Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Valoarea nu stă în medalii”. Ana-Maria Grigoraș, șefă de promoție 2025 a Facultății de Drept și Științe Administrative - USV, despre echilibru, caracter și curajul de a rămâne autentic

ăna-Maria Grigoraș

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV)* din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava își asumă misiunea printre altele de a promova tinerii și cercetătorii cu rezultate educaționale și științifice remarcabile. Într-un mediu în care performanța este adesea măsurată în note și premii, Ana-Maria Grigoraș (foto), șefă de promoție a Facultății de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, oferă o perspectivă diferită asupra succesului. Pentru ea, educația nu a fost un maraton al aparențelor, ci un drum interior, construit cu perseverență, luciditate și un profund respect pentru valoarea autentică. Ana-Maria este o prezență discretă, dar puternică: o tânără care a învățat, în anii de facultate, că adevărata reușită se clădește mai întâi în caracter — și abia apoi în diplome. Parcursul său confirmă faptul că, dincolo de presiunile academice, ceea ce rămâne cu adevărat important este cine alegem să devenim. Iar ea a ales să fie o voce echilibrată și o prezență autentică într-un sistem care are, încă, mult de învățat.

Ana-Maria Grigoraș este absolventă și șefă de promoție 2025 a Facultății de Drept și Științe Administrative (FDSA), specializarea Drept, din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV). Cei care o cunosc o descriu drept o persoană liniștită, ușor timidă, dar profund ambițioasă și implicată în tot ceea ce alege să facă. Nu îi place să se pună în centrul atenției și evită să vorbească prea mult despre sine, preferând ca rezultatele și acțiunile să vorbească în locul ei. Această discreție este însă însoțită de un simț al responsabilității și de o perseverență remarcabilă, calități care i-au conturat un parcurs universitar solid și echilibrat.

Dacă ar fi să revadă, cu mintea de acum, drumul parcurs din clasa a IX-a până la poziția de șefă de promoție, Ana-Maria Grigoraș ar considera cu adevărat neașteptat faptul că a ajuns aici — într-o postură pe care nu și-a propus-o și pe care nici măcar nu și-a imaginat-o: „Nu mi-am propus și nu m-am gândit vreodată că voi ajunge șefă de promoție”. Tocmai această absență a unei intenții clare face cu atât mai surprinzătoare reușita de astăzi. Privind în urmă, și-ar fi dorit să știe de la început un lucru esențial: că nimeni nu este prea mic și că nimeni nu duce lipsă de suficiente abilități pentru a reuși. Mesajul pe care l-ar transmite oricărui tânăr aflat la început de drum este tocmai acesta — încrederea că succesul nu este rezervat doar celor care pornesc cu certitudini și planuri bine conturate, ci poate fi atins și de cei care își descoperă treptat propriul potențial.

În ceea ce privește vocile care au contribuit la formarea sa, Ana-Maria Grigoraș crede cu tărie că esențială a fost motivația interioară. Pentru ea, dorința de a cunoaște și de a face totul în mod asumat și calitativ au fost forțe suficient de puternice pentru a o ghida spre realizările de astăzi: „Consider că cea mai importantă contribuție la formarea propriei persoane trebuie să fie de natură intrinsecă”. Cu toate acestea, nu minimizează importanța sprijinului extern. În acest sens, un rol special l-a avut tatăl său, care a încurajat-o constant și a susținut-o în momentele-cheie. „Tata a fost cel care m-a încurajat și m-a determinat să perseverez în toate lucrurile pe care mi-am propus să le realizez”, spune Ana-Maria. Astfel, propriul parcurs s-a construit dintr-un echilibru între forța interioară de a merge înainte și susținerea venită din partea familiei.


De-a lungul anilor de studiu, Ana-Maria Grigoraș a înțeles că, în teorie, performanța ar trebui să fie sinonimă cu dreptatea. În practică însă, lucrurile sunt mai nuanțate. A ajuns să vadă performanța ca pe un rezultat al unui cumul de factori — muncă susținută, oportunități, dar și context social și familial: „Poate unii muncesc mult, dar nu au oportunitatea de a valorifica munca lor și abilitățile naturale”. A observat, de asemenea, că nu întotdeauna ajung să fie promovați cei mai harnici sau perseverenți, ci uneori cei care impresionează prin statutul social sau carismă: „A fost o dezamăgire pentru mine să constat acest lucru”. Există, totuși, și situații în care meritul autentic ajunge să fie recunoscut — însă nu fără provocări. Din această experiență, Ana-Maria a învățat să își fundamenteze propria motivație mai puțin pe validarea externă și mai mult pe integritatea și calitatea muncii proprii.

De-a lungul anilor de studiu, Ana-Maria Grigoraș a resimțit din plin faptul că succesul nu vine doar cu satisfacții, ci și cu o presiune tăcută: „Succesul poate deveni o povară”, recunoaște. A simțit deseori nevoia de a menține standardele ridicate, din dorința de a nu înșela așteptările celor din jur și de a nu altera imaginea pe care ceilalți o aveau despre ea. Această responsabilitate constantă a adus și momente de tensiune, dar a învățat, treptat, să o gestioneze cu maturitate și realism. A fi percepută drept „cea mai bună” a adus nu doar validare, ci și o tensiune constantă în relațiile cu ceilalți. Ana-Maria Grigoraș admite că a avut dificultăți în a construi relații autentice cu colegii, tocmai din cauza acestei etichete care atrage, uneori, și invidie. A învățat însă să-și schimbe perspectiva: „Ceea ce contează este cum mă raportez eu la ceilalți, mai mult decât cum se raportează ei la mine”. A ales să nu se compare cu alții și să rămână cât mai naturală în interacțiuni, indiferent de așteptările care existau față de ea.

Pentru Ana-Maria, activitățile extracurriculare au avut un rol esențial în formarea unei gândiri mai largi și mai empatice. Ca studentă la Drept, a constatat că, în mod natural, exista tendința de a idealiza lumea prin prisma teoriei învățate. Implicarea în activități sociale i-a oferit o perspectivă mai realistă. Un exemplu concret a fost experiența directă în medii defavorizate. A văzut atunci cum unii ajung să comită infracțiuni nu din rea-voință, ci constrânși de factori precum mediul familial sau sărăcia: „Mi-am dat seama că nu totul trebuie interpretat în litera legii”, mărturisește. Această înțelegere a adâncit empatia și a consolidat convingerea că legea trebuie aplicată cu discernământ și cu înțelegerea contextului uman.

Dacă ar avea o platformă națională prin care să se adreseze direct decidenților în educație, Ana-Maria Grigoraș ar formula câteva cereri clare și fundamentale. În primul rând, ar pleda pentru selectarea riguroasă a profesorilor și o pregătire temeinică a acestora, considerând că dascălii sunt cheia unui sistem educațional sănătos. În al doilea rând, ar solicita implementarea unui sistem de evaluare bazat pe competențe reale, nu pe simpla memorare. În al treilea rând, ar încuraja o meritocrație autentică, astfel încât performanța și efortul să fie cu adevărat recunoscute și valorificate.

Pentru Ana-Maria, aceste schimbări ar putea contribui esențial la construirea unei educații centrate pe valoare și pe formarea unor tineri capabili să răspundă provocărilor reale ale societății. Când se gândește la propriul drum, Ana-Maria Grigoraș simte că nu ar putea să se regăsească în afara sferei educației și a implicării civice: „Ceea ce este cel mai important pentru mine este să aduc valoare locului în care sunt și oamenilor din jurul meu prin cine sunt și ce fac”.

Totodată, liniștea interioară este pentru ea un reper esențial: „Aceasta mă face să doresc mai mult, dar pe de altă parte, în limita a ceea ce sunt”. În acest moment, crede că locul său rămâne în acest spațiu de implicare și reflecție, unde poate contribui cu autenticitate și echilibru. Ana-Maria privește cu luciditate ideea de succes: „Cu siguranță succesul nu se reduce la note și medalii”. Pentru ea, aceste repere formale nu au valoare pe termen lung în absența unui caracter frumos. Crede că ceea ce contează cu adevărat este cine devii ca om și că, inevitabil, acest lucru se va reflecta și în ceea ce faci. Adevărata validare a unui tânăr începe din construcția interioară și se manifestă prin integritate, responsabilitate și autenticitate — nu prin distincții de moment.

Pe parcursul facultății, una dintre cele mai grele întrebări pe care și-a pus-o a fost dacă va reuși, în mod concret, să facă ceva palpabil cu ceea ce a învățat — dincolo de o simplă diplomă. Astăzi, admite cu onestitate că încă nu are un răspuns complet la această întrebare: „Momentan, răspunsul nu a venit încă, dar cu siguranță anii aceștia de studiu nu au fost irosiți”. Este convinsă că, dincolo de conținutul academic, facultatea a contribuit profund la propria formare personală și profesională.

Dacă ar scrie o scrisoare către România Educată, Ana-Maria Grigoraș nu ar alege tonul revoltei, ci pe cel al dezamăgirii lucide, dar și al speranței. Consideră că starea actuală a educației în România este rezultatul unui cumul de factori și nu își dorește să reproșeze ceva anume: „România este altfel decât educată în acest moment”, constată cu realism. Cu toate acestea, păstrează speranța că acest ideal poate deveni realitate în timp. Este nevoie de eforturi constante, de voință reală și de oameni care să creadă în puterea educației de a transforma în bine societatea.

Povestea Anei-Maria Grigoraș arată că succesul nu se reduce nici la imagine, nici la statut. Dincolo de medalii, titluri și distincții, rămâne puterea interioară de a merge înainte cu integritate și dorința sinceră de a aduce valoare în jur. Pentru ea, a fi șefă de promoție nu a fost un scop în sine, ci o consecință firească a unui efort construit cu seriozitate și cu o motivație profund personală. Prin vocea sa matură și prin reflecțiile asupra sistemului educațional, Ana-Maria ne amintește că România Educată nu se va construi prin competiții sterile, ci prin oameni care înțeleg să fie prezenți, să gândească critic și să rămână autentici. Este un model de echilibru și de verticalitate pe care orice tânăr — indiferent de domeniul în care studiază — ar avea de câștigat dacă l-ar urma.

* Interviul a fost realizat de echipa COACH USV – Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Drd. Oana Grosu și lector dr. Sergiu Raiu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • pixel check icon
    mulțumesc pentru inutilul portet de viitor apparatcik. ca o mică și total paralelă paranteză, fără de vreun btw, mai toți șefii de promoție ai sistemului bolnav de educație erau, sunt și încă vor fi doar roboți. care n-are treabă cu morala. și care trebuie doar să știe s-o fenteze, pă ea, situația, când ”e”-ntrebați de caracter, morală ș-alte d-astea de rimează cu deontologia mă cratimă sii.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    O aiureală treaba asta cu învățământul. Cică facultățile primesc finanțări pe performanța pe care o fac. Și ne mai mirăm că merge totul prost! Nu pe PERFORMANȚĂ ar trebui să primească facultatea finanțele, ci pe UTILITATE. Nu câți absolvenți de 10 pe linie are facultatea respectivă ar trebui să conteze, ci CÂȚI SE ANGAJEAZĂ ÎN CÂMPUL MUNCII. Altfel vorbim doar de șomeri cu diplome. Aveți idee ce secții inutile și hilare au unele facultăți? V-ați îngrozi!
    • Like 0


Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult