„Președintele Dragnea” s-a născut prematur. Știe că e prea devreme să-și anunțe o candidatură, dar mai știe că drumul spre Cotroceni este ultima sa carte politică.
Din noaptea alegerilor, când a câștigat spectaculos partida, Liviu Dragnea a început să piardă, fatalmente, toate mâinile:
- Și-a prins degetele în ușă, încercând să devină premier.
- Cacealmaua cu ordonanța 13 i-a explodat în față, fără să-și producă efectul dorit, adică albirea cazierului. A încercat un blietzkrieg politic la Înalta Curte și la Curtea Constituțională, via Avocatul Poporului, și a eșuat. Înalta Curte i-a menținut sentința în dosarul referendumului, punându-l în poziția ridicolă de a anunța că se bate la CEDO cu statul român, tocmai el, reprezentantul cel mai puternic al statului român. CCR i-a menținut interdicția de a deveni premier, respingând sesizarea lui Victor Ciorbea. După cele două înfrângeri, Liviu Dragnea merge ca pe ouă: conștient că nu a reușit să penetreze instituțiile, a ridicat piciorul de pe accelerație ca să nu le ostilizeze și mai tare, în condițiile în care o condamnare în cel de-al doilea dosar riscă să-l lase fără libertate, fără putere politică și fără bani.
- Azi Finanțele fac grevă, semn că cei care lucrează cu banii pricep că „mai mulți bani în buzunarele românilor” este un simplu bluf când tragi linie la final de an.
- Premierul său, Sorin Grindeanu, începe să dea semne de autonomie și de independență, încurajat de oficialii străini care-l consideră „partener de discuții” în detrimentul șefului de facto al Guvernului. Preconizatele vizite în străinătate ale lui Liviu Dragnea s-au amânat, legitimitatea sa externă se erodează câtă vreme nimeni nu vrea să facă poze cu un condamnat penal.
- Mulți dintre miniștrii săi își arată limitele și incompetența, gafează ridicol și par dintr-un film cu ucenici care se califică la locul de muncă. De pildă, de fiecare dată când deschide gura Lia Olguța Vasilescu, ministrul Finanțelor are un puseu de tensiune, iar Liviu Dragnea, care i-a luat pe toți pe semnătură, mai pierde puțin.
- În PSD, Victor Ponta, care-și amintește dureros cum a pierdut partidul și Guvernul, simte miros de sânge și-i coagulează în jurul său pe frustrații și perdanții epocii Dragnea.
- Beneficiind de uriașe resurse publice și de televiziuni care o omagiază zilnic, Gabriela Firea este într-un festival continuu de imagine. Cu ajutorul lui Dom' Profesor Dumnezeu, visează că va ajunge șefa PSD și candidată la Președinție.
- În fine, o parte a societății îl detestă sincer și îl consideră cauza răului care a făcut sute de mii de oameni să iasă în plină iarnă în stradă.
Iată câteva motive pentru care Liviu Dragnea este supărat. În ultima vreme nu-i mai iese nimic. De când a dat-o la întors și cu grațierea, unii spun că „s-a schimbat”, că „a înțeles”, că „noul Dragnea”, că „100 de ani pace”... Se fac glume că va ieși la protest în Piața Victoriei, că Dragnea #rezistă.
În weekend și-a pus costum popular, clop și zâmbet cald sub mustața altfel pleoștită și a ieșit printre oameni. A zis ceva de candidatura la Președinție, că e prea devreme, că cine anunță acuma pierde, că trebuie să ne concentrăm pe guvernare, bla-bla-bla... Realitatea e că Liviu Dragnea a început din vreme campania pentru Președinție pentru că nici nu prea mai are altceva de făcut.
Foto: Facebook Liviu Dragnea
Problema „noului Liviu Dragnea” este că îi va fi greu să șteargă din amintirea alegătorilor ultimele 6 luni, în care „vechiul Dragnea” a dovedit că e în stare să deraieze o țară ca să-și satisfacă un scop personal. Socotelile nu i-au ieșit, simte gustul țărânii în gură și se zbate ca știuca pe uscat doar-doar o reveni la loc în balta politică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate ca Dragnea a pierdut mici bătălii personale dar pe fond el marchează puncte. Sunt mai mult decât îngrijorătoare modificările legislative făcute in lanţ care sunt aprobate in parlament cu viteza luminii. Şi toate au scopul de a întări puterea parlamentului. Sunt hotărâri unilaterale ale unei majorităţi parlamentare ca: *deposedarea instituţiei preşidenţiale de anumite competenţe
*directorul DGPI, serviciul secret 2şi1/4 al MAI, să poată fi numit și eliberat din funcție de ministru fără avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT)
*impunerea unor modificări radicale a legiloor sistemului juridic, modificări care să servească întărirea puterii ş protectiei parlamentului
*numirea în CCR, CSM, ICCJ a persoanelor care pot fi controlate de majoritatea parlamentară ( e suficient sa citeşti CV-urile unora )
*parlamentul îşi asumă un plus de competenţe, anchete care sunt competenţe de drept ale justiţiei
*
*
Toate astfel de acţiuni conduc la parlamentul-stat şi indirect la partidului-stat, în cazul existenţei unei majoritati parlamentare puternice si a unei opoziţii inexistente si chiar complice uneori.
Dacă Dragnea a pierdut personal pe mine mă intereseaă mai puţin. În schimb mă îngrozeşte faptul că serviciile penetreză instituţiile de forţă ale statului şi parlamentul isi arogă puteri nelimitate, nerespectând separarea puterilor in statul de drept. Îmi pun întrebări:
-Există o concurenţă intre servicii si PSD pentru ca fiecare să câstige cât mai multă putere?
-Pentru cât timp mai putem să criticăm decizii parlamentare, acţiuni şi idei ale unor personalitaţi politce, demnitari daca noul ''Doi şi-un sfert'' serviciul secret al MAI va intercepta fără mandat?
Nu am vazut de