6-0 nu e un scor, e o radiografie. A întregii societăți

sursa foto: Profimedia

Să scrii despre fotbalul românesc este totuna cu a risipi cuvinte pentru activitatea lui Tzanca Uraganul sau a Gabriellei Barbu, "ispita supremă".

Veți citi, evident, cuvintele "fotbal", "Hagi" etc., însă doar fiindcă fotbalul nostru de astăzi este oglinda perfectă a României. 6 - 0 nu este doar rezultatul dintre două naționale (să fim serioși, la fotbal nici Polonia nu e vreo lumină), este rezultatul evoluției a două țări din lagărul comunist, dintre care una a ales să se modernizeze, iar cealaltă...

Mitică Dragomir, Gigi Nețoiu, Pinalti de la Neamț, Tata Jan de la Bistrița, Vasile Ianul, frații Becali, vă mai amintiți de ei? Majoritatea cu epoleți, încasau banii din transferurile fotbaliștilor (da, da, pe atunci aveam fotbaliști) pe persoană fizică. Totul pentru ei, nimic pentru fotbal. Aaa, uitasem: nouă ne ofereau circ. Nu se inventase Insula iubirii, așa că făceau ei show în studiourile tv și țineau titlurile presei de scandal. Da, da, pe-atunci se citea.

Prin 2000, când era evident că fotbalul nostru murea, a intrat pe scena circului o nouă generație de "președinți". Copos, Borcea, Nea Gigi. Câte un rezultat bunicel și vorbea presa plătită de ei o lună, numai despre un egal cu Valencia. Au apărut și procurorii, iar show-ul a fost total. De la încăierări în studiouri la cătușe, spectacolul era demn de "Jocurile foamei".

De la Hagi la jurnaliști, toată lumea spunea că fotbalistul român este talentat, are potențial și, în curând, va reveni la "masa bogaților". Cum se întâmplă azi în politică. Are nevoie doar de un salvator.

Mă surprinde interesul multora dintre noi pentru fotbalul românesc post-2010. Băieți care pot alerga 30 minute și pe urmă își scuipă plămânii, rezultate dezastruoase, bilete date „moca” de federație doar să umple stadioanele. Nici măcar de scandaluri adevărate nu mai avem parte. Cât despre vreo strategie de viitor... n-am avut niciodată strategii pe termen mediu - nu lung, asta-i deja utopie, prin spațiul carpato-danubiano-pontic.

Investigațiile lui Valeriu Nicolae au arătat epoleții care s-au învârtit în fotbalul nostru în ultimii 35 de ani, l-au devalizat și ne-au livrat doar can-can-uri, să ne țină cu ochii la sticla teveului și azi a telefonului. Unde sunt banii, acolo sunt și băieții cu ochi albaștri. Îi papă vorace, fără remușcări și fără să se gândească la ziua de mâine. Ei și ai lor și-au pus deoparte ce trebuie pe la Monaco, Londra sau Viena, să trăiască din banii furați de la noi încă 3 generații. Nouă ni-l mai reșapează pe Hagi, sau ni-i dau pe Nicușor sau pe Georgescu, să avem pe cine-njura. Nu, nu, n-am greșit: rețeta din fotbal se folosește și pe scară largă - fotbalul este imaginea în oglindă a întregii Românii.

De ce nu e România falită și în genunchi, ca băieții de pe gazon? Fiindcă mai trag alții de noi, de pe la Bruxelles sau Paris, să nu cădem ca proștii în latrină. Norocul nostru e că, spre deosebire de fotbal, ne-au împrumutat serios și acum nu ne pot lăsa să crăpăm, altfel ne-ar fi împins în șanț ca pe bețivanul pe care vrei să-l ajuți să meargă acasă și el te calcă pe pantofi.

Hai România, veșnică insulă a iubirii și speranțelor deșarte!

PS: Nici eu nu știam cine e Gabriella Barbu până am început să scriu acum. Aveam nevoie de un exemplu de pițipoancă din Insula iubirii și am cerut ChatGPT să-mi spună.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp