Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Și în alte țări se moare. Dar ce doare în România cel mai tare e că la noi se moare cu zile

Explozia de la Crevedia răniți

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Nenorociri se întâmplă peste tot în lume. Dar nu peste tot devin tragedie. Nu peste tot se moare cu zile.

Problema e când țesutul de răspuns - sistem medical, poliție, autorități, plasa aia de siguranță care ar trebui să țină la accidente și ticăloșie - e tot găurit. Și atunci intervine norocul sau nenorocul. Cazi prin sau între găuri.

Și știu că mulți dintre noi încercăm să facem tot ce ține de noi să evităm să ajungem la ruleta asta. Dar uite că sunt momente în care oricare dintre noi poate ajunge tot acolo.

Cam asta e ce am văzut în zilele acestea - tineri omorâți de un șofer drogat care putea fi oprit de poliție înainte de a se urca la volan, o femeie tânără care moare în spital în timp ce cere ajutor și nimeni nu i-l oferă, un nou incendiu și la fel de puțină capacitate de răspuns la mari arși în ciuda unei tragedii care a întors țara pe dos...

Oameni care mor cu zile. Aia doare. Că e de noroc și nu de „nu s-a putut face nimic". Toate sunt nenorociri posibile, anunțate, găuri din sistem pe care le știm, de care ne ferim și de care pare că doar norocul ne salvează de o bubă atât de mare încât să se ducă naibii totul.

Nu știu ce putem face. Și zilele astea mă simt și mai neputincioasă ca oricând. Mi-ar fi plăcut să pot dona sânge, dar nici asta nu pot acum. Ce pot să fac e să vă rog, pe cei ce puteți, să mergeți să donați. La câte găuri și înțepături am tot avut în ultimele luni, ce vă pot promite e că nu doare.

****

Aflați mai mult:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Coruptia ucide! E limpede. Romania, roasa de coruptie de 33 de ani incoace, e praf si pulbere. Din pacate accidente sunt peste tot in lume. Moartea face parte din viata noastra. E capatul nostru de drum, dar sa mori din cauza unei statii GPL care functiona ilegal si de fapt nici nu trebuia sa existe, asta e realitatea unei morti intr-o tara corupta.
    Plus toate celelalte tragedii care s-au petrecut in ultimul timp. Sunt atat de multe si toate ilustreaza la ce nivel a ajuns mizeria.
    Multa sanatate!
    • Like 1
  • Infricosator dar asta este realitatea, dupa 34 de ani cu psd la putere. Trist este ca si ceilalti sunt dominati de dorinta de parvenire si atat. Niciun om cu bune intentii nu ar putea descalci nenorocirea aruncata asupra amaratei de natii de dominatia hienelor psd ce au deprins aceasta natie cu vinderea pe "arginti" a cinstei si corectitudinei. A favorizat toti trantorii societatii care au ajuns sa santajeze statul pentru a obtine privilegii nemeritate. Iar ue este o matroana ce perpetueaza raul cu deciziile pe care le ia.
    • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      De acord cu dvs. Deși nu numai PSD ul a fost la putere. Să zicem că și ceilalți-alde Constantinescu, Băsescu, Joiannis- au fost niște psd-isti vopsiți. Dar dacă includeți UE în cauzele mizeriei- morale în primul rând- în care ne zbatem ,greșiți. Cu toate păcatele ei UE reprezinta singurul garant al democrației în Europa. Alternativa vine de la răsărit....cu drone și rachete...Vă convine așa ceva?
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro