Mi-am petrecut mare parte din săptămâna trecută în campusul unei facultăți din Los Angeles, California.
Pentru că fiică-mea are ziua ocupată nine to five, mi-am pierdut orele observând studenții, discutând cu ei și chiar asistând la vreo două cursuri, dintre care unul de matematică.
Apropos de disputa recentă legată de cât și cum mai citesc studenții, aici toți citesc zilnic, indiferent că studiază să devină ingineri, it-iști, economiști sau artiști.
Sunt și copii de bani gata, dar și copii cu burse, născuți în SUA, din părinți încă imigranți fără acte. Sunt tineri din toate colțurile lumii, din culturi foarte diferite. Se poartă diferit, mănâncă diferit, arată diferit, se îmbracă diferit. Dar toți citesc. De ce?
Facultatea are un sistem de nezdruncinat în favoarea cititului:
- toți profesorii dau teme, ca la școala generală, de la un curs la altul, chiar și de pe o zi pe alta. Temele se corectează și se notează, cu tot cu feed-back descriptiv din partea profesorului. Nota contează la media parțială și semestrială, când se adună cu examenul. Deci, studenții nu cunosc învățarea în salturi sau doar în sesiune. Dacă nu citesc, nu trec.
- toți studenții au bibliografii pe termen lung. Carla, de pildă, dacă nu citește 50-100 de pagini pe zi, nu poate ține pasul. Se adună atât de mult, că nu mai are cum recupera în sesiune sau la mid-terms.
- din anul doi, cam toți aspiră să fie prinși într-o echipă de cercetare, fiindcăîn SUA, trebuie să îți construiești CV-ul din timp și să găsești profesori care îți pot scrie recomandări. Aici iar trebuie să citești și să prelucrezi informație, să te întâlnești cu echipa, să dai ce ai găsit mai departe; deci, alte materiale de citit;
- majoritatea au și câte o slujbă part-time; dacă vrei ca slujba să conteze și ea la cv, trebuie să fie apropiată de domeniul pe care îl studiezi. Ghici, ce? La slujbă iar ai materiale de citit, de redactat, de așezat în infografice, de corectat, de verificat etc.;
- din când în când, studenții au cursuri în care sunt sfătuiți cum să își construiască o rețea socială influentă pentru viitoarea lor carieră. Am stat şi eu la un curs din ăsta. Ce am aflat: tinerii aspiranți trebuie să îi citească frecvent pe cei mai buni reprezentanți ai domeniului lor, să se conecteze cu ei în social media, să își scrie relevant experiența pe rețelele de socializare, să se reprezinte individualizat și autentic pe sine la interviuri, să comenteze la postările pe domeniul lor de studiu; acum deja, în timpul studenției;
- în relație cu propriii profesori sau consilieri, studenții trebuie să știe să își susțină interesele, în mailuri bine elaborate și argumentate. Aici iar trebuie să fi citit destul ca să știi cum să te exprimi.
- în eseurile și examenele pe care le dai, nu poți repeta ce ai citit. Trebuie să îți folosești interfața aceea critică a gândirii pe care o testează PISA în Europa, încă de la 14 ani.
Am văzut și lucruri nasoale, nu idealizez.
Dar partea asta legată de cum procesează studentul informația, în ce ritm și după ce filtre este deja depășită în zonele educaționale cu pretenții. Ele își învață deja studenții să detecteze pattern-uri, bucle conceptuale, capcane ideologice, noduri de influență și cunoaștere. Și să scrie bine, să se reprezinte pe sine tot prin informație - online, la interviuri, în echipe, în CV.
La noi studenții nu citesc pentru că nu există sistemic o constrângere practică și necesară în această direcție. Ca să ajungi să te descurci în jungla informativă de astăzi, cineva trebuie să îți dea, în anii uceniciei, niște reguli strânse ale jocului. Nu poți fi lăsat, chiar dacă ai 20 -21 de ani să te îndrăgostești de citit. Asta se întâmplă la numai 10-12% dintre copii și tineri. Din care, probabil, numai o mică parte dezvoltă și gândire analitică, de profunzime.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Huzureala în facultăţi pe banii părinţilor, pretenţiile exagerate ale unei generaţii învăţate să obţină uşor diplome şi atestări pentru care în universităţi serioase se studiază la greu, bătaia de joc în care s-au transformat examenele în multe facultăţi din România, admiteri la specializări şi doctorate cu teme irelevante, reprezintă doar câteva consecinţe ale aplicării orbeşti a principiului "finanţarea urmează elevul", înrudit cu principiul "finanţarea urmează partidul". Cum urmarea produce turmarea, cu mai toate partidele în frunte învăţământul şi cercetarea românească au spart munte, după munte. Căsătoria morganatică între sistemul de educaţie şi clasa politică a adus facultăţile româneşti de elită la sapă de lemn. Nu aveţi grămezi de studenţi, nu vă dăm bani sau vă aruncăm firimituri rămase după finanţarea aberantă a zeci, dacă nu sute de speciazari pentru care nici bureţii societăţii româneşti nu mai au celule să le absoarbă. Absolvenţi de facultate, în multe cazuri sub nivelul general de pregătire al absolvenţilor unui liceu decent, au fost declaraţi specialişti cu diplome şi parazitează instituţiile statului. Mulţi sunt unşi la şefia unor direcţii, ajung "experţi" care discută savant despre orice la posturile TV, laudă şi avizează manuale în care greşelile ştiinţifice majore abundă, organizează sesiuni de pregătire a unor indivizi mult mai competenţi decât ei. Părinţii vând castraveţi grădinarilor şi le explică profesorilor cum trebuie să-şi facă treaba, nu cumva să le fie stresate odraslele cu prea multa cunoaştere cerută de şcoală.
Oameni buni, dacă vă place modul occidental de a face şcoală, atunci acceptaţi şi vorba lui Iorga "la fund suntem la fel ca ei, la cap e diferenţa!"
--La fund suntem toti la fel ,dar la Cap este diferenta , Dar acesta diferenata se face prin invatare ,studiu aprofundat al materiilor care se cer in timpul scolii !
Din pacate pe la noi multi profesori titulari au ,obtinut note medii sau sbu medii la ex,ptr titularizare ! In acest caz ,ce vor sti ei cum sa se faca ,,apreciati decat prin numarul mare de absolventi cu note ( pe bune ) mari !