Pentru o oră în fiecare săptămână, personalitatea fiicei mele este ignorată și fiica mea devine numărul 24. (Foto: Profimedia Images)

Cu toate acestea, tindem să ne gândim că dacă o persoană ne face rău ocupând un anumit post, demiterea ei rezolvă problema, deoarece nu mai poate să producă pagube din poziția pe care o ocupa, corect? Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Băiatul meu a trecut foarte dezamăgit prin școala generală și eu la fel pe lângă el. A fost prima generație cu clasa pregătitoare, nu a avut NICIODATĂ manuale pe bancă la început de școală ca noi toți, a avut trei (3) învățători, din a căror experiență adunată aș fi făcut aproape unul ca învățătoarea mea...(.Foto: Antonio Guillen Fernández / Panthermedia / Profimedia)

Fundație pentru educație. Carte cu carte. Așa cum nu te poți aștepta ca un atlet să performeze fără un antrenor, un preparator fizic și un regim de viață adecvat, nu te poți aștepta nici de la un elev să știe ceva, fără să fi investit mai nimic în el. (Foto: Profimedia Images)

Pe lângă toate grijile părinților - acelea mici, mărunte, supărătoare, pline de normală anxietate, trebuie neapărat să stea pălăria unui gând mare şi constant: sunt aici să îl ghidez din umbră, ca să îşi ia puterea singur, ca să se desprindă de mine, ca să zboare. (Foto: Getty Images)

Născut în 1923, Paterno a crescut într-o familie săracă din Sicilia. Sursa foto: Facebook Università degli Studi di Palermo

Sunt mama a doi copii care învaţă la o şcoală gimnazială de cartier din Bucureşti, cea la care suntem arondaţi. Am ales să îmi înscriu copiii aici nu pentru că educaţia lor nu ar fi importantă pentru mine, ci pentru că am considerat că îi pot pregăti în mod adecvat pentru un liceu bun şi dacă în gimnaziu rămân la şcoala de lângă casă, fără să îi obosesc pe ei şi pe noi pe drum şi fără să contribuim la îngreunarea traficului şi poluarea oraşului. Foto: Inquam Photos / George Călin

Sistemul de învățământ din România are nevoie, pe lângă programele de formare a cadrelor didactice, de oameni care să aducă entuziasm în școli, să pună pasiune în ceea ce fac, pentru că „motorul învățării este emoția”, spune profesorul Marcel Bartic. Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Dincolo de toate greutățile, absurditățile, haosul și dezacordurile din triunghiul studenți-universități-minister, aproape că savurez fiecare oră petrecută într-o sală de curs din incinta facultății. (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

Ce m-a uimit mult în Anglia, când am lucrat într-o mică școală de cartier latino-britanică, numită ESFORAL, au fost relațiile de amiciție și zâmbetele largi pe care le aveau cu toții, de la profesori și îngrijitori și până la directoare, dna Margaret. La început mă tot strigau, Mona în sus, Mona în jos, iar mie îmi era teamă că mă strigă să îmi reproșeze ceva, să mă critice că nu am făcut ceva bine, așa că stăteam mereu cu frica-n sân. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)