L-am avut invitat pe Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia, la podcastul Habits by Republica. O conversație captivantă, cu accent pe transformarea sectorului energetic din România în ultimii treisprezece ani, pe revoluția prosumatorilor, felul în care funcționează leadership-ul într-o companie cu mii de angajați și motivul pentru care energia a devenit una dintre industriile strategice ale Europei.

Cuvântul „sănătos" și-a pierdut, treptat, orice conținut. A mânca sănătos a ajuns să însemne orice: piftie ca sănătate curată, un covrig cu banană dimineața, un suc de portocale la micul dejun. Fiecare are propriile mituri nutriționale, moștenite din familie sau preluate din anturaj și rețelele sociale. Puțini ajung să le pună cu adevărat sub semnul întrebării. Asta pentru că nimeni nu ne-a explicat, cu adevărat, ce se întâmplă în corpul nostru atunci când mâncăm.

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Negrești este pe hartă în nordul județului Vaslui, la granița cu județul Iași, în bazinul hidrografic al râului Bârlad. În jur de 7.500 de persoane trăiesc în oraș și satele arondate- Paparnița, Căzănești, Cioatele, Valea Mare, Poiana și Glodeni. Cam 1.600 de copii au vârsta de mers la școală, de la primară la liceu.

Trăim într-o societate care invocă libertatea, dar tolerează tot mai puțin diferența. Într-un climat marcat de polarizare, radicalizare și proliferarea pseudo-științei, sănătatea mintală nu mai poate fi discutată în afara politicii. Cât din ceea ce numim „criză democratică” reflectă, de fapt, dezechilibre afective și cognitive la nivel individual și colectiv? foto: Profimedia

Vasile Ionescu are 51 de ani și lucrează ca electrician la o fabrică chimică din Craiova. Recent, o instalație nouă, cu sisteme automate și monitorizare digitală, a început să dea erori ciudate. Colegii mai tineri au verificat codurile, au sunat la producător, au căutat soluții pe forumuri. După trei ore de încercări, cineva l-a chemat pe Vasile.

O sală tăcută, luminată doar de ecranul unui ecograf - fiecare imagine alb-negru devine o poveste despre speranță și știință. Acolo, printre bătăile fragile ale unei inimi de câteva grame, dr. Hadi Rahimian vede nu doar un diagnostic, ci o șansă. Este unul dintre puținii medici din România care pot interveni intrauterin, direct asupra inimii unui făt, pentru a-i oferi o viață normală.

Daniela Kalapis, mamă a trei băieți, a trăit la sfârșitul lunii ianuarie 2025 una dintre cele mai puternice și pline de sens experiențe ale vieții ei: a reușit să nască natural, într-un spital din Timișoara, după ce anterior adusese pe lume al doilea copil prin cezariană. Reușita ei nu este doar un moment medical, ci un triumf personal, pentru că multe femei care trec printr-o operație de cezariană aud ulterior că o naștere naturală „nu se mai poate”, pentru că „e riscant” și „mai bine nu”.

Crăciunul este adesea prezentat ca o perioadă a reconectării, a bucuriei și a liniștii. Reclamele, filmele și rețelele sociale construiesc an de an o imagine aproape obligatorie a fericirii: mese pline, familii unite, râsete, cadouri și recunoștință. În spatele acestei narațiuni colective, însă, există o realitate mult mai complexă și, pentru mulți oameni, mult mai dureroasă.

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)