Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Tamponare ușoară” între Tudor Chirilă și o angajată pe care a surprins-o fumând în clădirea Teatrului de Comedie: „Ne plângem că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică suntem și noi mai presus de lege”

Tudor Chirila - Inquam

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Tudor Chirilă a scris pe contul său de Facebook că era pe punctul să cheme poliția, după ce a surprins o angajată a Teatrului de Comedie fumând în interiorul clădirii. Femeia nu și-a stins țigara până când artistul nu a atenționat-o că legea interzice fumatul în spațiile publice.

„Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, spune Tudor Chirilă.

Postarea lui Tudor Chirilă:

„Teatrul de Comedie este o instituție publică. Așa trebuie să înceapă postarea mea. În instituțiile publice nu se fumează. Mai mult, nu se fumează în spațiile publice. E o lege. Lege. Adoptată în parlament. Astăzi, după repetiție (Căsătoria de Gogol, regia Andrei și Andreea Grosu), a trebuit să urc la croitorie în clădirea administrativă, acolo unde există și contabilitatea și secretariatul literar, programare, etc. Pe holul dintre birouri așezată confortabil pe o băncuță tapisată, cu scrumiera lângă ea, o angajată a teatrului fuma liniștită. I-am spus că nu mi se pare ok și ea a fost de acord, spunându-mi că știe că e rău pentru sănătate. I-am repetat că nu e ok pentru că e o lege care interzice fumatul în spațiile publice. Un pic surprinsă (ce vrea și idiotul ăsta) mi-a zis că știe. I-am spus că ar trebui să coboare două etaje mai jos să fumeze afară, cum face toată lumea (oare?). Mi-a spus că e complicat. I-am spus că asta nu e problema mea, că eu sunt nefumător și am dreptul să beneficiez de legea asta. Ideea era că îi era dificil să meargă două etaje mai jos. Acuma, dacă eu chemam poliția eram ăla de căcat, nu-i așa? Pe tot parcusul conversației femia nici măcar nu s-a obosit să stingă țigara până nu am atenționat-o.

Femeia nu cobora la fumat. Pentru că era afectat confortul ei personal. Pentru că nu conteazâ libertatea celuilalt, important e să nu fie îngrădită a mea. E complicat să chemi poliția pentru așa ceva. Până ajung ăia nici nu mai ai fapta. Dar ar fi trebuit s-o fac pentru că e clar că nu puteam miza pe bunul simț al femeii. Pentru ea e o chestiune nevinovată și eu am părut un antipatic care se ia de ea degeaba, deși mirosea a fum de pe la etajul 1.

E foarte tare cum ne plângem că ne fură, că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică, suntem și noi mai presus de lege, ca ăia. Dar e normal la noi, nu? Până la urmă Orban era prim ministru și de ziua lui fuma cu ăia în birouri la guvern. Semnalul e dat de sus. Dar pe principiul ăsta schimbarea nu poate veni: fură ăla de sus? păi bag și eu două facturi false, ce mare căcat? Fură ăla de sus? Păi angajez și eu la negru, ce mare căcat și uite așa, politicienii se ocupă cu marea corupție și poporul are grijă de aia mică, pe modelul celor care îl conduc. Și tot așa, cercul vicios se învârte, iar noi stăm pe loc.

Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, a scris Tudor Chirilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?”
    Asta este atitudinea înscrisă în fibra noastră, a poporului român!
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult