Foto - Deyan Georgiev/ Alamy/ Profimedia
La una dintre clasele a III-a, la care am intrat să văd ora, copiii primiseră, ca muncă independentă, să rezolve un rebus, cu multe linii verticale și orizontale. Mai bine de trei sferturi dintre ei întrebau la fiecare pas, cu nerăbdare, cu pretenția să fie ajutați de învățătoare, de câte ori răspunsul nu le venea din prima.
(La rebusuri, știți, trebuie să revii de mai multe ori în același loc, după ce câștigi câte o literă sau două în plus de la celelalte cuvinte din apropiere.)
Copiii în cauză- isteți și motivați în general, aveau mari dificultăți în a suporta tensiunea răspunsurilor neimediate. Se tot văitau, se enervau, se milogeau, se frichineau în bancă supărați că nu le iese, dar și mai supărați că nu sunt ajutați. Unii chiar considerau că nu e corect că nu sunt sprijiniți imediat.
Două lucruri mi-au devenit evidente:
- că școlile, oricât de bune, au meteahna inerentă de a-i dresa pe copii să scrie, să scrie, să scrie - adică să umple golurile, să execute ce le este dat, să scape repede de rezolvări. Totul, în mare parte și pentru că programa e lăbărțată pe orizontală și nu este timp pentru scufundări de adâncime; dar mai ales pentru că modelul consumerist în care ne desfășurăm viețile ne-a prostit pe toți întru credința că trebuie să le dăm copiilor mult, suplimentar, extra, super etc;
- copiii de astăzi au toleranță mică la frustrare; i-au înnebunit ecranele și gratificările imediate practicate de părinți și societate; dacă nu au profesori care cultivă sistematic disonanța cognitivă, tensiunea intelectuală, frustrarea rezolvărilor multiple sau realizabile în timp, nu dezvoltă gândire pe bune, ci doar reflexe robotice de umplere a spațiilor punctate cu răspunsuri evidente.
Cred că şi acesta este motivul pentru care o mare parte dintre adolescenții care termină liceul cu note de 9 și de 10 nu știu ce li se potrivește pentru viitor; s-ar duce, când îi întrebi, și la Medicină, și la Politehnică, și la Studii Economice. Nu știu ce iubesc, ce le produce pasiune, pentru că au fost ocupați să bifeze note mari la toate disciplinele și să își țină energia pe o linie de plutire, completând și rezolvând mecanic, până la eliberarea de sub jugul sistemului.
În clasa asta erau și 2-3 copii care n-au ridicat ochii din rebus, au stăruit, au încercat, au completat încet, cu reveniri repetate, în același loc, până la ”aha-ul” de care aveau nevoie. Nu știu dacă aici este meritul educației de acasă, al temperamentului sau al unei ambiții pragmatice moștenite.
Dacă, totuși, sunteți profesori, cred că măcar o dată pe săptămână, e vital să dăm copiilor sarcini anevoioase. Nu super-extra-în-plus-pentru-copii-dotați. Sarcini pentru reziliență și smerenia lucrului făcut bob cu bob.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A învăța să te joci, să citești, să simți, să raționezi nu vine de la sine. Vine prin educația familiei. Din păcate, această generație are părinți absenți. Părinți mult prea obosiți ca să se mai ocupe de altceva.
E de mirare că această lume ternă, stupidă și idioată nu este pe placul copiilor? Da, e realitatea, dar nu trebuie să și placă. Cui îi place să fie sclav?
1. Copii ne-educati, fara cei "sapte ani de-acasa", care nu stiu ce este respectul, ce este munca si ce este curiozitatea intelectuala ...
2. Profesori slab pregatiti in universitati de tip "fabrici de diplome", orientate spre profit si care scot pe banda rulanta absolventi incapabili si dezinteresati de munca educativa.
3. Universitati devenite fabrici de absolventi, unde principala preocupare este numarul de studenti, deoarece la stat, de asta depinde finantarea, iar la privat de asta depinde profitul realizat. Trebuie urgent o selectie a acestora, cu inchiderea sectiilor de invatamant la distanta, verificarea de catre o comisie internationala a calitatii actului de invatamant si inchiderea celor necorespunzatoare, schimbarea finantarii universitatilor de stat, etc..
4. Izolarea sistemului educational romanesc si dezinteresul fata de exemple de scucces din lume, precum tarile nordice si din orientul indeparatat.