Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Parașutistul Dragoș Boeru: Pentru mine, cea mai mare provocare sunt eu însumi. Oamenii își pun singuri limite

TNT

photo icon Dragoș și Bogdan Boeru

„Caut întotdeauna să fiu fericit. Atunci când urmărești să găsești motive de fericire în tot ceea ce faci, trăiești la o altă intensitate. Este bine atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău”. Cel care vorbește are 32 de ani și un aer relaxat și atletic.

În cursul săptămânii, dezvoltă împreună cu fratele său mai mare, Bogdan, afacerea creată de tatăl lor - o firmă de proiectare și consultanță pe fonduri europene. În timpul liber, se ocupă, tot împreună cu fratele său, Bogdan, de o veche pasiune, venită din copilărie, din vremurile în care își însoțeau tatăl, parașutist militar, pe aerodrom. 

În 2010, Dragoș și Bogdan au fondat la Clinceni centrul privat de parașutism TNT Brothers, pentru a promova în România salturile cu parașuta pentru amatori, preluând astfel initiațiva de a schimba percepția acestui sport în România. În 6 sezoane de activitate, TNT Brothers a devenit o comunitate cu peste 8.000 de membri pasionați de salturi cu parașuta. Iar cifrele impresionante abia încep- peste 50.000 de salturi cu parașuta de la 4.000 metri altitudine, dintre care 7.000 de salturi în tandem cu un instructor profesionist. 

În anul 2002, Bogdan, pe atunci student la ASE, a plecat în Franța cu o bursă Erasmus și a descoperit, în apropierea orașului Toulouse, un club de parașutism. „Am fost în vizită la fratele meu și am mers acolo împreună. Erau foarte deschiși, aveau un loc în care să stai, un loc în care să mănânci. Seara puteau să doarmă acolo, iar într-o parte a hangarului era un șemineu și o bibliotecă, unde puteai să stai să citești. Mi s-a părut tare câți oameni erau acolo, totul mi s-a părut wow”, povestește Dragoș Boeru. 

„La centrul de parașutism din Toulouse am realizat în 3 luni de zile un număr egal de salturi cu cele efectuate în România în 16 luni. Însă în România, în 2002 săream doar de la 1.000 metri. În Franța săream cu parașuta de la 4.000 de metri. Am continuat cursuri de perfecționare și în alte țări - în Spania, Germania, Italia, Cehia etc, căutând constant să ne îmbunătățim tehnica, echipamentele, cunoștințele despre siguranță. Când ne întorceam acasă, împărtășeam și celor din jurul nostru ceea ce învățam. Așa s-a născut TNT Brothers, ca un grup de prieteni, o comunitate, care oferă și celor din jurul nostru bucuria zborului”, mai spune Dragoș. 

Le-a rămas în minte acel loc, s-au gândit cum ar putea să creeze și ei o astfel de comunitate și, câțiva ani mai târziu, în 2002 au fondat Asociația Club Sportiv TNT Brothers, din dorința de a promova acest sport și în România.

„Avem un hangar modern pentru depozitarea echipamentelor și a avionului, un bar și o zonă de relaxare, loc de joacă pentru copii, un birou și un centru de training, cărți de specialitate, o zonă de reparat parașute, o parcare. Cei care vin la noi fac un salt cu parașuta, dar vin de cele mai multe ori însoțiți de familie și prieteni. Pot socializa, pot rămâne la masă, seara avem diferite petreceri, pot rămâne și peste noapte etc. Comunitatea este mixtă, cu oameni din toate mediile, medici, avocați, ingineri, constructori, arhitecți, specialiști în IT, antreprenori, manageri din diferite multinaționale, sau pur și simplu iubitori de adrenalină și sport.”, spune co-fondatorul TNT Brothers.

„De obicei, incidentele se întâmplă când nu iei în serios riscurile”

Cei care sar cu parașuta, în tandem sau pe cont propriu, sunt oameni care vor să-și depășească o limită, să își învingă frica de înălțime, să își urmărească o dorință secretă ori să dea curs în acest fel pasiunii pentru zbor întâlnită până atunci doar în cărți și filme despre aviație. 

Anul trecut, la centrul de parașutism, 2.500 de oameni au sărit pentru prima dată în tandem cu un instructor profesionist. Instructorii sunt sportivi cu mii de salturi la activ, ani de experiență și multiple certificări, în a căror pregătire se regăsește inclusiv aterizarea în siguranță la sol un om aflat în stare de inconștiență.

Astăzi, spune Dragoș Boeru, parașutismul este un sport mai sigur decât oricând. Altimetrul de pe mână te avertizează când trebuie să deschizi parașuta. Dacă nu o faci atunci, un altimetru audio îți țiuie în cască. Dacă nici atunci nu reușești un aparat îți dechide, la 225 de metri altitudine, parașuta de rezervă.

Dacă o parașută obișnuită poate fi împachetată în cinci minute, o parașută de rezervă este împachetată în trei ore, doar după măsurători atente și doar de către oameni care au o certificare specială. 

Chiar și așa, riscurile există în continuare, iar ceea ce te ajută să le contracarezi sunt pregătirea și seriozitate. „De obicei incidentele se întâmplă atunci când nu iei în serios riscurile. Dacă nu iei în serios că parașuta aia e o pânză, dacă nu ai grijă de ea, dacă o târâi pe jos și se agață, poți să o rupi și să nu îți dai seama și atunci nu e prea bine. Dacă nu iei în serios sportul și crezi că e o glumă, atunci poți să pățești ceva. Dacă îl iei în serios și acorzi atenție detaliilor, atunci este destul de simplu”.

Dragos Boeru

Liniștea absolută din cer și aterizarea cu 120 de kilometri la oră

Când nu sare în tandem ca instructor, Dragoș Boeru, folosește o parașută mică și rapidă, echivalentul în rândul parașutelor, a unei mașini de Formula 1. Riscul unor incidente este mai mare în cazul ei și, din acest motiv, a fost nevoit anul acesta să aterizeze de două ori cu parașuta de rezervă. Parașuta lui aterizează cu 120 de kilometri la oră. „Ca să te dai jos din autobuz la 120 de kilometri la oră, trebuie să știi ce să faci. Iar ca să știi ce să faci trebuie să te antrenezi”, spune parașutistul.

Care este senzația atunci când sari din înaltul cerului? „Când sari, este o gălăgie infernală. Apoi când deschizi parașuta simți liniștea. E o liniște care nu seamănă cu nimic altceva. Ești tu, cu tine și cu o parașută și poți să faci ce vrei. Poți să strigi și nu te aude nimeni”, spune Dragoș Boeru.

Parașutismul îl face să se simtă extrem de fericit, dar nu doar în parașutism își caută fericirea, ci în fiecare lucru pe care îl face. „Cred că noi ca oameni am uitat să fim fericiți și să ne bucurăm de fiecare clipă. De ce te duci la serviciu? Ca să iei un salariu? Cred că țelurile noastre ca oameni au deviat în ultima perioadă, este nevoie de o schimbare e perspectivă. Trebuie să te gândești că tragi o linie pe un plan și că apoi se materializează în realitate. Împlinirea vine mai ales atunci când reușești să aduci pasiunile tale în jobul de zi cu zi. În cazul meu, centrul de parașutism TNT Brothers s-a născut doar din pasiunea pentru acest sport și a devenit de succes din același motiv. Apoi sunt lucrurile mărunte care te fac fericit: să faci o glumă cu cineva, să zâmbești, să mergi la munte să faci un traseu”, crede Dragoș Boeru.

În următoarele săptămâni vei putea cunoaşte şi alţi oameni speciali, oameni care şi-au depăşit limitele şi care au ales să meargă înainte cu un singur gând: să-şi trăiască viața aşa cum aleg.

Ca să poți face și tu asta, setul următor de întrebări, întocmit de specialiştii în dezvoltare personala de la SARGIA Partners, te va ajuta să îţi cunoşti limitele şi să le depăşeşti. 

La final, poţi descărca un material pe baza căruia să evaluezi cât de aproape eşti de “Proiectul tău de viaţă“.

Dragos Boeru, de la TNT, a răspuns şi el la chestionar; poţi compara propriile răspunsuri cu cele ale lui Dragoş, pe care le redăm mai jos:

„Sunt dispus să sacrific orice ține de mine, cu condiția să nu îi rănesc cumva pe cei din jur”

1. Cum te vezi pe tine acum?

Un om normal care vrea să fie fericit.

2. Care este definiția ta pentru succes?

Cred că tot să fii fericit.

3. Care este cea mai mare provocare pe care o ai de înfruntat în prezent?

Pentru mine, cea mai mare provocare sunt eu însumi. Oamenii își pun singuri limite. Cred că orice poți să faci pe pământul ăsta dacă îți dorești, cu unele excepții. Cred că e cel mai important lucru să nu te dezamăgești pe tine, să nu-i dezamăgești nici pe alții și să îți amintești că un scop propus și atins, este cea mai mare recompensă.

4. Dacă în următoarele 90 de zile viața ta ar avea un scop precis, pe care l-ai urmări cu disciplină, la ce rezultate crezi că ai ajunge?

98% că îl ating, dacă nu pățesc ceva pe drum. Îmi place să fiu foarte structurat, sunt foarte ordonat și cred că reușesc, dacă îmi doresc cu adevărat să fac acel lucru.

5. Ce te-ar putea împiedica să îți atingi scopul?

Un caz de forță majoră. 

6. Ce ești dispus să sacrifici pentru a-ți atinge obiectivele?

Sunt dispus să sacrific orice ține de mine, cu condiția să nu îi rănesc cumva pe cei din jur.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    „Îmi place să fiu foarte structurat, sunt foarte ordonat și cred că reușesc, dacă îmi doresc cu adevărat să fac acel lucru.” // Astea-s visele frumoase de la 25-35 ani. / Aș puncta aici, la ideea cu doresc cu adevărat să fac..., faptul că intervin două nuanțe mici. / Pastila nu-i individuală, ci socială. Deci deja o îndepărtare de ce am simți noi cu adevărat. Apoi, nu-i de colea a-ți mirosi (deci a ști cu adevărat) cum stai cu angoasele și de ce fel de gesturi au ele nevoie ca de aer, pentru a se domoli măcar nițel... / Ziceți că la tinerețe-maturitate nu există angoase? Eu spun că da, iar dacă vreți ne putem întinde la vorbă, pe subiect...
    • Like 0
  • check icon
    „Parașutistul Dragoș Boeru: Pentru mine, cea mai mare provocare sunt eu însumi. Oamenii își pun singuri limite” // Fără îndoială vreau eu să stric plăcerea de-a trăi a unora (care nu-i suficient de sigură pe ea însă, cît să se lipsească de așa recunoașteri gazetărești că drumul le e bun). // Hai să vă zic cum e mai încolo. Mai exact la vîrsta cînd terminarea benzinei existențiale ne scoate din postura de subiecți ai gazetelor. / Fost-am dimineață la stabilopozi, la Venusul euxin. Am umblat printre ei fără dor de eprformanță (cum am făcut decenii, pînă de curînd, ca antrenament pentru cățărătură montană). E, mi-a plăcut mai mult acum! Nema dor de performanță înaltă, motiv pentru care scăzură riscurile (fie și amenințat fiind doar de-o cădere proastă de doi metri), iar în paralel spori plăcerea deplasările, prin niște locuri subit drăguțe. // Pe nenea ăsta cu limitele l-aș întreba peste 20 ani: „Și cum fu, cu limitele alea?”... // În rest, pe subiect am mai glosat, în opuri pe care o să le publice tata mare.
    • Like 0
  • "Oamenii își pun singuri limite" ... vaaaaai, ce dragut! sunt sigura ca si copii nascuti in zone de raz\zboi, foame, lipsa de resurse - de la apa, pana la hrana, adapost si educatie - exact, dar exact asta au facut: si-au pus singuri limite ... au ales si si-au spus: ia sa vedem, traim?! chiar nu mai conteaza ce scrie dupa un titlu semnal al imensei suficiente triumfaliste ...
    • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      In cazul tau Anca, limita ti-ai atins-o cand te-ai rezumat doar la titlu :)
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult