Din septembrie, 650.000 de bugetari vor primi salarii mai mari. Guvernul a aprobat ordonanţa privind legea salarizării.
„Ce facem noi astăzi, prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență? Încercăm să corectăm niște inechități, niște disfuncții majore care s-au strâns de ani de zile în sistemul public de salarizare, după o încercare ratată în 2010 de a avea o lege-cadru care nu s-a aplicat niciodată. Nu vom rezolva absolut toate problemele prin această ordonanță, dar știm exact ce rezolvăm, știm pe ce date stăm și știm că peste 650.000 de oameni din administrația publică centrală vor beneficia de prevederile acestei ordonanțe", a anunțat azi ministrul Muncii, Dragoş Pîslaru.
Orice creștere de salarii în sectorul bugetar trebuie gândită de două ori înainte de a fi pusă în practică. „Salarii mai mari în sectorul bugetar neînsoțite de o reformă adevărată, pe care nimeni nu a făcut-o în 26 de ani, nu cred că își au sensul. Dăm salarii mai mari, dar vrem și performanță pentru asta”, a declarat Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, într-un interviu pentru Republica.ro. Președintele Consiliului Fiscal avertizează că autoritățile sunt pe cale să repete greșelile din 2008, din care „se pare că nu am învățat nimic” și îndeamnă Guvernul la prudență maximă.
Interviul acordat Republica.ro de Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.
- Proiectul Ordonanței de urgență privind salariile bugetarilor are în vedere corectarea unor inechități. Ce efect va avea asupra bugetului, care este unul întins la maximum?
- Constrângerile bugetare sunt foarte mari. Probabil și anul acesta spațiul fiscal este foarte redus, iar anul viitor spațiul este inexistent, ba ar trebui să luăm măsuri să reducem deficitul, pentru că altfel sare bine de 3% din PIB. Și dacă nu am mai lua nicio măsură pe venituri sau cheltuieli, anul viitor deficitul ar sări semnificativ peste 3% din PIB și în condițiile acestea e clar ca orice măsură de creștere a salariilor care afectează bugetul pe anul viitor are această constrângere. Care va fi impactul e greu de calculat pentru că înțeleg că sunt doar anumite ajustări, corecții, la anumite categorii sociale, la anumite trepte, adică e foarte greu de făcut o evaluare. Din ce am văzut, din evaluarea făcută publică la un moment dat, mergeau până la un impact bugetar de 2 miliarde și ceva de lei pe an. Însă de la momentul acela înțeleg că au mai fost niște discuții, s-au mai discutat alte variante.
„Ce vom da să fie bun dat, să nu mai fim în situația să mai luăm înapoi”
- Sfatul președintelui Consiliului Fiscal pentru Guvern care ar fi?
- Sfatul meu este unul de prudență. În materie de creșteri salariale cred că trebuie să fim extrem de prudenți. Este absolut clar că în momentul de față în economie salariile cresc mult mai repede decât productivitatea, lucrul acesta nu este deloc sănătos pentru competitivitatea economiei. Salariile cresc mult prea rapid în acest moment, cu peste 10%, productivitatea abia dacă crește, crește cu foarte puțin. Este un dezechilibru care îl vom plăti la un moment dat dacă el se menține și, mai rău, se accentuează. Aș spune că în materie de salarii, mai ales în sectorul bugetar, trebuie să avem mare prudență luând în calcul și experiența pe care am avut-o în timpul crizei, adică creșterile de salarii foarte mari, nesustenabile de mai dinainte care au fost corectate printr-o tăiere foarte brutală de 25%, cu consecințe economice, sociale, politice foarte mari. Așa ceva nu ar mai trebui să mai repetăm. Tocmai de accea, cuvântul de ordine trebuie să fie prudență maximă. Ce vom da, să fie bun dat, să nu mai fim în situația să mai luăm înapoi. În plus, nu cred că cineva își va mai asuma vreodată costul politic să reducă salariile în sectorul bugetar, dacă la acel moment ar fi nevoie de așa ceva. Și tocmai de aceea orice creștere de salarii în sectorul bugetar trebuie gândită de două ori înainte să o facem. Să fim siguri că economia e sustenabilă și suportă lucrul acesta, fără să îi afectăm prea mult competitivitatea și fără să avem costuri ulterioare, poate chiar mai mari decât beneficiile pe termen scurt.
- Pare că autoritățile fac cam aceleași greșeli ca în 2008?
- Asta zicem și noi. Se pare că nu reușim să evităm măcar greșelile majore ale trecutului, ceea ce mie se pare ceva îngrijorător. Am făcut lucrurile astea și în trecut, le-am plătit foarte scump. Și se pare că nu am învățat nimic din ele. Nu putem să fim nici cinici, să spunem că salariile nu trebuie să crească, dar trebuie să crească cu cât suportă economia și cât nu afectează competitivitatea economiei. Și în plus în sectorul bugetar probabil că sunt dezechilibre destul de mari între diverse categorii sociale, pentru că înțeleg că scopul acestei inițiative e în primul rând de a reduce din aceste inechități, oameni care fac același lucru și sunt plătiți diferit, ceea ce nu e normal, evident. Dar sunt zone în sectorul bugetar și nu puține în care salariile sunt deja semnificativ mai mari decât în sectorul privat. Ceea ce nu mi se pare în regulă. Nici o abordare de tipul creștem salariile fără să cerem performanță în schimb iarăși nu mi se pare sănătoasă. Fără o reformă reală în sistem nu știu dacă putem discuta de creșteri de salarii. Creșterile de salarii trebuie însoțite de criterii de performanță, criterii obiective după care salarizăm și nu după cumetrii politice. Știm cu toții că sunt atât de multe instituții publice, mai ales în teritoriu, dar și în București, unde sunt angajate rudele politicienilor, fără să existe criterii de performanță. Sunt zone în sectorul public, chiar și în provincie, în care salariile nu sunt deloc mici, sunt chiar mari. Dar în același timp în sectorul public sunt și zone unde salariile sunt mizerabil de mici. De exemplu în primării sunt foarte multe salarii apropiate de salariul minim. Și este un cerc vicios, nimeni nu și-a asumat la nivel politic să tragă o concluzie: De câți oameni avem nevoie în administrația publică? O primărie care gestionează 1.000-5.000 de locuitori, de câți oameni are nevoie? Trei, cinci, șapte? În momentul în care fundamentăm acest lucru foarte bine, putem să discutăm și de salarii mai decente. Dar atât timp cât sunt foarte multe administrații publice unde avem foarte mulți salariați care nu prea au obiectul muncii, nu poți să discuți și de salarii mai mari. Salarii mai mari în sectorul bugetar neînsoțite de o reformă adevarată pe care nimeni nu a făcut-o în 26 de ani nu cred că își au sensul. Dăm salarii mai mari, dar vrem și performanță pentru asta.
- Dacă ați fi ministru al Finanțelor, ce măsuri ați lua?
- Răspunsul nu e foarte simplu. Eu cred că unele lucruri s-au făcut, altele mai puțin. De când avem guvernul tehnocrat cred că sunt unele lucruri pozitive, și aș menționa aici partea de transparentizare a cheltuielilor bugetare, pe care n-a făcut-o nimeni în 26 de ani. Există un site pe care poți să verifici diverse instituții publice pe ce cheltuie banii, cum își execută bugetul. Alt lucru pe care nu a reușit nimeni să îl facă în 26 de ani este cel referitor la posibilitatea de a plăti electronic și cu cardul taxele și impozitele. Se fac demersurile necesare. Mi se pare revoltător că a trebuit să așteptăm 26 de ani să putem plăti cu cardul la o administrație fiscală. Înțeleg că doamna ministru de Finanțe a semnat acum 1-2 luni acel parteneriat cu Visa prin care să accepte Trezoreria ca acceptator de carduri. S-au făcut niște demersuri, nu e gata însă, dar e o chestiune de câteva săptămâni sau câteva luni până când vom fi în stare să acceptăm carduri în instituțiile fiscale, până acum trebuia să plătești doar cu cash. Partea de transparență a cheltuielilor și partea de reducere a poverii birocratice la plata taxelor ar fi lucrurile pozitive .
Consens politic pe prioritizarea investițiilor publice
- Ce putea să facă și nu a făcut actualul guvern?
- Un aspect negativ pe care trebuie să îl menționăm e legat de prioritizarea investițiilor publice. Acest lucru ține de Guvern în ansamblu. După mine, guvernul tehnocrat avea o șansă unică, neavând o presiune politică, să prioritizeze cu adevărat investițiile publice de care discutăm de 26 de ani. Sunt 40.000 de proiecte de investiții publice și nu toate pot și merită să fie continuate, nu toate pot fi finanțate, și tocmai de aceea este nevoie de o prioritizare. Am văzut cum prioritizează politicienii, după criterii pur politice, fără legătură cu judecata economică. Guvernul tehnocrat avea, are încă șansa, în cele câteva luni la dispoziție, să prioritizeze după criterii strice economice proiectele de investitii publice și să forțeze un consens politic după ce a făcut lista de proiecte prioritare. Să convingă partidele să semneze un pact public prin care să își asume proiectele, indiferent cine e la guvernare. Adică să nu mai avem discuția proiectul e al lui X sau Y din guvernarea anterioară. Proiectul e al țării și trebuie finanțat, indiferent cine conduce guvernul. Lucrul acesta putea fi făcut de un guvern tehnocrat, mai au încă o șansă să facă acest lucru. Din zecile de autostrăzi pe care și le-au imaginat partidele la guvernare în ultimii 26 de ani, să spună care sunt prioritare pentru că au sens din punct de vedere economic. Altfel vom discuta și peste 10-15 ani de aceleași autostrăzi care sunt doar pe hârtie, în masterplanuri, pentru că de planuri suntem buni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.