Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Tamponare ușoară” între Tudor Chirilă și o angajată pe care a surprins-o fumând în clădirea Teatrului de Comedie: „Ne plângem că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică suntem și noi mai presus de lege”

Tudor Chirila - Inquam

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Tudor Chirilă a scris pe contul său de Facebook că era pe punctul să cheme poliția, după ce a surprins o angajată a Teatrului de Comedie fumând în interiorul clădirii. Femeia nu și-a stins țigara până când artistul nu a atenționat-o că legea interzice fumatul în spațiile publice.

„Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, spune Tudor Chirilă.

Postarea lui Tudor Chirilă:

„Teatrul de Comedie este o instituție publică. Așa trebuie să înceapă postarea mea. În instituțiile publice nu se fumează. Mai mult, nu se fumează în spațiile publice. E o lege. Lege. Adoptată în parlament. Astăzi, după repetiție (Căsătoria de Gogol, regia Andrei și Andreea Grosu), a trebuit să urc la croitorie în clădirea administrativă, acolo unde există și contabilitatea și secretariatul literar, programare, etc. Pe holul dintre birouri așezată confortabil pe o băncuță tapisată, cu scrumiera lângă ea, o angajată a teatrului fuma liniștită. I-am spus că nu mi se pare ok și ea a fost de acord, spunându-mi că știe că e rău pentru sănătate. I-am repetat că nu e ok pentru că e o lege care interzice fumatul în spațiile publice. Un pic surprinsă (ce vrea și idiotul ăsta) mi-a zis că știe. I-am spus că ar trebui să coboare două etaje mai jos să fumeze afară, cum face toată lumea (oare?). Mi-a spus că e complicat. I-am spus că asta nu e problema mea, că eu sunt nefumător și am dreptul să beneficiez de legea asta. Ideea era că îi era dificil să meargă două etaje mai jos. Acuma, dacă eu chemam poliția eram ăla de căcat, nu-i așa? Pe tot parcusul conversației femia nici măcar nu s-a obosit să stingă țigara până nu am atenționat-o.

Femeia nu cobora la fumat. Pentru că era afectat confortul ei personal. Pentru că nu conteazâ libertatea celuilalt, important e să nu fie îngrădită a mea. E complicat să chemi poliția pentru așa ceva. Până ajung ăia nici nu mai ai fapta. Dar ar fi trebuit s-o fac pentru că e clar că nu puteam miza pe bunul simț al femeii. Pentru ea e o chestiune nevinovată și eu am părut un antipatic care se ia de ea degeaba, deși mirosea a fum de pe la etajul 1.

E foarte tare cum ne plângem că ne fură, că e corupție, că politicienii sunt mafia, dar pe tarlaua noastră mică, suntem și noi mai presus de lege, ca ăia. Dar e normal la noi, nu? Până la urmă Orban era prim ministru și de ziua lui fuma cu ăia în birouri la guvern. Semnalul e dat de sus. Dar pe principiul ăsta schimbarea nu poate veni: fură ăla de sus? păi bag și eu două facturi false, ce mare căcat? Fură ăla de sus? Păi angajez și eu la negru, ce mare căcat și uite așa, politicienii se ocupă cu marea corupție și poporul are grijă de aia mică, pe modelul celor care îl conduc. Și tot așa, cercul vicios se învârte, iar noi stăm pe loc.

Se fumează în instituțiile publice, se fumează în spitalele de copii (știu bine ce spun), pacienții (părinți) prin veceuri, medicii în birouri sau cabinete. E un semnal prost, rău. E un semnal că totul este flexibil, totul e negociabil și mai ales că suntem dispuși la zero autocenzură atunci când vine vorba de privilegii pierdute chiar dacă păstrarea lor e în detrimentul altora, iar lecția pe care o predăm este că respectarea unei legi este excepția”, a scris Tudor Chirilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?”
    Asta este atitudinea înscrisă în fibra noastră, a poporului român!
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult