Unii au norocul să se învârtă numai printre academicieni, alții se mândresc cu familii nobile și îndestulate, eu toată viața am nimerit numai printre hoți și bandiți. Până și când încercam să-mi schimb serviciul, tot la firme de hoți și bandiți nimeream. Am schimbat până și țara, destinul s-a repetat caligrafic. (Foto: Profimedia Images)

În urmă cu 20 de ani, ca negociator al Marii Britanii la Bruxelles, ambasadorul Giles Portman a fost implicat în aderarea României la UE. Post-Brexit, a negociat relația cu privire la drepturile cetățenilor UE în Regatul Unit. Acum, a sosit la București din postul de Director pentru Europa în Ministerul britanic de Externe, lucru pe care a ținut să-l sublinieze în discursul său introductiv în limba română: (Foto - Inquam Photos/ Saul Pop)

Îi sfătuiesc pe toți cei ce și-au dorit să studieze, dar viața le-a pus piedică, să facă o facultate la bătrânețe. (Foto: Profimedia Images)

O altă fațetă a țării „ca afară” e decăderea învățământului, scârba de om a sistemului de sănătate și mândria de a fi prost și de a arăta lumii întregi că ești prost. (Foto: Profimedia Images)

În UK se aruncă foarte multe chestii noi sau măcar în stare decentă, în special atunci când este vorba despre modernizarea clădirilor de birouri. Bucătării întregi, electrocasnice, mochetă, sticlă, uși, mese, scaune, canapele – orice v-ar putea trece prin cap. Foto - Alamy/ Profimedia

Nu a existat zi în săptămâna ce a trecut în care să nu se organizeze marşuri de susţinere a palestinienilor şi de înfierare a Israelului. Foto - Justin Griffiths-Williams/ Shutterstock Editorial/ Profimedia

În actul IV din Hamlet, Ofelia îi spune tiranului Claudius: „Știm ce suntem, dar nu știm ce am putea fi.“ A fost replica cu care am pornit la drum spre Ambasada britanică pentru a descoperi o perspectivă diferită și obiectivă asupra ceea ce suntem și ce am putea deveni, într-un dialog la final de mandat cu diplomatul britanic Tanya Collingridge, adjunctul șefului misiunii Marii Britanii la București.

Nu știu cum am supraviețuit primei zile, celei de-a doua, primei săptămâni, primei luni în noua mea viață, într-o casă ticsită din estul Londrei, împărțind cu alți trei bărbați o cameră ce nu se aerisea niciodată, mirosind în permanență a picioare nespălate, stând la rând pentru a folosi dușul, așteptând cuminte să se elibereze masa din bucătărie pentru a lua cina, cum am depășit groaza primei zile pe șantier. Foto - Profimedia Images

Fuseserăm educați că trebuie să fim mulțumiți dacă avem un job care plătește mâncarea, întreținerea și un chilot nerupt. Aia conta, să fim săraci doar cât să nu ne ghiorțăie mațele de foame și să ne permitem un pachet de țigări. Granița subtilă între sărăcia cruntă și sărăcia light. Cât timp jonglam pe firul de ață dintre ele, eram bine, nu trebuia să ne facem probleme deosebite. (Foto: Profimedia Images)

Astăzi regele Charles al III-lea este încoronat la Londra cu mare fast, într-un ceremonial, care deşi cu accente moderne, rămâne, în esenţa lui profund medieval, ceea ce consună, de fapt, cu familia regală însăşi: în aparenţă modernă, dinamică, deschisă, dar în realitate ultraconservatoare, prizonieră a ritualurilor şi tradiţiilor, chiar obtuză. (Foto: Profimedia Images)