Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am scris o carte pentru copii pornind de la un caz care m-a impresionat la „Visuri la cheie”. Toți banii ajung la „Amira și prietena ei cea mai bună, Mamaia Alexandrina”

Amira si bunica / sursa foto: Facebook Omid Ghannadi

sursa foto: Facebook Omid Ghannadi

De 10 ani de zile, aud repetată întrebarea care îmi este adresată legat de emisiunea Visuri la Cheie, și anume: „Ce te-a impresionat cel mai mult?”. Evident că și eu, la rândul meu, răspund repetat un adevăr sincer, și anume că povestea fiecărei familii, curajul și reziliența lor mă impresionează individual de fiecare dată. Deși este un răspuns general, este totuși unul extrem de real și onest. Nu am întâlnit o familie, până acum, unde să consider că m-aș fi descurcat mai bine în fața problemelor la care ei au reușit să facă față.

Însă anumite povești își fac un loc special în mintea mea, datorită unicității situației, la care de multe ori nici nu m-aș fi gândit până nu le-am întâlnit. Există provocări și există provocări despre care nu ai crede că se pot întâmpla. Aici se încadrează povestea Mamaiei Alexandrina și a nepoatei ei, totodată fiica ei adoptată.

Să ai curajul să faci un bine extraordinar e una; dar să ai curajul și certitudinea că trebuie să îl repeți - deși ultima experiență ți-a dovedit că nu este deloc ușor și că lucrurile pot sfârși dramatic - este dovada unei bunătăți naturale, firești și existențiale, specifice unui caracter unic. Mamaia Alexandrina a dovedit asta atunci când a adoptat o fată al cărei destin nu a ieșit ca în poveștile frumoase, apoi a trebuit să o adopte pe fiica fetei adoptate. Aceasta din urmă și-a părăsit fetița, pe Amira, și a fugit de acasă.

Din fericire, în cazul Amirei, lucrurile au ieșit ca într-o poveste fericită. Iar eu mi-am dorit să interpretez o parte din această poveste într-o cărticică pentru copii și să ascund acolo câteva lecții importante pe care ar trebui să le primim de la Mamaia Alexandrina, ca să ne apropiem măcar puțin de valorile pe care ea le reprezintă. Prima valoare fiind însăși în titlu, și anume prietenia; astfel, cartea s-a numit „Amira și prietena ei cea mai bună, Mamaia Alexandrina”.

Apoi am continuat cu putere, curaj, empatie și generozitate, toate câștigate prin jocuri și situații amuzante, căci cred că a fi un om bun pe lumea asta nu ar trebui să fie rezultatul unor lecții dramatice, ci mai degrabă al unor experiențe frumoase din viața ta.

Așa cum se întâmplă de obicei în cazul unei inițiative frumoase, i s-au alăturat oameni buni și generoși. Am avut și de această dată ajutoare extraordinare pentru acest proiect. Textul mi l-a aranjat producătoarea emisiunii, Melia Cerchez Marin, ilustrațiile au fost realizate de colega mea, Cristina Joia, iar Editura Creator împreună cu Libris s-au ocupat de publicarea cărții.

Minunea cea mai mare, pe termen lung, probabil rămâne faptul că toți banii din drepturile de autor, în urma vânzării, se vor duce direct la Amira și prietena ei cea mai bună, Mamaia Alexandrina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CT Popescu-

N-am luat de bună niciodată vreo teorie a conspirației. După ce am predat ani de zile propagandă și manipulare, ar fi și culmea. Știu foarte bine că orice story de prostit oamenii nu rezistă la o analiză rațională. Și totuși, tocmai rațiunea îmi impune acum o ipoteză care arată a conspiraționism, dar este singura în stare a explica ce n-am înțeles de la început: de ce a intrat primarul general abia ales N. Dan, într-o noapte, în bătălia electorală pentru președinție?

Citește mai mult