Foto: Alamy/ Profimedia
Copilul sub 3 ani nu urmărește poveștile citite decât dacă este învățat s-o facă. Ascultarea activă este unul dintre indicatorii dezvoltării cognitive și piatră de hotar pentru succesul participării școlare de mai târziu. Aceasta își are fereastra de oportunitate în intervalul 0-3 ani.
Cu toate acestea, mulți părinți îmi scriu că nu-i pot citi copilului mic, fiindcă nu pare că are stare sau interes anume pentru ascultarea atentă a unei povești.
Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii.
întâi, trebuie să știi că el nu are habar că o carte începe și se termină, că există un sens al filelor întoarse; copilul sub trei ani o vede ca pe o jucărie oarecare;
- paginile ei sunt expresie abstractă a realității; ca să urmărească versiunea 2D a rățuștei sau a mărului desenat pe copertă, copilul are nevoie întâi să pipăie obiectul corespunzător în realitatea imediată;
- înainte de a încerca să îi citești, strânge alături de el cât mai multe obiecte regăsite în paginile cărțuliei; numește-le pe rând, atingând copilul și apoi mărul, de exemplu, spunând numele lui și al obiectului de mai multe ori;
- înșiruie aceste obiecte lângă copil, în ordinea în care vor apărea în carte; folosiți cele cinci simțuri pentru explorarea lor; acoperiți-le cu o pânză și pipăiți-le, invitându-l pe cel mic să le ghicească;
- dacă nu este verbal încă, este suficient să repetați voi numele obiectelor, de mai multe ori;
-deschideți cartea și stăruiți pe fiecare pagină, revenind de la desen, la obiectul real; atingeți pieptul copilului, obiectul concret și apoi imaginea corespunzătoare lui, în acest du-te-vino al degetului arătător;
- ca să își mențină atenția, citiți de 2-3 ori textul scurt de pe fiecare pagină, întâi cu voce normală, apoi cu voce șoptită, mai tare, mai alert sau mai lent - ca să îl surprindeți cu tonalitatea vocii, indicând mereu desenul;
- dacă pleacă de lângă voi, continuați să citiți cu entuziasm și interes, folosind expresivitate, siguranță de sine și mirare de câte ori întoarceți pagina;
- repetați de mai multe ori pasajele rimate sau ritmate - chiar și în timpul zilei, dacă identificați o legătură oarecare cu o situație de joc sau de comunicare;
- desenați-i obiectele principale din text sau din imaginile cărții - (doar conturul și folosiți, apoi, dactilopictura pentru a le colora);
- reveniți asupra poveștii în fiecare zi, pentru una-două săptămâni la rând;
- când cărțile se uzează sau se rup, decupați cu grijă principalele imagini și lipiți-le pe peretele camerei, în dreptul ochilor copilului, atunci când se joacă pe covor; din când în când, reveniți asupra lor, amintind textul poveștii sau firul ei narativ;
- chiar dacă nu pare deloc atent, mențineți voce calmă și respirație egală; nu ridicați tonul, nu îl strigați, nu vă grăbiți, nu vă alertați - așteptați să vină spre voi, chiar dacă durează câteva zile acest lucru;
- nu țineți o grămadă de cărți la îndemâna copilului; păstrați-o doar pe aceea pe care aveți intenția să o cunoașteți împreună în următoarele două săptămâni;
- evitați tabletele, telefoanele în jurul copilului mic; nu va sta la citit dacă ochiul i-a fost deja obișnuit cu mișcarea alertă a animațiilor;
- evitați supraaglomerarea camerei cu jucării sau ocuparea întregului spațiu cu stimuli; desenele mari pe pereți, etajerele colorate și atractive, munții de păpuși, mașini și cuburi îl programează să își fixeze atenția doar în direcțiile țipătoare, superstimulatoare;
Atenția și ascultarea activă încep de acum sau se deformează de acum. Ritmul vorbirii mamei, răbdarea ei, respirația ei, mișcările ei, pauzele ei, tehnicile ei de dozare a stimulilor fac diferența în dezvoltarea atenției celui mic.
O serie foarte bună de trei povești pentru cei mici, cu obiecte care pot fi găsite ușor și în casă, pentru exemplificare, cu emoție, cu limbaj repetitiv, ritmic și rimat, a lansat Olina Ortiz de curând. Autoarea are, în total, până acum, 6 povești scrise pentru cei foarte mici. La capătul lor găsiți câte două pagini de liste de astfel de activități pentru atenție și ascultare conștientă la copiii mici și foarte mici - altele decât cele de mai sus.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Copiii foarte mici nu inteleg mare lucru dintr-o carte. Atentia le poate fi atrasa de culori sau de o imagine marita, de exemplu a unei fețe.
Coperta poate fi interesanta si poate fi roasa, muscata, gustata. Cartea poate fi aruncata pe jos, paginile pot fi smulse sau indoite. Ajuta asta la dezvoltarea copilului? Da, se dezvolta musculatura, senzatiile.
Pana sa inceapa sa vobeasca copiii se pot amuza cu carti care au poze si scot sunete, care au desene in relief sau foi cu diverse texturi, mirosuri..
Pana la ascultare activa este cale lunga. Ascultarea activa se foloseste intr-un dialog. Ar fi putin ciudat, ca sa nu zic patologic, sa "asculti activ" o carte. Parafrazarea este forma cea mai elementara de ascultare activa, ce mai sofisticata fiind reflectarea emotiilor si nevoilor.
De la un copil mic poti astepta ca dupa o lectura sa puna niste intrebari doar, sa povesteasca.
Poate doamna Moraru sa ne explice cum a devenit ascultarea activa un indicator al dezvoltarii cognitive? Ascultarea activa nu se invata in scoala, eventual o deprind adultii la pentru ca ajuta la client service de exemplu sau in vanzari. Terapeutii mai folosesc ascultarea activa.