Ce a contat cu adevărat în educația copilului meu

Foto - Steve Sparrow/ ImageSource/ Profimedia

Dacă mă uit acum, la capătul unui drum școlar de care am fost mai mult sau mai direct responsabilă, ce a contat cu adevărat în educația copilului meu și ce o ajută acum, realmente, sunt următoarele:

(„copilul” având acum aproape 21, singur, pe cont propriu, într-o lume mare, plină de tentații, stimuli contradictorii, consumerism, concurență la sânge, oportunism, neautenticitate etc).

- capacitatea de autoreglare emoțională. Vrei sau nu, copilul tău va suferi de toate, nu îl poți feri. Cei care eu un mod de a-și vorbi sieși, pe interior, cu reflexe înțelepte de autopotolire, autoalinare, optimism, fără să cadă repede în rol de victimă și să tot indice vinovați exteriori - este mai apt pentru lumea asta nebună, mai liniștit și mai dispus să se ridice repede de jos. Cum își vorbește copilul sieși este, de fapt, cum își vorbește ”mama” sieși și lui, de-a lungul primilor 10-12 ani de viață. Autoreglarea e un proces care se învață prin oglindire, mai ales.

- un simț al aventurii. Lumea se schimbă teribil de repede. Cine are, de mic, cheful să se cocoațe, să alerge, să caute mai departe, să cotrobăie în diverse locuri, să se julească în genunchi, este un pic mai flexibil, mai dispus să se adapteze, să se reinventeze. Nevoia de control, de ”nu te murdări pe rochiță”, nu ajută. Curajul se clădește când părinții își accesează latura jucăușă, comică, entuziastă și curioasă - măcar 10 minute pe zi.

- toleranța la frustrare. Lumea în care va zbura copilul tău e plină de așteptări, plictis, uși încuiate, probleme aparent nerezolvabile, oameni care spun lucruri crude. Contează enorm să îi învățăm de mici, că reflexul fiecărei ființe vii este să dea înapoi din fața situațiilor care se simt incomod. Totuși, trei sferturi dintre aceste situații sunt cheia creșterii personale. Dacă mai aștepți un pic în fața ușii încuiate sau mai stărui cu lacătele ei, fără să renunți, lumi magice se deschid dincolo de ea, la un moment dat. Calitatea asta nu se formează în preajma unui părinte cu reflex imediat de ”salvator” și de ”reparator”.

- schemele relaționale toxice. Treaba asta trebuie predată ca o matematică. Există definiții și descrieri clare ale tipologiei disfuncționale în relațiile interumane. Copiii trebuie să le recunoască, așa cum învață să cunoască, din grădiniță, emoțiile după jetoane cu fețe umane. Există liste simple cu ce anume reprezintă ”red flag” în relație cu cineva din viața ta, fie că e rudă, prieten, partener.

- capacitatea de a citi conștient și analitic. Suntem bombardați de informație contradictorie, chiar și în cadrul jurnalelor științifice sau de specialitate. Lumea poartă un război permanent cu mintea noastră: știri de toate felurile, scrise niciodată pentru onesta informare. Creierul nostru este o resursă naturală pentru care se bat, pentru buna lui adormire, o mulțime de grupuri de interese, boți și inteligențe manipulatoare. Cine este naiv și înghite prima sau a doua citire are de suferit. Nu mai este suficient să verifici sursa; astăzi, trebuie să citești prin și pe sub rânduri, comparativ, cu înțelegerea ideologiei autorului și a apartenenței sale politice, economice etc. Azi nu mai ești, pur și simplu un analfabet funcțional pentru că n-ai învățat bine la școală. Azi trebuie să te lupți să nu te ajungă din urmă analfabetismul. Trebuie să te menții în formă cu mintea, mai ceva ca la sală.

Dacă mă uit bine la ce e mai sus, mai niciuna dintre ele nu se predă la școală. Apropos de fiică-mea, zilnic, absolut zilnic, e nevoită să le folosească pe toate - activ, conștient, concentrat, ca mersul pe sârmă.

Știu câți sunteți de îndârjiți să intre copilul la liceu, să ia notă mare la examenul ăla, să meargă la meditații, să tragă de el. Toate astea trec, se uită. E foarte posibil, ca în procesul ăsta îngustat al devenirii lor, să pierdem din vedere celelalte sisteme de navigare, cu adevărat importante. Să avem copii de 10, fără sistem intern de autoreglare personală și fără filtre realiste pentru lume.

Deci, dacă avem timp de petrecut cu ei, mai există o curriculă mare - una a înțelepciunii noastre - pe care e încă vreme s-o ”predăm”, fără meditații, fără culegeri, fără ceartă, fără împins de la spate și amenințări.

Cât despre partea de analfabetism funcțional, mai arunc și eu un colac aici, ca de obicei - ”Caietul pentru înțelegerea în adâncime a textului”, scris de mine, pentru copiii între 7 și 12 ani, cu urgența și neliniștea că manualele și stilul nostru de a nota copiii sunt depășite de mult de realitatea de dincolo de băncile școlii.Acest "Caiet pentru înțelegerea în adâncime a textului" oferă copiilor între 8 şi 12 ani şansa de a exersa cele mai importante abilități necesare pentru a îndeplini standardele se bază ale cititorului competent. Fiecare text este foarte scurt - dar inedit, cu informații interesante, curiozități, umor. Exercițiile propuse pentru fiecare dintre cele 120 de mini-texte se repetă sistematic de-a lungul caietului, antrenând ritmic cele 10 mari abilități ale gândirii critice. Câte o sesiune de lucru pe zi (20-25 min.) este suficientă, neplictisitoare, eficientă. Îl folosim la şcoală, la toate clasele (I - VI).

El vine împreună cu 5 culegeri de mate, pentru fiecare dintre clasele primare P, I, II, III, IV. Sunt culegerile cu cea mai mare varietate de exerciții dintre cele existente acum, în piață. Sunt exerciții organizate pas cu pas, de la nivel de bază, la excelență, pentru fiecare capitol al Programei naționale. Culegerea de acest tip este un bun termometru pentru nivelul logic al copilului tău, dar şi un antrenor răbdător, de la simplu, la complex.

Le găsiți pe toate pe platforma Vocea Părinților, punctul de plecare al Şcolii Helikon din Bucureşti.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp