Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate. Dar nu te apuci să strângi bani din zonele în care unii reușeau cu chiu cu vai să compenseze pentru serviciile publice proaste

Cuget de stat

Foto - Elena Calistru

O să fiu antipatică și o să spun așa:

- După mine, faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate la fel de scuzabilă sau detestabilă cu aceea de a avea categorii de pensii speciale (sigur că există argumente, sigur că există politici de stimulare, sigur că poți ca stat să ai priorități)

- Cred că trebuie făcut ceva pentru ca toată lumea să participe echitabil la sistemele de care ne plângem că nu funcționează cum trebuie – sănătate, educație, protecție socială; în lumea civilizată din care facem parte, nu prea ai cum să eviți asta

- Și mai cred și că e mare rușine că, în ciuda faptului că existau niște scutiri, unii au dus și mai departe „optimizarea” și în loc de angajați aveau nu știu câți contractori micro-întreprinderi sau PFA, în vreme ce unii mai „proști” chiar plătesc impozite și contribuții care îi îndoaie.

- Dar! Nu faci reguli pentru cei care sunt golani și întind de regimul fiscal ca de plastilină. Pe aceia pui o administrație fiscală eficientă care să nu hărțuiască, ci să fie severă, dar justă.

- Dar! Nu te apuci să strângi bani din zonele unde chiar crește economia sau reușeau cu chiu cu vai unii să compenseze pentru serviciile publice sau investițiile inexistente sau proaste (da, mă refer la lovitura sub centură dată pe sponsorizări),

- Dar! Nu faci asta de pe-o zi pe alta, cu modificări cu impact uriaș în unele zone pe care tu, Stat, nu arăți nici măcar datele privind impactul lor bugetar.

Dar ce cred mai tare decât orice e că nu poți să faci iar cârpeli bugetare. Ce se întâmplă acum, cu toate eforturile, cred că foarte greu o să ne ducă la ținta de deficit de -4.4% din PIB. E greu pentru că e târziu. Și, din păcate, e prea târziu ca să nu facem lucrurile bine.

Genul acesta de ieșire din groapa Marianelor bugetare nu se poate întâmpla decât cu:

- Analiză pe bune a cheltuielilor publice (spending review, pe metodologie compatibilă cu OECD)

- Trecut la bugetare bazată pe programe și performanță (acum că tot putem profita și de experiența cu PNRR)

- Review pe bune pe taxe și gândit cum vrem să facem bani și pentru ce ca societate

Dar, mai presus de toate, reformă administrativă bazată pe o reorganizare teritorială onestă, în raport cu noile realități demografice ale României. România nu mai e cea de acum 30 de ani, însă costurile generate de ea sunt costuri făcute pentru atunci. Dacă vrem o țară pentru acum și pentru mâine, politica fiscal-bugetară trebuie făcută cu adevărat cu curaj, cu sinceritate și cu fața în oglindă. Altfel, e degeaba.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord cu dvs.. Toate bune si frumoase in teorie, dar practica ne omoara cu o mentalitate a majoritatii mostenita din comunism unde unii erau mai egali ca altii. Aceasta a ramas preponderent inclinata spre combinatii, invarteli, exceptii de tot felul, plocoane si pomeni cu dedicatie spre diferite zone economice si categorii socio-profesionale.
    • Like 1


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult