Foto - Elena Calistru
O să fiu antipatică și o să spun așa:
- După mine, faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate la fel de scuzabilă sau detestabilă cu aceea de a avea categorii de pensii speciale (sigur că există argumente, sigur că există politici de stimulare, sigur că poți ca stat să ai priorități)
- Cred că trebuie făcut ceva pentru ca toată lumea să participe echitabil la sistemele de care ne plângem că nu funcționează cum trebuie – sănătate, educație, protecție socială; în lumea civilizată din care facem parte, nu prea ai cum să eviți asta
- Și mai cred și că e mare rușine că, în ciuda faptului că existau niște scutiri, unii au dus și mai departe „optimizarea” și în loc de angajați aveau nu știu câți contractori micro-întreprinderi sau PFA, în vreme ce unii mai „proști” chiar plătesc impozite și contribuții care îi îndoaie.
- Dar! Nu faci reguli pentru cei care sunt golani și întind de regimul fiscal ca de plastilină. Pe aceia pui o administrație fiscală eficientă care să nu hărțuiască, ci să fie severă, dar justă.
- Dar! Nu te apuci să strângi bani din zonele unde chiar crește economia sau reușeau cu chiu cu vai unii să compenseze pentru serviciile publice sau investițiile inexistente sau proaste (da, mă refer la lovitura sub centură dată pe sponsorizări),
- Dar! Nu faci asta de pe-o zi pe alta, cu modificări cu impact uriaș în unele zone pe care tu, Stat, nu arăți nici măcar datele privind impactul lor bugetar.
Dar ce cred mai tare decât orice e că nu poți să faci iar cârpeli bugetare. Ce se întâmplă acum, cu toate eforturile, cred că foarte greu o să ne ducă la ținta de deficit de -4.4% din PIB. E greu pentru că e târziu. Și, din păcate, e prea târziu ca să nu facem lucrurile bine.
Genul acesta de ieșire din groapa Marianelor bugetare nu se poate întâmpla decât cu:
- Analiză pe bune a cheltuielilor publice (spending review, pe metodologie compatibilă cu OECD)
- Trecut la bugetare bazată pe programe și performanță (acum că tot putem profita și de experiența cu PNRR)
- Review pe bune pe taxe și gândit cum vrem să facem bani și pentru ce ca societate
Dar, mai presus de toate, reformă administrativă bazată pe o reorganizare teritorială onestă, în raport cu noile realități demografice ale României. România nu mai e cea de acum 30 de ani, însă costurile generate de ea sunt costuri făcute pentru atunci. Dacă vrem o țară pentru acum și pentru mâine, politica fiscal-bugetară trebuie făcută cu adevărat cu curaj, cu sinceritate și cu fața în oglindă. Altfel, e degeaba.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.