Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Inteligența verbală este cel mai important predictor al inteligenței generale. Peste trei sferturi din elevii de clasa a V-a și a VI-a au încă dificultăți reale de scriere a unor cuvinte simple

Mamă și fiu citind

Foto - Alamy / Profimedia

Inteligența verbală este cel mai important predictor al inteligenței generale. Ea se referă, în principiu, la capacitatea noastră de a înțelege concepte exprimate în cuvinte. IQ-ul verbal influențează hotărâtor calitatea atenției, capacitatea minții de a rezolva probleme, memoria procedurală și nivelul de abstractizare pe care mintea îl poate atinge.

Inteligența verbală se și moștenește. Dar are și o incredibilă fereastră de creștere, mai ales în intervalul 0-2 ani, și încă foarte generoasă - între 2 și 6 ani.

Inteligența verbală este din ce în ce mai mică la generațiile de astăzi de copii şi pentru că această fereastră de oportunitate este bombardată, mai degrabă, de stimuli vizuali. Copilul mic crește înconjurat de tablete și de telefoane, de reclame luminoase, de panouri stradale supradimensionate, de jucării supercolorate, de pauze de reclamă la tv, gândite special să fure privirea și să deturneze atenția. Crește lângă părinți ocupați, grăbiți, care utilizează mai degrabă limbaj pragmatic-administrativ, comunicând adesea CĂTRE copil, și rar CU copilul.

Ca inteligența verbală să se dezvolte, mintea trebuie să facă un efort dincolo de imagine sau împreună cu imaginea. În intervalul 0-5 ani, numărul de frame-uri pe secundă administrate de un joc la tabletă sau pe telefon programează creierul să simtă satisfacție și să aloce atenție numai pe frecvența înaltă a acelui tip de stimul. Încă din primele zile de viață, creierul face o ierarhie a plăcerilor, căutând să repete experiențele hipnotice, împlinitoare fără efort, fascinante fără consum de energie. Şcoala n-are nicio şansă cu un copil ale cărui ierarhii s-au stabilizat deja cu vârful satisfacției dat de tabletă.

Acum 40 de ani, învățătorii încă își mai dedicau ore întregi observării și descrierii orale a unei plante sau a unui animal familiar copilului. Un elev de clasa a II-a știa să enumere, în ordine, părțile componente ale unei plante de grădină și să le descrie alcătuirea și funcția. Putea să compare, apoi, două animale, după aceeași schemă ordonată a alcătuirii lor. Elevul de astăzi cară în ghiozdan și manuale, și auxiliare, și enciclopedii, și alte caiete-tip, dar, dacă îl rogi să redacteze două propoziții prin care să exprime asemănări și deosebiri între două obiecte oarecare, are mari dificultăți în ordonarea ideilor și în identificarea a cel puțin 3-4 adjective relevante.

Mare parte a compunerilor de clasă a IV-a sunt incredibil de stângace pentru că majoritatea elevilor nu au trecut prin etapa orală de povestire, repovestire, formulare de idei principale, citire pe roluri a textelor – adică prin procesul conștient dirijat de profesor pentru dezvoltarea capacității de exprimare orală. 

Peste 3 sferturi din elevii de clasa a V-a și a VI-a au încă dificultăți reale de scriere a unor cuvinte simple sau a ortogramelor de bază pentru că procesul de automatizare a scrierii a fost forțat în clasele mici cu exerciții de completare pe linie punctată din tot felul de caiete auxiliare; toate în detrimentul clasicelor transcrieri, copieri și dictări.

Mulți copii de clasă a III-a încă ”mănâncă” litere la scriere pentru că învățătorii de astăzi sunt extrem de puțin puși la punct cu tehnica autodictării pe silabe a cuvintelor și cu cele pentru dezvoltarea auzului fonematic; cei mai mulți se pun direct pe treabă de tip ”hai să mai facem o fișă”.

Peste jumătate din elevii de gimnaziu din mediile urbane pretențioase citesc încă sacadat, obosesc, respiră greu printre rânduri – și pentru că mare parte din clasele I și a II-a nu asigură dezvoltarea câmpului vizual pe texte mici și nepretențioase; toată lumea se așteaptă deja ca elevul mic să aibă liste cu lecturi obligatorii.

Introducerea exagerată a sistemului de lucru pe fișe și pe caiete-tip încă de la grădiniță a dus la ratarea ferestrei de oportunitate pe care natura o deschide pentru dezvoltarea limbajului și pentru integrarea reflexelor– absolut decisivă pentru evoluția intelectuală de mai târziu a copilului.

La clasele primare, introducerea nevoii de a lucra suplimentar și accelerat pe caiete-tip a scăzut nivelul de dezvoltare a vorbirii, odată cu diminuarea timpului pentru comunicare orală în clasă, pentru atât de necesarele audiții de poveste, repovestire, dramatizare etc. Pentru că acestea nu se pot cuantifica în hârtie, adică în numărul de pagini care pot arăta impresionant ca reper pentru munca asiduă a elevului, activitățile cu adevărat stimulative pentru gândirea analitică au devenit din ce în ce mai trecute cu vederea, până la dispariția lor aproape integrală.

Ce mai putem face?

- de evitat complet jocul pe telefon și pe tabletă până la 5 ani, când centrul atenției și limbajul trebuie forțate, modelate, provocate, nu adormite sau amețite de superstimului;

- de sprijinit educatoarele și învățătoarele care lucrează mult oral, fără fișe, doar pentru stimularea gândirii verbale;

- de citit copiilor încă din prima lună de viață.

Vă propun 2 seturi a câte trei povești de citit copilului sub 3 ani, scrise foarte inteligent de Olina Ortiz. Ca să vă ajute, am adăugat liste întregi, la final, de jocuri și exerciții pentru stimularea inteligenței verbale. Și nu, nu vă speriați, copilul mic nu trebuie să înțeleagă tot sau să vorbească de la câteva luni. Important este să asculte activ, să fie impresionat, să își alinieze mintea ritmului vorbirii și emoțiilor voastre, când le citiți! Unul din seturile de povești abia a ieșit de la tipar la Editura Univers.

Pentru scris și citit la clasele I-VIII, am și cărțile mele, tot la Univers - ”Copilul tău scrie” și ”Copilul tău citește” - acolo unde regăsiți și ce facem când copilul are dificultăți. Plus ”Caietul pentru înțelegerea în adâncime a textului”, pentru 8-12 ani, un caiet amuzant, interesant, care stimulează cele 10 operații ale gândirii analitice.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Duamna Uana lovește din nou....
    O mare filozoafă a petagogiei(sic!) iar personajul lui Caragiale nu-i poate ajunge la nas, măi loază!
    Spune duamna oana cum deprind copiii abilități de exprimare sau ORICE fel de abilități(lasând la o parte că trebuie să cumpere inepțiile duamnei învățătoare, părinții bagă 1000 de coco pe lună... yes!!!), zbierând și bănănăind 12 ore pe zi închiși într-o curte ( a unui cercetat penal...)!...HALAL petagog de școală nouă, măi loază!
    • Like 1
  • perplex check icon
    Sa inteleg ca cele de mai sus au rezultat din cercetarile doamnei Moraru? Altfel nu-mi explic absenta totala a citatelor.

    Lumea se schimba, dar scoala ramane impotmolita in copiere, transcriere si dictare.

    Nu promptarea este problema (scrierea sau desenarea peste o linie punctata) ci faptul ca nu se foloseste o ierahie a prompterilor. Promptarea este o metoda care garanteaza succesul. Unii copii au nevoie de ea pentru ca altfel nu prea au succes. Metoda trebuie aplicata stiintific, nu dupa ureche.

    Inteligenta se "se si mosteneste", de la mama in special. Dar parintii cu IQ mare nu prea stiu cum sa-si educe copiii.

    Stiam ca un predictor puternic al inteligentei este statusul socio economic al parintilor. Dar intre timp s-o fi descoperit ca predictorul este inteligenta verbala ?!
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult