Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Tamponare ușoară” între Tudor Chirilă și o angajată pe care a surprins-o fumând în clădirea Teatrului de Comedie: „Ne plângem că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică suntem și noi mai presus de lege”

Tudor Chirila - Inquam

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Tudor Chirilă a scris pe contul său de Facebook că era pe punctul să cheme poliția, după ce a surprins o angajată a Teatrului de Comedie fumând în interiorul clădirii. Femeia nu și-a stins țigara până când artistul nu a atenționat-o că legea interzice fumatul în spațiile publice.

„Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, spune Tudor Chirilă.

Postarea lui Tudor Chirilă:

„Teatrul de Comedie este o instituție publică. Așa trebuie să înceapă postarea mea. În instituțiile publice nu se fumează. Mai mult, nu se fumează în spațiile publice. E o lege. Lege. Adoptată în parlament. Astăzi, după repetiție (Căsătoria de Gogol, regia Andrei și Andreea Grosu), a trebuit să urc la croitorie în clădirea administrativă, acolo unde există și contabilitatea și secretariatul literar, programare, etc. Pe holul dintre birouri așezată confortabil pe o băncuță tapisată, cu scrumiera lângă ea, o angajată a teatrului fuma liniștită. I-am spus că nu mi se pare ok și ea a fost de acord, spunându-mi că știe că e rău pentru sănătate. I-am repetat că nu e ok pentru că e o lege care interzice fumatul în spațiile publice. Un pic surprinsă (ce vrea și idiotul ăsta) mi-a zis că știe. I-am spus că ar trebui să coboare două etaje mai jos să fumeze afară, cum face toată lumea (oare?). Mi-a spus că e complicat. I-am spus că asta nu e problema mea, că eu sunt nefumător și am dreptul să beneficiez de legea asta. Ideea era că îi era dificil să meargă două etaje mai jos. Acuma, dacă eu chemam poliția eram ăla de căcat, nu-i așa? Pe tot parcusul conversației femia nici măcar nu s-a obosit să stingă țigara până nu am atenționat-o.

Femeia nu cobora la fumat. Pentru că era afectat confortul ei personal. Pentru că nu conteazâ libertatea celuilalt, important e să nu fie îngrădită a mea. E complicat să chemi poliția pentru așa ceva. Până ajung ăia nici nu mai ai fapta. Dar ar fi trebuit s-o fac pentru că e clar că nu puteam miza pe bunul simț al femeii. Pentru ea e o chestiune nevinovată și eu am părut un antipatic care se ia de ea degeaba, deși mirosea a fum de pe la etajul 1.

E foarte tare cum ne plângem că ne fură, că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică, suntem și noi mai presus de lege, ca ăia. Dar e normal la noi, nu? Până la urmă Orban era prim ministru și de ziua lui fuma cu ăia în birouri la guvern. Semnalul e dat de sus. Dar pe principiul ăsta schimbarea nu poate veni: fură ăla de sus? păi bag și eu două facturi false, ce mare căcat? Fură ăla de sus? Păi angajez și eu la negru, ce mare căcat și uite așa, politicienii se ocupă cu marea corupție și poporul are grijă de aia mică, pe modelul celor care îl conduc. Și tot așa, cercul vicios se învârte, iar noi stăm pe loc.

Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, a scris Tudor Chirilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?”
    Asta este atitudinea înscrisă în fibra noastră, a poporului român!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult