Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia
De bună seamă, o parte din societatea românească (și din cei ce vor să o reprezinte) nu înțeleg un lucru esențial despre restul societății. Că problema noastră nu e cu cine e în politică, ci cu cine nu e în politică.
Ei își imaginează că dacă, oh, dacă, numai dacă am reuși să punem condițiile perfecte (fără penali, fără dezaxați, fără incompetență, fără naiba mai știe ce), atunci totul ar fi perfect. Trăiesc cumva într-o formă iluzorie de negare a realității în care se mint că societatea suferă de un soi de infantilism și trebuie protejată de propria-i capacitate de a-și face rău. Unii probabil și-o imaginează ca pe un soi de meritocrație. Alții probabil își imaginează că viziunea lor despre lume ar fi câștigătoare doar-doar să nu îi mai chinuie alții cu zgomotul lor. Alții s-or crede mai deștepți decât o întreagă istorie în care atâția oameni au încercat să vină cu un sistem mai bun decât cel în care dreptul de a alege și a fi ales sunt sfinte, iar limitările absolut excepționale.
Pot înțelege nevoia de a scăpa de proști, de ticăloși și de hoți. O pot înțelege la nivel de societate și e super relevantă pentru demonii sau îngerașii pe care îi poate trezi politicul. Trist e însă când politicul ajunge să împartă “fără” în stânga și în dreapta. Pentru că îi mint pe oameni. Dincolo de limitări constituționale, posibile etichete puse și alte asemenea, e o minciună populistă. E un soi de soluție miraculoasă vândută pentru a hrăni o nevoie legitimă de dreptate sau o lehamite rezonabilă. Dar nu e o soluție reală.
Problemele țării și ale clasei politice nu se rezolvă punând condiții de intrare în politică. Cei care au făcut și fac cel mai mare rău României o pot face cu orice certificat psihologic vreți voi (luat pe bune), pentru că ticăloșia nu e o boală mentală. Cei care au furat și fură cel mai mult din Romania o pot face cu cazierul judiciar curat, pentru că, ghiciți ce?, își pot da legi pentru a-și dezincrimina furturile, pot nu da legi pentru a li se prescrie faptele sau pot îngenunchea sistemul de justiție pentru a nici nu se pune problema de etapele anterioare.
E o minciună să le spui oamenilor că problema e că intră unii în politică. Problema e că alții care fac pasul acolo nu sunt în stare să ofere soluții sau câștige suficient suport în societate pentru ca apucăturile celorlalți să devină irelevante. Faptul că parlamentari din noua generație au intrat în logica asta spune foarte multe despre cât de multe înțeleg despre țara în care trăiesc.
Eu nu zic că ne merităm soarta șoșocească, însă e trist, al naibii de trist, să ne mai imaginăm că suntem aici doar pentru că i-am lăsat pe unii să ajungă la putere. Undeva, pe drum, cei buni au renunțat să mai încerce să intre la putere. Sau cei decenți au ajuns să fie prea puțini. Poate nu ne e încă atât de rău. Sau poate că pur și simplu am ajuns în punctul în care putem supraviețui cu ce e la putere, făcându-ne, fiecare, o viață dincolo de ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.