Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate. Dar nu te apuci să strângi bani din zonele în care unii reușeau cu chiu cu vai să compenseze pentru serviciile publice proaste

Cuget de stat

Foto - Elena Calistru

O să fiu antipatică și o să spun așa:

- După mine, faptul că existau niște scutiri pe termen nedefinit era o inechitate la fel de scuzabilă sau detestabilă cu aceea de a avea categorii de pensii speciale (sigur că există argumente, sigur că există politici de stimulare, sigur că poți ca stat să ai priorități)

- Cred că trebuie făcut ceva pentru ca toată lumea să participe echitabil la sistemele de care ne plângem că nu funcționează cum trebuie – sănătate, educație, protecție socială; în lumea civilizată din care facem parte, nu prea ai cum să eviți asta

- Și mai cred și că e mare rușine că, în ciuda faptului că existau niște scutiri, unii au dus și mai departe „optimizarea” și în loc de angajați aveau nu știu câți contractori micro-întreprinderi sau PFA, în vreme ce unii mai „proști” chiar plătesc impozite și contribuții care îi îndoaie.

- Dar! Nu faci reguli pentru cei care sunt golani și întind de regimul fiscal ca de plastilină. Pe aceia pui o administrație fiscală eficientă care să nu hărțuiască, ci să fie severă, dar justă.

- Dar! Nu te apuci să strângi bani din zonele unde chiar crește economia sau reușeau cu chiu cu vai unii să compenseze pentru serviciile publice sau investițiile inexistente sau proaste (da, mă refer la lovitura sub centură dată pe sponsorizări),

- Dar! Nu faci asta de pe-o zi pe alta, cu modificări cu impact uriaș în unele zone pe care tu, Stat, nu arăți nici măcar datele privind impactul lor bugetar.

Dar ce cred mai tare decât orice e că nu poți să faci iar cârpeli bugetare. Ce se întâmplă acum, cu toate eforturile, cred că foarte greu o să ne ducă la ținta de deficit de -4.4% din PIB. E greu pentru că e târziu. Și, din păcate, e prea târziu ca să nu facem lucrurile bine.

Genul acesta de ieșire din groapa Marianelor bugetare nu se poate întâmpla decât cu:

- Analiză pe bune a cheltuielilor publice (spending review, pe metodologie compatibilă cu OECD)

- Trecut la bugetare bazată pe programe și performanță (acum că tot putem profita și de experiența cu PNRR)

- Review pe bune pe taxe și gândit cum vrem să facem bani și pentru ce ca societate

Dar, mai presus de toate, reformă administrativă bazată pe o reorganizare teritorială onestă, în raport cu noile realități demografice ale României. România nu mai e cea de acum 30 de ani, însă costurile generate de ea sunt costuri făcute pentru atunci. Dacă vrem o țară pentru acum și pentru mâine, politica fiscal-bugetară trebuie făcută cu adevărat cu curaj, cu sinceritate și cu fața în oglindă. Altfel, e degeaba.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord cu dvs.. Toate bune si frumoase in teorie, dar practica ne omoara cu o mentalitate a majoritatii mostenita din comunism unde unii erau mai egali ca altii. Aceasta a ramas preponderent inclinata spre combinatii, invarteli, exceptii de tot felul, plocoane si pomeni cu dedicatie spre diferite zone economice si categorii socio-profesionale.
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult