Mulți părinți îmi scriu că nu-i pot citi copilului mic, fiindcă nu pare că are stare sau interes. Ce trebuie să știe

Foto: Alamy/ Profimedia

Copilul sub 3 ani nu urmărește poveștile citite decât dacă este învățat s-o facă. Ascultarea activă este unul dintre indicatorii dezvoltării cognitive și piatră de hotar pentru succesul participării școlare de mai târziu. Aceasta își are fereastra de oportunitate în intervalul 0-3 ani.

Cu toate acestea, mulți părinți îmi scriu că nu-i pot citi copilului mic, fiindcă nu pare că are stare sau interes anume pentru ascultarea atentă a unei povești.

Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii. 

 întâi, trebuie să știi că el nu are habar că o carte începe și se termină, că există un sens al filelor întoarse; copilul sub trei ani o vede ca pe o jucărie oarecare;

- paginile ei sunt expresie abstractă a realității; ca să urmărească versiunea 2D a rățuștei sau a mărului desenat pe copertă, copilul are nevoie întâi să pipăie obiectul corespunzător în realitatea imediată;

- înainte de a încerca să îi citești, strânge alături de el cât mai multe obiecte regăsite în paginile cărțuliei; numește-le pe rând, atingând copilul și apoi mărul, de exemplu, spunând numele lui și al obiectului de mai multe ori;

- înșiruie aceste obiecte lângă copil, în ordinea în care vor apărea în carte; folosiți cele cinci simțuri pentru explorarea lor; acoperiți-le cu o pânză și pipăiți-le, invitându-l pe cel mic să le ghicească;

- dacă nu este verbal încă, este suficient să repetați voi numele obiectelor, de mai multe ori;

-deschideți cartea și stăruiți pe fiecare pagină, revenind de la desen, la obiectul real; atingeți pieptul copilului, obiectul concret și apoi imaginea corespunzătoare lui, în acest du-te-vino al degetului arătător;

- ca să își mențină atenția, citiți de 2-3 ori textul scurt de pe fiecare pagină, întâi cu voce normală, apoi cu voce șoptită, mai tare, mai alert sau mai lent - ca să îl surprindeți cu tonalitatea vocii, indicând mereu desenul;

- dacă pleacă de lângă voi, continuați să citiți cu entuziasm și interes, folosind expresivitate, siguranță de sine și mirare de câte ori întoarceți pagina;

- repetați de mai multe ori pasajele rimate sau ritmate - chiar și în timpul zilei, dacă identificați o legătură oarecare cu o situație de joc sau de comunicare;

- desenați-i obiectele principale din text sau din imaginile cărții - (doar conturul și folosiți, apoi, dactilopictura pentru a le colora);

- reveniți asupra poveștii în fiecare zi, pentru una-două săptămâni la rând;

- când cărțile se uzează sau se rup, decupați cu grijă principalele imagini și lipiți-le pe peretele camerei, în dreptul ochilor copilului, atunci când se joacă pe covor; din când în când, reveniți asupra lor, amintind textul poveștii sau firul ei narativ;

- chiar dacă nu pare deloc atent, mențineți voce calmă și respirație egală; nu ridicați tonul, nu îl strigați, nu vă grăbiți, nu vă alertați - așteptați să vină spre voi, chiar dacă durează câteva zile acest lucru;

- nu țineți o grămadă de cărți la îndemâna copilului; păstrați-o doar pe aceea pe care aveți intenția să o cunoașteți împreună în următoarele două săptămâni;

- evitați tabletele, telefoanele în jurul copilului mic; nu va sta la citit dacă ochiul i-a fost deja obișnuit cu mișcarea alertă a animațiilor;

- evitați supraaglomerarea camerei cu jucării sau ocuparea întregului spațiu cu stimuli; desenele mari pe pereți, etajerele colorate și atractive, munții de păpuși, mașini și cuburi îl programează să își fixeze atenția doar în direcțiile țipătoare, superstimulatoare;

Atenția și ascultarea activă încep de acum sau se deformează de acum. Ritmul vorbirii mamei, răbdarea ei, respirația ei, mișcările ei, pauzele ei, tehnicile ei de dozare a stimulilor fac diferența în dezvoltarea atenției celui mic.

O serie foarte bună de trei povești pentru cei mici, cu obiecte care pot fi găsite ușor și în casă, pentru exemplificare, cu emoție, cu limbaj repetitiv, ritmic și rimat, a lansat Olina Ortiz de curând. Autoarea are, în total, până acum, 6 povești scrise pentru cei foarte mici. La capătul lor găsiți câte două pagini de liste de astfel de activități pentru atenție și ascultare conștientă la copiii mici și foarte mici - altele decât cele de mai sus. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp