Foto: Wavebreak Media LTD/ Wavebreak/ Profimedia
Ştiți copilul acela despre care se spune că încă n-a coborât cu ambele picioare pe pământ? Copilul încă din stele sau cu capul în nori?
Copilul cu lume interioară bogată, uşor desprins de ceea ce se întâmplă în jurul lui? Inocentul, împrăştiatul, uitucul, visătorul. Copilul absorbit în dialog interior, încă neinteresat să îi vadă pe cei din jur, să îi înțeleagă? Copilul care nu povesteşte acasă de la grădi sau de la şcoală? Copilul care încă nu a calibrat distanța dintre sine şi lume, care încă nu stā la butoanele pupitrului său de comandă?
Îl ştiți, desigur.
Ce îl ajută să îşi dezvolte gândirea pragmatică şi să se ancoreze aici şi acum, atent şi conştient la ce se întâmplă în jurul său?
Iată câteva idei:
- deveniți comentatori "sportivi" ai realității imediate. Dacă stați la stop în maşină, comentaţi despre doamna care tocmai trece pe zebră: cum arată, câți ani are, unde se duce probabil, cum se simte, ce serviciu poate să aibă etc;
- luați-l cu voi la tot felul de treburi adminstrative. Dacă trebuie să vă schimbați roțile de vară, staţi cu el acolo, la service, şi explicați-i toate mişcările. Analizați ce face mecanicul şi de ce. Spuneți-i cât costă toată operațiunea şi de ce ați ales acel atelier.
- interceptați-l cu multe disonanțe cognitive. Întrebați-l dacă omida dintr-un cocon mai este omidă. Întrebați-l de ce nu este nici fluture încă.
- puneți-l, în joacă, să verbalizeze tot ce face în următorul minut - de la scărpinat, la alternarea paşilor, la gândurile care îi trec prin cap;
- povestiți-i ce ați făcut voi azi, folosind cuvinte care descriu evenimente, dar, mai ales, senzațiile şi trăirile voastre;
- tachinați-l des şi ironizați-l blând; păcăliți-l în joacă, invitându-l să se prindă de păcăleală;
- jucați"apă/foc" cu obiecte ascunse prin casă;
- învățaţi-l să spună bancuri şi glume pentru copii; jucați şarade;
- nu-i faceți viața simplă, lăsați-l să-şi desfacă ambalajele şi bananele singur.
- îi puteți citi și "Isabela şi băiatul din nori" - noua carte a Olinei Ortiz - o poveste cu capitole, despre un băiețel care învață să vină înapoi cu picioarele pe pământ. Cartea e bună şi pentru vârste mici, şi pentru adulți. E plină de acțiune, de aventură şi de dialog, dar şi de mesaje subliminale despre cum avem nevoie să echilibrăm puterea noastră de a visa cu simțul realității. Noua carte a Olinei aparține seriei de aventuri cu Isabela, o fetiță hotărâtă pe care am întâlnit-o şi în "Fetița care a salvat iubirea". Aceasta este o carte care e deja la al treilea tiraj, pentru că a fost la fel de iubită şi de părinți. Ambele volume ne trimit şi pe noi, oamenii mari, înapoi la copilul din noi: copilul pe care l-am mai vrea puțin cu capul în nori. Măcar din când în când.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar lipseste ceva care mi se pare esential: diagnosticul de Tulburare Deficit Atentional / Hiperactivitate care se degajeaza din descriere. Copilul va suferi toata viata (nu numai in copilarie) daca nu e la curent cu diagnosticul lui si nu este tratat (nu neaparat cu medicamente).
Sint medic psihiatru si constat ca 70% din pacientii mei sufera de aceasta tulburare, care sta in spatele multor depresii recurente, tulburari anxioase, traumatisme psihice sau situatii conflictuale care aduc pacientii la consultatia mea.
Din nefericire, de cele mai multe ori afectiunea este diagnosticata gresit ca tulbuare bipolara sau ca personalitate borderline, eventual autism.
Cei mai multi isi inchipuie ca TDAH (ADD sau ADHD pentru anglo-saxoni) se limiteaza la ceea ce anunta titlul: adica deficit de atentie si hiperactivitate. De cele mai multe ori, acestea nu sint suficient de pronuntate pentru a duce la suspiciunea de TDAH. Dar pe linga aceste doua grupe de simptome, exista mai ales impulsivitatea, exploziile emotionale, dificultatile de organizare, lipsa de perseverenta, procrastinarea, dificultatile relationale, etc.
Cei mai multi care sufera de aceasta tulburare au parcursuri sociale, familiale si profesionale preteritate de neuroatipicitatea lor. Este, deci, necesar ca parintii sa fie constienti de prezenta acestei tulburari la copilul lor si sa il considere cu ingaduinta si intelegere.