Foto: Inquam Photos
E un semnal foarte, foarte prost ca decidenți aflați la cel mai înalt nivel în statul român să înceapă să sugereze că poate ar fi mai bine să renunțăm la niște milioane (sau chiar miliarde) de euro din PNRR doar ca să nu facem un lucru absolut firesc – să reformăm pensiile speciale.
- În primul rând, este o nemernicie absolută că se încearcă din unele părți deja narațiunea cu „ne obligă UE să reformăm pensiile” sau „ne taie UE banii pentru că nu facem cum zic ei”. E o nemernicie pentru că nu ne obligă UE la nimic. România și-a luat un angajament pe tema asta. România are nevoie de asta sau o să ajungem să nu ne mai ajungă banii de pensii în câțiva ani. Cred și că o majoritate de România (aia nespecială, dar atât de numeroasă) își dorește reforma asta. Mai mult, nimeni nu ne obligă să ne fie bine.
- Cum deci să ajungem să transformăm asta într-o tensiune între UE – nivel național demnă de pus gaz pe focul naționalist care i-a mai tot ars și pe alții? Cum când până și vrăjitorul șef pe tema asta (Orban din Ungaria) a ajuns să își înghită cuvintele cât să ajungă acum să negocieze mult doar ca să pună mâna pe banii din PNRR?
- Am tot auzit vehiculate cifre apropo de cât ar costa să renunțăm la această reformă. Întâi că e „doar” 700 milioane, apoi că ar fi vreo 3 miliarde. Nu ne costă doar atât. Nu e despre doar cât „sacrificăm” din PNRR.
- Costurile sunt mult mult mai mari. Doar pensiile speciale se apropie de 1% din PIB și or să crească. Deci sunt banii pe care nu îi luăm de pe PNRR + încă vreo 2.5 miliarde de euro/ an în creștere plătiți pe pensii speciale. De asemenea, jalonul ăsta e parte dintr-o componentă mult mai largă legată de felul în care reușim să asigurăm sustenabilitatea finanțelor publice.
- Semnalul pe care îl dăm e că începem o negociere ca la piață și e un precedent periculos și pentru alte reforme sau investiții. Așa că o să ajungem să îl ciuruim pe bietul PNRR mai rău ca pe un schweizer.
- Și ceea ce e cel mai enervant e că asta se întâmplă pe un subiect care chiar are susținere publică. Unde oamenii sunt de partea echității, unde ar fi trebuit să fie simplu. Ce o să se întâmple când cineva va trebui să facă reforme antipatice pentru întreaga populație? Nu le mai facem? Ok, pierdem bani europeni, dar nu ne trebuie totuși la un moment dat să avem niște decidenți care sunt în stare să ia decizii nepopulare? Sau pentru care poate societatea nu e potrivită?
De fapt, ce mi se pare cel mai trist și înfricoșător este mesajul care să dă fără niciun fel de jenă – suntem dispuși nu doar să ne oprim din reforme, dar să pierdem și bani doar pentru niște privilegii care ne aduc aminte în fiecare zi că în România sunt cetățeni de mai multe ranguri. Și atunci nu poți să te întrebi - ce o fi, frate, cu pensiile astea „speciale” de e atâta nevoie de ele?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.