sursa foto: Profimedia
Copiii noștri nu vor înțelege niciodată ce jucător a fost Hagi. Nu-i interesează și au dreptate.
Pentru ei, Hagi nu este golul cu Columbia. Nu este Mondialul din '94. Nu sunt serile în care România intra pe teren și lumea se ridica în picioare când mingea ajungea la el.
Pentru ei, Hagi este ceea ce văd astăzi, iar astăzi Hagi riscă să le fure tocmai lucrul de care are cea mai mare nevoie fotbalul românesc: viitorul.
Puștii de azi nu mai caută pe YouTube filmări VHS cu Hagi driblând acum 30 și ceva de ani. Ei deschid televizorul și văd Champions League. Văd fotbal în fiecare săptămână, văd goluri, văd driblinguri de clasă, văd stadioane pline și jucători care devin eroi în timp real. Copiii noștri văd fotbalul mare.
De ce să caute pe internet ce a fost Hagi, dacă prima lor imagine despre el este cea a unui antrenor asociat cu o națională care este umilită?
Și mai e ceva.
Copilul care stă pe banca echipei lui de juniori, în condiții mizere și terenuri praf, vede când fiul antrenorului e în prima echipă, deși nu merită. Vede când un coleg, poate mai bun, stă pe margine. Vede când numele bate valoarea și atunci pune ghetele deoparte pentru ca, peste ani, România să joace cu pilele lui cutare.
Și atunci ce-i spui? Că sportul este despre muncă? Că trebuie să fii cel mai bun? Că trebuie să lupți pentru fiecare minut?
Nu poți trăi la nesfârșit din 1994.
Nu poți cere unei generații care nu te-a văzut jucând să te admire pentru ceea ce ai fost, în timp ce ea te judecă pentru ceea ce vede acum. Hagi, lasă-i pe copiii noștri să înțeleagă că legenda nu se moștenește, ci se construiește, așa cum ai făcut-o tu, ca jucător.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.