Am intrat în învățământ fără să am toate răspunsurile, cu inima sus și cu o convingere: că voi fi respectat dacă îmi voi face treaba cu seriozitate și cu drag de copii. Am crezut, ca mulți alții la început, că dacă muncești, dacă ești implicat, dacă aduci valoare reală într-o clasă, lucrurile bune vor veni în timp, nu material, ci în recunoaștere. Realitatea sistemului m-a întâmpinat nu cu neîncredere, ci cu tăcere. Foto: Profimedia

Mesajul pe care l-ar transmite oricărui tânăr aflat la început de drum este tocmai acesta — încrederea că succesul nu este rezervat doar celor care pornesc cu certitudini și planuri bine conturate, ci poate fi atins și de cei care își descoperă treptat propriul potențial.

Copiii nu merg deloc cu bucurie la școală, ci obligați și forțați. Anxietatea și fobia școlară, care afectează peste 30 % dintre elevi, după unele studii, nu se tratează la psiholog sau la psihiatru. foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Actualele variante de planuri cadru dovedesc încercarea ministerului de a tăia pe unde se poate din numărul de ore al disciplinelor fundamentale pentru a-l crește pe cel de opțional sau CDEOȘ (curriculum la decizia elevului din oferta școlii). foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Când a fost numit pe post dl ministru Daniel David am fost încântată, gândindu-mă că un intellectual de formație umanistă va ști să îndrepte lucrurile în minister. Se pare că m-am înșelat. Foto: Elena Nikolaeva / Alamy / Alamy / Profimedia)

M-am gândit recent la profesorii din sate. Și mi s-a făcut gol în stomac. E clar că sănătatea psihică a lor reprezintă o componentă indispensabilă a sistemului educațional, dar observ cum este adesea neglijată, mai ales în mediul rural. În aceste zone, nu doar că se confruntă cu dificultăți profesionale specifice, dar și cu un context social și economic care adesea le afectează starea de bine, familia, viața în general. Articolul de față a apărut ca o revoltă față de situația lor, el explorează principalele provocări ale sănătății psihice a acestora și oferă sugestii pentru îmbunătățirea situației, dar nu le luați drept icoane, ele sunt redate obiectiv, după ce am cercetat terenul, dar sunt pătrunse de experiențele personale.

Ce ne dorim de la educație? E destul de clar că nu știm. Mi-aș dori ca acest articol să fie o invitație la discuție. Până nu ajungem la niște răspunsuri concrete, nu ne putem aștepta să se schimbe ceva. Foto: Jannis Werner (Harvard Images) / Alamy / Alamy / Profimedia

„Tinerii români spun că nu le place școala, pentru că nici școala pare să nu-i placă pe ei.”

Englezii nu au dansuri populare și lăutari, nu așa după cum le percepem noi românii, ei s-au născut din muzica pop și au inventat fotbalul. Singurele tradiții care au ignorat veacurile au fost mersul la pub, abțiguiala cu bere sau cidru și plecarea pe mare cu scopul de a pune mâna pe ce apucau. În ultima sută de ani s-au rezumat la a-și dori să fie cântăreți, actori sau jucători de fotbal. Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia

„O libertate interioară am avut și înainte. N-am avut-o, însă mi-am construit-o. Eu m-am căsătorit devreme și suntem împreună și acum. Și libertatea asta interioară nu te include numai pe tine, include și familia”, spune profesorul Marian Popescu.