Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

David Popovici și tendința noastră de autoflagelare. Dacă ar fi o persoană, națiunea ar avea mare nevoie de terapie

Foto - Profimedia

Ei bine, mă bag și eu în valul care a stârnit apele- David Popovici a obținut locul al 4-lea la Campionatul Mondial de Înot! În marea schemă a lucrurilor, a fi al patrulea cel mai bun din lume la ceva nu este un lucru mic; ar fi un titlu de ziar care atrage atenția.

Cu toate acestea, titlurile de știri par a fi ieșite din scenariul unui film dramatic: "David a pierdut inexplicabil după ce a condus trei sferturi din cursă", "David Popovici a ratat podiumul la 200 de metri liber, la Campionatul Mondial de la Fukuoka, și s-a clasat pe locul 4", "Rezultat ȘOC la CM de la Fukuoka! David Popovici a ratat podiumul în finala de la 200 metri liber" sau "David Popovici a ratat dramatic o medalie în finala de 200 de metri liber la Campionatele Mondiale de Înot. A terminat pe locul 4".

David Popovici la Mondiale

Mă enervează temperat. Nu spun că trebuie să ne înecăm în platitudini gen "este un campion indiferent de loc" (deși cu siguranță este), nici nu spun "fiecare șut în fund e un pas înainte" (deși sper că este adevărat). Și totuși, poate că această atitudine reflectă într-un fel și tendința noastră națională de autoflagelare, de a vedea doar partea întunecată a lucrurilor.

Poate că națiunea, dacă ar fi o persoană, ar avea mare nevoie de terapie. Avem nevoie să învățăm să celebrăm progresele, să ne apreciem campionii și să credem în viitor. Și cred că este ușor injust să proiectăm așteptările noastre super-înalte pe umerii unui tânăr care și-a făcut datoria față de el cum a știut mai bine.

Și totuși, este ceva cu adevărat emoționant în încrederea mare pe care atâția au plasat-o în Popovici. Acest lucru spune multe despre dorința noastră colectivă de eroi, după atâția ani de dezamăgiri și de personaje numai bune de disprețuit. Poate că asta e vestea bună despre noi, ca popor – că încă mai credem că dintre noi pot crește oameni buni și onești, campioni demni de locul I la ceva în lume. Deși poate fi copleșitor pentru cei care se află în centrul acestor speranțe, nu pot să nu văd asta ca pe un semn că încă mai e speranță.

Cât despre David Popovici...cred că deja ne-a demonstrat că știe mai bine de atât și că are maturitatea necesară pentru a fi cât poate el de bun. Și bravo lui!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ovidiu check icon
    Nevoia asta de eroi nu e doar a noastră, a românilor, de avea modele în oameni supradotați, într-un domeniu sau altul, și de a ne face din ei idoli. Iar, apoi, când idolul nostru evoluează sub așteptări sau clachează, devenim isterizați, după care dezamăgirea ne bagă în depresie.
    Fiecare națiune are eroii și idolii ei, istoria e plină de exemple. Problema e când persoana în cauză devine subiectul unui cult excesiv, al unei pasiuni extreme.
    Tânărul Popovici e un înotător merituos, un campion deja acoperit de glorie. Nu e un zeu, o mai avea și zile proaste, în timp ce alți competitori, care il întrec, evoluează la un nivel mai bun. De ce atâta ofuscare? De-abia a împlinit 18 ani, mai are timp pentru performanțe.
    Presa, în căutare de scandal și audiență, exagerează, ca de obicei. I-a amplificat succesul, acum un an, ridicându-l în slăvi ca pe un "extraterestru", iar acum, acordă o importanță prea mare unui parțial eșec, prin care a ratat un podium.
    De ce atâta isterie pentru nimic? Da, a ieșit pe locul patru la 200 m liber. Asta nu ne împiedică să ne vedem, în continuare, de viețile noastre.
    • Like 1
  • ...pentru că boborul nu vede, nu pricepe și, deci nu apreciază ținuta morală cu adevărat excepțională a acestui OM. Boborul se vrea servit cu victorii care să țină locul permanentelor lui eșecuri.. Sportivul (pentru care nici el, nici statul nu au făcut nimic), să-i câștige "lui" , ca sa aibă cu ce se fuduli.
    • Like 2
    • @ Vladimir Bogdan
      Nume check icon
      De acord. Nici eu nu pot sa inteleg aceasta asociere cu traume si isterii psihologice nationale cu persoane fizice care nu au de a face cu tin cu nimic, mai ales in sporturile individuale si in turneele sportive individuale. In cazul de fata acest baiat deosebit concureaza pentru Romania, dar sa nu uitam ca totusi pana la urma el concureaza pentru el si nu pentru noi.
      P.S. Acum cateva zile la televiziunea UM 24 am vazut dimineata la rubrica de sport - intr-un nou format care mai bine nu il faceau - o convorbire intre un prezentator si altul specializat in sport in care se analiza cu adanc simt patriotic performanta unei jucatoare de baschet de origine romana - cred ca si nascuta in SUA, dar nu sunt sigur - care a inscris nu stiu cate cosuri de trei puncte din cate posibile. Cu siguranta pare un rezultat foarte bun al acestei baschetabliste, dar finalul apoteotic a convorbirii intre cei doi prezenatatori sa fost ca vor urmari indeaproape performanta ei si de aici citez: 'ca sa vedem ce rezultate ne aduce noua...".
      • Like 0
  • Adrian S check icon
    Toata lumea dezamagita de propria impotenta de a face lucruri si se leaga de reusitele partiale ale altora.
    La nivelul acela este un real succes ca reuseste sa ramana in top. Ca si cum ceilalati sportivi nu ar munci, nu ar dori sa fie mai buni, cei mai buni...
    Astfel de titluri de presa sunt in trendul romanesc, unde drama si tragedia este de dorit ....daca nu se poate un succes rasunator.
    Si DA, natiunea romana e formata din indivizi, si multi dintre ei ar face bine sa intre in cabinetul unui psiholog :). Cu totii am face bine sa intram in cabinetul unui psiholog
    • Like 2
  • Marina check icon
    Presa nu îl critică direct pe Popovici, dar exprimă surpriza și dezamăgirea. E fantastic locul 4 mondial, dar nu și când ești favoritul tuturor. Nu doar românii se așteptau să fie primul. Nu a prins podiumul, este firesc să fim cel puțin surprinși.
    • Like 2
  • Nume check icon
    Daca industria de media ar fi o persoana ar trebui poate sa fie internata pentru ca terapia nu mai are efect.
    Aceasta isterie nationala nu are nici o legatura cu performanta acestui baiat exceptional ci cu jurnalistii copy paste click bait si google translate cu examenul de licenta luat magna cum laude la specialitatea tabloid. Ce scriu acesti ziaristi este irelevant si nesemnificativ si nu reprezinta nici un punct de vedere al nimanui, decat al Zeului "Trafic".
    • Like 5
  • Titlurile ziarelor sunt justificate in mare masura, pentru ca David era marele favorit al probei si faptul ca nu a castigat, a fost intr-adevar o surpriza pentru toata lumea. In orice alt sport, daca marele favorit ar fi pierdut podiumul, titlurile ar fi fost la fel.
    Nu spun ca nu merita sustinut si felicitat (pentru ca el ar trebui felicitat pentru multe altele decat aceasta pozitionare la proba de 200m), spun doar ca titlurile ziarelor sunt normale.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon