Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Și în alte țări se moare. Dar ce doare în România cel mai tare e că la noi se moare cu zile

Explozia de la Crevedia răniți

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Nenorociri se întâmplă peste tot în lume. Dar nu peste tot devin tragedie. Nu peste tot se moare cu zile.

Problema e când țesutul de răspuns - sistem medical, poliție, autorități, plasa aia de siguranță care ar trebui să țină la accidente și ticăloșie - e tot găurit. Și atunci intervine norocul sau nenorocul. Cazi prin sau între găuri.

Și știu că mulți dintre noi încercăm să facem tot ce ține de noi să evităm să ajungem la ruleta asta. Dar uite că sunt momente în care oricare dintre noi poate ajunge tot acolo.

Cam asta e ce am văzut în zilele acestea - tineri omorâți de un șofer drogat care putea fi oprit de poliție înainte de a se urca la volan, o femeie tânără care moare în spital în timp ce cere ajutor și nimeni nu i-l oferă, un nou incendiu și la fel de puțină capacitate de răspuns la mari arși în ciuda unei tragedii care a întors țara pe dos...

Oameni care mor cu zile. Aia doare. Că e de noroc și nu de „nu s-a putut face nimic". Toate sunt nenorociri posibile, anunțate, găuri din sistem pe care le știm, de care ne ferim și de care pare că doar norocul ne salvează de o bubă atât de mare încât să se ducă naibii totul.

Nu știu ce putem face. Și zilele astea mă simt și mai neputincioasă ca oricând. Mi-ar fi plăcut să pot dona sânge, dar nici asta nu pot acum. Ce pot să fac e să vă rog, pe cei ce puteți, să mergeți să donați. La câte găuri și înțepături am tot avut în ultimele luni, ce vă pot promite e că nu doare.

****

Aflați mai mult:

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Coruptia ucide! E limpede. Romania, roasa de coruptie de 33 de ani incoace, e praf si pulbere. Din pacate accidente sunt peste tot in lume. Moartea face parte din viata noastra. E capatul nostru de drum, dar sa mori din cauza unei statii GPL care functiona ilegal si de fapt nici nu trebuia sa existe, asta e realitatea unei morti intr-o tara corupta.
    Plus toate celelalte tragedii care s-au petrecut in ultimul timp. Sunt atat de multe si toate ilustreaza la ce nivel a ajuns mizeria.
    Multa sanatate!
    • Like 1
  • Infricosator dar asta este realitatea, dupa 34 de ani cu psd la putere. Trist este ca si ceilalti sunt dominati de dorinta de parvenire si atat. Niciun om cu bune intentii nu ar putea descalci nenorocirea aruncata asupra amaratei de natii de dominatia hienelor psd ce au deprins aceasta natie cu vinderea pe "arginti" a cinstei si corectitudinei. A favorizat toti trantorii societatii care au ajuns sa santajeze statul pentru a obtine privilegii nemeritate. Iar ue este o matroana ce perpetueaza raul cu deciziile pe care le ia.
    • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      De acord cu dvs. Deși nu numai PSD ul a fost la putere. Să zicem că și ceilalți-alde Constantinescu, Băsescu, Joiannis- au fost niște psd-isti vopsiți. Dar dacă includeți UE în cauzele mizeriei- morale în primul rând- în care ne zbatem ,greșiți. Cu toate păcatele ei UE reprezinta singurul garant al democrației în Europa. Alternativa vine de la răsărit....cu drone și rachete...Vă convine așa ceva?
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro