Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate. Dar nu te apuci să strângi bani din zonele în care unii reușeau cu chiu cu vai să compenseze pentru serviciile publice proaste

Cuget de stat

Foto - Elena Calistru

O să fiu antipatică și o să spun așa:

- După mine, faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate la fel de scuzabilă sau detestabilă cu aceea de a avea categorii de pensii speciale (sigur că există argumente, sigur că există politici de stimulare, sigur că poți ca stat să ai priorități)

- Cred că trebuie făcut ceva pentru ca toată lumea să participe echitabil la sistemele de care ne plângem că nu funcționează cum trebuie – sănătate, educație, protecție socială; în lumea civilizată din care facem parte, nu prea ai cum să eviți asta

- Și mai cred și că e mare rușine că, în ciuda faptului că existau niște scutiri, unii au dus și mai departe „optimizarea” și în loc de angajați aveau nu știu câți contractori micro-întreprinderi sau PFA, în vreme ce unii mai „proști” chiar plătesc impozite și contribuții care îi îndoaie.

- Dar! Nu faci reguli pentru cei care sunt golani și întind de regimul fiscal ca de plastilină. Pe aceia pui o administrație fiscală eficientă care să nu hărțuiască, ci să fie severă, dar justă.

- Dar! Nu te apuci să strângi bani din zonele unde chiar crește economia sau reușeau cu chiu cu vai unii să compenseze pentru serviciile publice sau investițiile inexistente sau proaste (da, mă refer la lovitura sub centură dată pe sponsorizări),

- Dar! Nu faci asta de pe-o zi pe alta, cu modificări cu impact uriaș în unele zone pe care tu, Stat, nu arăți nici măcar datele privind impactul lor bugetar.

Dar ce cred mai tare decât orice e că nu poți să faci iar cârpeli bugetare. Ce se întâmplă acum, cu toate eforturile, cred că foarte greu o să ne ducă la ținta de deficit de -4.4% din PIB. E greu pentru că e târziu. Și, din păcate, e prea târziu ca să nu facem lucrurile bine.

Genul acesta de ieșire din groapa Marianelor bugetare nu se poate întâmpla decât cu:

- Analiză pe bune a cheltuielilor publice (spending review, pe metodologie compatibilă cu OECD)

- Trecut la bugetare bazată pe programe și performanță (acum că tot putem profita și de experiența cu PNRR)

- Review pe bune pe taxe și gândit cum vrem să facem bani și pentru ce ca societate

Dar, mai presus de toate, reformă administrativă bazată pe o reorganizare teritorială onestă, în raport cu noile realități demografice ale României. România nu mai e cea de acum 30 de ani, însă costurile generate de ea sunt costuri făcute pentru atunci. Dacă vrem o țară pentru acum și pentru mâine, politica fiscal-bugetară trebuie făcută cu adevărat cu curaj, cu sinceritate și cu fața în oglindă. Altfel, e degeaba.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord cu dvs.. Toate bune si frumoase in teorie, dar practica ne omoara cu o mentalitate a majoritatii mostenita din comunism unde unii erau mai egali ca altii. Aceasta a ramas preponderent inclinata spre combinatii, invarteli, exceptii de tot felul, plocoane si pomeni cu dedicatie spre diferite zone economice si categorii socio-profesionale.
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult