M-am tot uitat la discuțiile din jurul grevei din educație. Și simt nevoia să adaug și eu ceva pe focul stârnit de ceea ce unii se gândesc că e o instrumentalizare politică a unei probleme cât se poate de reale. Mă uit la problema educației din punct de vedere bugetar. Și vă zic din capul locului că mi se pare o tâmpenie scuza că nu sunt bani. Pentru că sunt bani pentru o groază de alte lucruri.
Am reflectat adânc în ultima vreme la starea actuală a sistemului nostru educațional și simt nevoia să vă împărtășesc câteva dintre gândurile mele. Observ cu tristețe cum profesorii noștri, cei care formează viitorul (bun sau mai puțin bun al) acestei țări, sunt nevoiți să strige în disperare pentru a cere bani de salarii. Greva lor scoate în evidență un sistem care a fost neglijat și subfinanțat mult prea mult timp.
Nu uitați, avem o lege din 2011 care prevede ca 6% din PIB să fie alocat educației. Și totuși, până în ziua de azi, această obligație a rămas un cuvânt gol. În realitate, doar 3% din PIB este direcționat către educație, iar cea mai mare parte a acestui buget este consumată de salarii. Acest lucru lasă resurse insuficiente pentru infrastructura și resursele de care avem atât de multă nevoie. E suficient să ne uităm la câte școli au toaleta în curte până să ne apucăm să le numărăm pe cele la care săpunul și hârtia igienică sunt apariții rare, demne de vreo vizită oficială.
Trebuie să spun că mi se pare o tâmpenie și argumentul adesea invocat, că există profesori care nu își îndeplinesc corespunzător datoria. Da, aceasta este o problemă. Dar există oameni în toate domeniile care nu își îndeplinesc corespunzător datoriile. Nu putem lăsa aceste excepții să ne împiedice să avem o discuție constructivă și să luăm decizii cruciale care afectează (fie și puținii!!!) profesori dedicați și muncitori. Și faptul că sunt atâția profi slabi prin sistem e și din cauză că nu toată lumea are complexul salvatorului sau spirit de sacrificiu/ vocație cât să stea în mizerie până la final pentru asta.
Un salariu corect pentru profesori nu reprezintă doar o recunoaștere a muncii lor, ci și o investiție în calitatea educației pe care o primesc copiii noștri. Cu toate acestea, e nevoie de mai mult decât o majorare a salariilor pentru a rezolva problemele sistemului nostru educațional. Avem nevoie de o îmbunătățire la nivel de sistem, care include finanțarea resurselor moderne, a infrastructurii, a cercetării și a formării.
Acum, este important să recunoaștem că pot exista neînțelegeri cu privire la faptul că profesorii cer în primul rând salarii mai mari. De asemenea, este posibil ca greva să fie percepută ca fiind motivată politic. Cu toate că aceste argumente pot avea o bază, ele nu pot să eclipseze realitatea dură că salariile profesorilor sunt extrem de mici și că educația trebuie să devină o profesie atractivă. Pentru a avea oameni buni în sistem, trebuie resurse. Poate că nu trebuie mărite în mod egal toate salariile, ci în așa fel încât să fie cât mai bine investit fiecare leu (poate la debutanți, poate o parte în funcție de performanță sau de disponibilitatea lor de a merge în medii defavorizate etc.)
Și, în final, haideți să ne reamintim că educația nu este o cheltuială. Este o investiție. O investiție în viitorul nostru colectiv, în destinul acestui popor. Facem mișto-uri și ironii cu „România educată” pentru că e într-adevăr penibil că politicienii se bat în piept cu educația și în fapt o lasă să moară în chinuri de ani de zile. Adevărul e însă că nici noi nu cred că am urlat suficient de tare cât să acordăm educației importanța cuvenită.
Problema e că în acest domeniu salvarea nu poate să vină doar individual. Degeaba ne descurcăm noi (sau copiii pentru cine îi are), ba cu o meditație, ba cu o școală privată, ba cu o fugă în străinătate. Ca să nu devenim o țară din care scapă cine poate, ca să nu fim o țară condusă de dubioși plagiatori ca unii dintre cei care ne conduc acum, ca să nu ajungem o țară de proști, în domeniul ăsta nu merge doar cu salvarea individuală. Presupunând că vrem să rămânem pe aici. Noi sau cei dragi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În sistemele normale, copii sunt diferențiați încă de la început de o armată capabilă de psihopedagogi și psihologi școlari, care găsesc soluții pentru fiecare copil în parte și REGLEAZĂ CANTITATEA DE INFORMAȚIE CARE I SE POTRIVEȘTE.
E o altă lume. Noi nu o înțelegem.
Mai puțini parlamentari, mai multă educație!
"Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale."
Sau și asta este o chestiune strict morală fără prea mare influență?
Poate că bugetarii nu produc nimic în economia națională, la privat se muncește de-adevăratelea din 1990.
În altă ordine de idei. Știu (inclusiv din proprie experiență) că în privat chiar se muncește pe brânci, la limita extenuării, dar la nivel de țară privații sunt prea puțini. Și mai ales puține și firave firme private românești. Iar marile firme cu capital străin care mai produc câte ceva, de regulă EXTERNALIZEAZĂ profitul sau dispun de resursele țării într-un mod neprofitabil pentru statul român. Și în fond privații există și în domeniile unde se comercializează produsele din import. Iar eu vorbeam despre a pune mâna pe muncă pentru a PRODUCE bunuri și servicii la noi în țară și să creștem astfel sănătos economia națională, nu în mod păgubos, DOAR prin consumul bunurilor din import. Deci în privat se muncește, dar politica economică națională e păguboasă indiferent de volumul de muncă al angajaților. Eu despre asta vorbeam. Sigur, nu e vina lucrătorilor din privat că firmele la care lucrează nu produc bani și pentru creșterea economiei naționale. Asta e treaba conducerii politice a țării. Iar munca la nivel de conducere politică înseamnă crearea unei strategii economice benefice, profitabile pentru România, nu așa cum e acum, la cheremul intereselor nelegitime din țară sau din afară.
Sper că ți-a fost mai clar acum ce am spus.