Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mai vreți povestiri „ca afară”? Câteva prostii pe care le fac britanicii, așa cum le-a trăit o româncă mutată în UK

Proteste educație UK

Foto: Profimedia Images

În timpul unui schimb de impresii și amabilități, domnul Florin Negruțiu mi-a amintit de povestirile senine și pline de tâlc pe care le-am scris pentru Republica. Să nu înțelegeți din acel simplu schimb de amabilități că m-aș învârti prin cercul aerat al personalităților naționale sau că ne-am bate pe umăr. Toată viața am trăit printre năpăstuiți și infractori. Lucrez patruzeci de ore pe săptămână, merg la Universitate, locuiesc într-o casă cu chirie, spăl vasele și am grijă de copil. Nu mă plâng, nu mă laud, dar pot admite că sunt prietenă cu sufletul meu și nu cu telefonul mobil. Nu mi-am făcut din rachetă templu și nici nu m-am dus pe Jupiter să văd dacă până și ipostazele de natură moartă, aka calculatoarele, ar putea avea un zeu al lor, care să primească în audiență. Conștiința mi-am angajat-o la Dumnezeu și nu încetez să mă minunez de cât de uimitoare e forța Cuvântului și cât de domestice cifrele.

Azi nu voi scrie o poveste despre ceea ce străbunicii noștri au împins înspre viitor, despre binele pe care a fost important să-l cunoaștem pentru a face diferența, ci despre impotența ultimelor decenii în a găsi soluții răului.

Cea mai mare avuție a omului sunt mintea și sufletul, inteligența și omenia, emoția. Cei mai mari dușmani, creați de om, ai minții și ai respectului de sine sunt drogurile și ideologia. Drogurile au demonstrat că pot reduce omul la dis-creaturi (monștri distopici) în patru labe. Distopiile pe care tot felul de idioți le-au promovat sunt rezultate ale somnului minții. Omul a primit darul Creației, de ce a făcut pact cu propria-i distrugere? Distopicii sunt indivizi care se cred savanți în propria percepție, speciali, iar când se uită în Styx au deja senzația că le-au crescut coarne. Uitați-vă în jurul dumneavoastră, câți cunoscuți credeți că suferă de sindromul Dorian Gray? De sindromul Faust? De sindromul Rumpelstiltskin? Dacă tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte se obțin pe calea Binelui, de ce umblăm atunci cu minciuna și de ce le-o impunem și altora?

Îți recomandăm

Să vorbim un pic despre droguri

Am auzit intelectuali fini, părinți cu prestanță în societate, lucrători sociali afirmând că ei înșiși au fumat canabis, că nu ar fi mare lucru, că e doar ceva ce te face cool pe social media și trece. Prostia nu trece decât cu învățătură, doar că învățătura de minte s-a cam subțiat de când mulți și-au făcut din telefoanele mobile prieteni imaginari, sfătuitori imaginari, confesional wi-fi. Drumul spre iad nu e pavat cu intenții bune, ci cu tentații de extaz. Drumurile de la canabis până la heroină, crack, amfetamine sunt întotdeauna asfaltate. Dorința de a reînvia acel prim extaz i-a făcut pe mulți să dea năvală și să pluseze, să se cheltuiască fizic și material. Ați văzut vreodată cum se manifestă cei ce au luat supradoze, dar nu au căzut încă în comă? Ați atins oameni distruși de droguri, ajunși la stadiul de animalitate ferală? Ați văzut oameni încătușați de polițiști pentru a putea fi luați de Ambulanță, pentru a nu apuca să se ucidă pe ei înșiși și pe cei din jur? Ați dat vreodată vreunui dependent de droguri abandonat străzii ceva să mănânce, v-ați apropiat îndeajuns încât să simțiți mirosul fetid al distrugerii de sine? O doamnă a încercat să mă prevină să nu-i dau unei femei drogate pachețelul pe care mi-l pregătisem pentru pauza de masă de la serviciu, pentru că nu aveam de unde să știu dacă acea femeie avea alergii. Acei oameni mănâncă din gunoaie, nici germenii nu se mai tem de ei.

În țările occidentale dependenții de droguri și de alcool primesc ajutoare sociale care pot ajunge, pentru cei de nerecuperat, la nivelul unui salariu. Se vorbește de independență și de demnitate, când banii ajung de fapt direct la distribuitori și producători, rețele în care sunt implicate servicii secrete, poliția, intelectualitatea, Big Pharma (dacă vă închipuiți că medicamentele care tratează bolile minții, provocate tot de societate, sunt cusher înseamnă că nu ați citit nici măcar broșuri, d-apoi cărți!). Cei ce au tot adunat câștigurile sunt și ei dependenți, de gadgeturi și de putere.

Dependenții de droguri lăsați la voia întâmplării au fost bătuți, violați, folosiți drept cobai pentru diverse produse zise revoluționare. Occidentul nu numai că nu a găsit o soluție la problema drogurilor, dar nici măcar nu a încercat să găsească, așa că nu mai copiaț ce vedeți pe-afară, gândiți și rezolvați problemele așa cum vi se potrivește. Faceți societatea bine. N-ați fost în stare să rezolvați problema micuților care trag aurolac, credeți că vă puteți lua la trântă cu ecstasy? Drogații țărilor de afară nu servesc decât drogurile, pentru o doză în plus unii au pus la pământ nevinovați și i-au injectat pentru a lărgi rețeaua de clienți. Sunt folosiți ca obiecte de marketing de minți bolnave de profit cu orice preț. Data viitoare când vă mai aprindeți o țigară cu canabis gândiți-vă că pute, că vă pregătește pentru cușcă, că v-ați vândut cea mai prețioasă formă de libertate și că muriți fără ca măcar să fi apucat să trăiți. 

Decăderea învățământului

O altă fațetă a țării „ca afară” e decăderea învățământului, scârba de om a sistemului de sănătate și mândria de a fi prost și de a arăta lumii întregi că ești prost. Pentru a nu crește salariile profesorilor și ale medicilor, li s-au redus orele de muncă. Fiind un fel de student seralist, am mers la școală cam șase ore pe săptămână. Apropiindu-mă de absolvire, din șase s-au făcut trei. Un student la zi face prezența cam la nouă ore de studiu pe săptămână. În 1985, pe vremea lui Ceaușescu, mergeam la școală între șase și opt ore pe zi, șase zile pe săptămână. Cam care credeți că e diferența, în cărți citite și înțelese? În Marea Britanie, altădată exemplu de erudiție, au ajuns profesori studenți care au studiat trei ani de zile câte nouă ore pe săptămână, mulți dintre ei necitind nici măcar o carte până la capăt, ci doar răsfoind telefonul sau calculatorul, în general pentru semiplagiat. Studiile se fac septic, adică ultraspecializat. Un absolvent de litere nu a fost lăsat să știe mare lucru despre știință. Așa se explică cum au reușit studenții să-și impună aberantele puncte de vedere prin universități de prestigiu. Habar nu au însă de împovărătoarea dilemă a întâietății oului sau a găinii.

Imediat după așa zisa revoluție din 1989, sindicatele de studenți de la Politehnica din București au emis liste cu profesorii care ar fi trebuit dați afară. Pe liste se aflau puțini securiști, până la mai deloc, dar se regăseau profesori integri, cu drag pentru disciplină, studiu, învățătură, lectură. Mulți autori de doctorate care au inspirat plagiatele ultimilor ani. Unul dintre cei de pe listă a fost profesorul de fizică Traian Crețu, acuzat de plagiat în drum spre premiul Nobel, pentru simplul păcat că provenea dintr-o țară comunistă. De-a lungul timpului mulți oameni de știință din est, care nu au emigrat în vest, s-au trezit că lucrările le-au fost deja publicate și înnobilate. Biata telepatie a fost acuzată de tot felul de nenorociri! Hackerii de azi demonstrează însă că natura umană e cam pătată și nu prea iese la spălat, postarea șmecheră listată azi o poți găsi antedatată pe pagina altui gen de șmecher, și nu e vorba de niciun fel de magie.

Medicii sunt foarte ocupați

Mai vreți povestiri ca afară? Nu mi-am văzut medicul de familie, sau echipa, că nu vezi niciodată același doctor, deloc în ultimii doi ani, dacă nu trei. Am vorbit la telefon. Pentru cineva care a avut cancer ați spune că e imposibil. Medicii sunt însă foarte ocupați. Nimeni nu știe cu ce. Ce fel de medicină se poate practica prin telefon sau pe calculator? Rezultatele analizelor sunt verificate de calculator, de un progrămel de calculator, nici măcar atât nu a mai fost nevoie să memoreze medicii. Câte ore pe săptămână credeți că au fost prezenți la școală, ca studenți? Vă las un link al unui foarte simpatic student la medicină în Manchester, care a explicat pe propriul blog partea artistică a orarului.

Am auzit zilele trecute că ar fi criză de medici și atunci cei care au studiat să fie profesori de biologie sau cele care au studiat să fie soră-șefă își pot echivala studiile după încă un an de studiu și ceva diferențe. Vă mai miră ultimele aventuri așa-zis științifice?

Singurul medic pe care l-am văzut, de aproape, în ultimii ani e specialistul în aparat respirator. Nu mi-a ascultat nici măcar o dată plămânii. Ne vedem o dată la șase luni, o singură dată m-a privit în ochi. Spune „bună ziua” și „la revedere” cu privirile imersate în ecranul calculatorului. Când mă întreabă cum mă simt îi spun bine, nu mizez pe puterea lui de înțelegere.

Românii se laudă că sunt oameni deștepți, atunci de ce copiați numai prostii, măi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Sunt câteva idei valide poate. și interesante. Ești un pic însă cam "out of your depth" si ai O abordare superficiala în acest articol. Și un pic de boomer vibe.

    Temele astea sunt teme. Majora. Ca sa le abordezi nu prea ai cum când lucrezi full time. Trebuie vreo 5 ani de studiu full time pe temele astea ca să poți sa scrii niște concluzii interesante. La care tu te ai grăbit sa sari, fără a ești 5 ani de Research.

    Daca le. Lăsai la nivel de întrebări ridicate, era ok.
    • Like 1
  • Corina check icon
    Faza cu sandwich-ul e antologică. Scârba de om a sistemului de sănătate (în fapt, a unor medici, evident) e bine cunoscută și la noi, cel puțin de pe vremea comuniștilor. Totuși, mai bine să încerci să scoți tot ce poți de la un medic, dacă tot ai ajuns la el.

    Constat că mila și grija față de semeni sunt numite desconsiderare și făcute de rușine, iar creștinii declarați au început să fie vânați pe Republica. Simple notații de parcurs. Doar am fost avertizați să nu ne așteptăm la altceva.
    • Like 0
  • Gabriel check icon
    Liliana draga, eu am citit multa frustrare in articolul tau si nu inteleg de ce. sunt multe afrimatii gratuite dar o sa ma rezum doar la unele:
    "Cei mai mari dușmani, creați de om, ai minții și ai respectului de sine sunt drogurile și ideologia." care e problema cu ideologia? ideologia nu e ceva anume ci o definim dupa ce privim atent o societate in opinia mea. sau poate gresesc? cum poate fi ideologia dusmanul mintii? te rog scrie un articol despre asta.
    iar apoi, ce te face sa crezi ca tu, sau orice alta persoana care nu are telefonul drept prieten inchipuit, nu are si prietenii reali tot inchipuiti? cere e diferenta? si daca nu mai vad medicul, ce? fara sa ma erijez in sustinatorul cuiva, printre meseriile cele mai probabil a disparea sau a fi transformate total in viitor sunt cele care au nevoie sa lucreze cu seturi mari de date, precum medicina. este dovedit deja, calculatorul si device-urile pot avea rezultate semnificativ mai bune cand vine vorba de precizie si de analiza si prelucrarea datelor. medicul, ca element intermediar intre pacient si tratament, nu este o chestie obligatorie. si atunci, de ce sa plang de mila profesiei si transformarii ei? evident, nu spun ca trebuie sa lipseasca complet sau sa o inlocuim fortat, dar este doar un pas din cei care trebuie facuti in directia asta. ba as mege pana acolo incat sa afirm ca in special in domeniul oncologic masura asta a transformarii trebuie luata urgent daca vrem rezultate. multa sanatate!
    • Like 1
  • La fel precum orice bun crestin ce se respecta, autoarea judeca in stanga si dreapta mai ceva ca justitia noastra si da pe dinafara de atata automultumire si vanitate... ce experienta are dansa cu drogurile ca sa poata macar sa deschida subiectul fara a parea penibila... ce autoritate morala are ca sa poata sa desconsidere atat de usor o categorie atat de mare de oameni, si mai mult, de victime... cat de ignoranta sa fie ca sa vorbeasca in 2023 despre adictie ca si cum ar fi o alegere... "Drumurile de la canabis până la heroină, crack, amfetamine sunt întotdeauna asfaltate" este mai degraba o replica de propaganda tipica anilor 50 in SUA decat ceva ce ar gandi un om al zilelor noastre... dar e ok, nimic diferit de nota si exprimarea uzuala a crestinilor nostri...
    • Like 1
  • Cu regret trebuie sa spun ca ordinea mondiala actuala trebuie dilita, "calculatorul" nu resetat ci topit si inlocuit. Dar, oare are cine sa o faca? Se gasesc multi amatori, china, rusia, statele musulmane fundamentaliste. Oare poti avea incredere in vreunul? Au demonstrat-o cu prisosinta ca sunt dornici doar de tiranie si exploatare. Tare sunt curios ce va iesi din "intalnirea bilaterala" baiden - actuala ordine puternic contaminata de cancer social si moral - si ochi oblici xi in plin avant si cu multi, periculosi aiati. Si astia au demonstrat, pe vremea maoismului, ca si bolsevicii rosii ai lui lenin ca, in afara de a semana moarte, teroare, foamete si manipulare nu stiu altceva. Cine oare, de milenii, se joaca cu noi?
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult