al Diplomei Paul Tissandier, acordată de Federația Aeronautică Internațională.
Auzim tot mai des că parașutiștii sar dintr-un avion perfect funcțional. În acest sport, este nevoie doar de curaj pentru a sări din avion?
Curajul trebuie să fie o calitate by default, ca setare standard, pe care trebuie să o deții în mod implicit. Dar nu este vorba doar despre curaj, este mult mai complex. Curajul este esențial, dar trebuie să fie controlat și susținut de pregătire.
Un parașutist trebuie să îmbine calități fizice, mentale și emoționale și să-și păstreze sângele rece în situații limită. Trebuie să rămână calm în situații intense, pentru că, în aer, nu ai timp de panică, iar orice decizie contează. Pe scurt, un parașutist bun este calm, disciplinat, rapid în reacții și bine pregătit fizic, nu doar curajos.
Se vorbește despre un concept popularizat de psihologul Frank Farley, fost președinte al American Psychological Association, și anume personalitatea de tip T (thrill-seeking). Acesta face trimitere la persoane care au tendința de a căuta senzații puternice și experiențe noi și intense, care se simt bine în situații limită și care tolerează bine riscul și incertitudinea. Așadar, mulți parașutiști au, într-adevăr, un profil comportamental de tip T, întrucât nu se blochează în fața fricii, sunt atrași de senzația de cădere liberă și caută controlul în situații extreme.
Ce dezvoltă parașutismul în personalitatea unui om? Cum poate fi îmbrățișată frica?
Parașutismul nu anulează frica, ci te învață să o gestionezi, dezvoltând stăpânirea de sine, claritatea în decizii, încrederea în tine și controlul emoțional. Nu frica este problema, ci reacția ta în fața ei, iar un parașutist bun spune „mi-e frică, dar știu ce am de făcut și cum trebuie făcut.” În parașutism, frica se transformă în concentrare și determinare.
Un parașutist are voie să fie „cu capul în nori” sau e nevoie de disciplină și concentrare?
Un parașutist poate fi „cu capul în nori” doar la propriu, când sare prin nori, în rest trebuie să fie cu picioarele pe pământ, adică disciplinat, concentrat, cu reacții rapide.
Parașutismul pare, din exterior, un moment de libertate absolută. Îți imaginezi omul aruncându-se în gol, plutind printre nori, departe de reguli și constrângeri. Puțini știu însă că acea plutire despre care vorbește toată lumea, așa cum este percepută în filmări, este, de fapt, o prăbușire cu aproximativ 200 km/oră, în care pământul se apropie vertiginos și vizibil. Cu toate acestea, după deschiderea parașutei, nimeni nu te poate opri pentru o clipă de visare, dar nu pentru prea mult timp, pentru că apoi intri în procedură.
Ați schimba ceva din experiența primului salt? Povestiți-ne cum a fost această primă experiență.
Nu aș schimba nimic, pentru că tocmai emoțiile și intensitatea acelui moment l-au făcut de neuitat. Îmi amintesc cu claritate momentele dinaintea primei lansări, când ni s-a spus că mergem într-un zbor de aclimatizare. A fost un moment greu, fiind primul meu zbor cu avionul. Starea de nerăbdare se transformase într-o teamă pe care nu o mai trăisem, însă eram animat și de determinarea necesară. Nu am fost primul la salt, ocazie cu care am putut să văd toată paleta de răsturnări posibile, ceea ce a făcut ca teama să crească exponențial.
Timpul începe să se scurgă diferit, îl percepi altfel, o secundă devine trei secunde, iar simțurile ți se ascut la maximum. Înălțimea, curentul de aer care făcea vârtej în avion, zgomotul și senzația de gol au fost copleșitoare pentru câteva momente, dar, în cele din urmă, antrenamentul și instrucțiunile au preluat controlul. Odată ieșit din avion, totul s-a transformat într-o experiență intensă, diferită de tot ceea ce trăisem până atunci, dar cu multe ecouri din visele copilăriei.
Liniștea este cea care te izbește după deschiderea parașutei. Este surprinzător cât de liniște este. A fost momentul în care am putut, pentru câteva clipe, să privesc în jur, să mă orientez și să conștientizez cu adevărat unde mă aflu. Totuși, nu a durat mult până când atenția s-a întors către proceduri și către pregătirea pentru aterizare.
Aveți vreun salt preferat din întreaga carieră?
Toate lansările sunt preferatele mele, fără excepție, însă câteva au fost memorabile. Lansările care au dus la câștigarea competițiilor, lansările de record, lansările de noapte, pe terenuri de fotbal, din balon, printre artificii, în benzinării, în fața restaurantelor, pe plajă, în piețe, în parcuri, în curtea unor școli, în curțile oamenilor - au avut ceva aparte. Poate cel mai celebru, dacă pot să-i spun așa, este Saltul Mileniului. În Cartea Recordurilor scrie cam așa: În noaptea dintre 31 decembrie 2000 și 1 ianuarie 2001, parașutiști români au realizat un salt special, marcând trecerea dintre milenii. Ei au sărit de la altitudinea de 1.000 de metri în mileniul al II-lea și au aterizat în mileniul al III-lea.
Ați transmis pasiunea pentru parașutism și fiului dumneavoastră, Mihnea, care este acum vicecampion mondial. Ce sfaturi ați da tinerilor care doresc să devină parașutiști?
Mihnea a urcat până spre vârful Everestului, în parașutism, mai are puțin până să-l atingă. Și aici mă refer la titlul mondial. Are calități deosebite, care l-au împins spre înalta performanță, deși are doar 650 de lansări. Toată pregătirea lui Mihnea la sol, antrenamentul în zbor și lansările au avut loc în cadrul Aeroclubului României, școala în care cel mai vechi vis al omenirii, acela de a zbura, capătă formă, sens și împlinire. Cu această ocazie am înțeles că onoarea de a fi tatăl unui vicecampion mondial este mai mare decât gloria de a fi tu însuți vicecampion mondial. Legat de tineri, în primul rând le-aș spune să își dorească cu adevărat zborul, pentru că parașutismul nu este doar un sport, ci un mod de a fi. De asemenea, să aibă încredere în instructori. În încheiere, aș vrea să spun că, în parașutism, libertatea nu există fără disciplină, iar fiecare aterizare reușită este dovada că ai făcut lucrurile corect.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.