Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Ar trebui să privim cu seninătate apropierea zilei naționale a României. În acestă zi, noi, românii, în manieră sintagmatică, adică o dată în fiecare an, ne strângem în „jurul aceleiași povestiri”. În vecinătatea povestirii se pot plasa atât de tocitele noțiuni de narațiune și de narativă care sunt ventilate în gurile mondenității agresive și pe alocuri agramate. Azi, totul a devenit narațiune și narativă.

Donald Trump, împreună cu Steve Witkoff — desemnat de Casa Albă drept trimis special pentru negocierile de pace privind Ucraina — a prezentat un plan de pace conceput, în mare măsură, pe placul Rusiei. Trump le-a cerut ucrainenilor să accepte documentul până la data de 27.11., un termen care a stârnit reacții imediate: criminalul Vladimir Putin a salutat propunerea, în timp ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a descris momentul drept unul dintre cele mai dificile din istoria recentă a țării sale. Criticile au venit inclusiv din interiorul Partidului Republican.

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Nici cei mai înfocaţi adepţi români ai disciplinei leniniste nu preluau cu atâta încredere oarbă directivele trasate de propaganda Cominternului cum fac, astăzi, patrioţii TikTok cu tâmpeniile georgiste şi alte teze pacifist-putiniste. Iar unde, până deunăzi, trebuia să repeţi de un milion de ori o absurditate ca să devină un fapt de la sine înţeles, acum, din pricina avalanşei de imbecilităţi care saturează social media, s-a ajuns în situaţia ca până şi un adevăr învederat, vizibil de pe staţia orbitală Mir, să fie condamnat la ignorare, chiar de-i repetat de acelaşi milion de ori.

Revoluția AI continuă, iar amplificarea utilizării noilor instrumente semnalează o accelerare a efectelor, inclusiv în domenii precum energia, industria de cipuri și componente asociate sau piața muncii. foto Profimedia

Pe malul Lacului Razim se află un sat lipovenesc. Sarichioi. Care, de fapt, e cumva o imagine în miniatură a ceea ce ți-ai putea imagina despre cum arată Paradisul. Felul în care răsare și apune soarele e cumva diferit față de alte locuri, iar felul în care natura se dezvăluie acolo e pur și simplu memorabil. Și tocmai partea asta de “diferit” și “memorabil” l-a inspirat pe Alex Onofrei să facă ceva curios pentru un tânăr de doar 26 de ani. Căci astăzi, la data la care scriu acest text, Alex e singurul marangoz din România. Foto: Ștefan Angheluță

Nimeni teafăr mental și moral nu e, desigur, de partea monstruozității războiului, a prelungirii lui iraționale, așa cum sugerează sau expectorează convulsiv mercenarii români pro-ruși, adică ticăloșii fără scrupule cumpărați de „russkiy mir”. Foto: Profimedia

Banii nu au voce, dar dacă ar avea, românii ar auzi reproșuri dure, spune profesorul de economie Cristian Păun, invitat la Digi24. Potrivit acestuia, problema majoră a românilor nu este cât câștigă, ci modul în care îi gestionează.

Mi-a luat ceva timp să pot scrie despre asta. Pentru că nu mi-e deloc ușor s-o fac. Pe mine, sacrificiul Ucrainei m-a făcut bucăți după primul an de război. Până atunci credeam că Ucraina se apără de Rusia pentru ea însăși. Pentru demnitatea ei și pentru suveranitatea ei. Așa cum ar trebui să facă orice stat de pe pământul ăsta când e atacat de altul.