A fost odată, când era să iasă Călin Georgescu președinte...

Foto: Daniel Mihăilescu / AFP / Profimedia

Au trecut 20 de ani de atunci, însă îmi amintesc perfect, de parcă a fost ieri. Tu ești prea mică, nici nu te născuseși pe atunci. Și maică-ta era mică, abia era la liceu și nici măcar nu avea voie să voteze. Dar sunt sigur că își amintește și ea iarna lui 2024. Pentru că în iarna aia s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Un smintit, pe nume Călin Georgescu, a apărut de nicăieri la alegerile prezidențiale și a fost la un pas să le câștige. Încă de la primul tur, luase un avans considerabil și părea va câștiga lejer, nimeni nefiind în stare să-l oprească. În două săptămâni, omul ăla cucerise simpatia a jumătate de țară.

Desigur, pe atunci se vota altfel, rudimentar, cu niște ștampile. Iar candidații erau, cu toții, persoane umane, nu candidase încă niciun robot. Știu că e greu pentru tine să înțelegi cum puteau funcționa lucrurile pe atunci, însă chiar așa erau vremurile. Internetul exista, dar abia apăruse, de doar vreo 25 de ani. Și abia cu ocazia acestor alegeri au înțeles, în sfârșit, românii, că adevărul se mutase de la televizor pe internet. Educați de mici cu televizorul, românii erau obișnuiți să afle adevărul de la televizor. Iar informația de la televizor, chiar dacă era de multe ori o minciună, era o minciună procesată, care era distribuită tuturor la fel și devenea adevărul tuturor. Odată cu internetul, informația nu a mai fost procesată unitar și au apărut mai multe adevăruri. Sute, mii de adevăruri. Devenise greu în anii ăia să mai distingi adevărul, erau mult prea multe variante expuse, toate cu argumentele, stereotipurile și meme-le lor. Adevărul trebuia înțeles ca o zonă îngustă, la limita dintre scepticism și credulitate.

Însă, pentru noi adevărul era limpede: Georgescu era un smintit! Nu putea fi considerat deștept decât de cei mult mai proști decât el. Vorbea în dodii, nu spunea nimic concret, doar metafore goale, fără sens și fără conținut. Și folosea mult numele lui Dumnezeu. Pe atunci, credința în miracole nu era desuetă cum e astăzi, ci foarte populară. Acum nu prea mai trăiesc mulți creaționiști, însă pe atunci erau o grămadă. Ei reprezentau majoritatea. Iar discursul religios îi flata pe alegătorii credincioși. Le alimenta iluziile. Desigur, biserica era foarte puternică pe atunci, iar biserica l-a sprijinit din umbră pe Georgescu. Dar asta s-a aflat mai târziu.

Însă, în zilele alea dintre alegeri, nimeni nu înțelegea ce s-a întâmplat. Curtea Constituțională a cerut renumărarea voturilor, dar nu s-a observat nimic suspect. Presa era confuză. Unii ziceau că ne-au atacat rușii, alții spuneau că ne-a atacat TikTok, o aplicație chinezească de media socială, care era foarte populară pe atunci. Adevărul se spărsese iarăși, în mai multe bucăți. Dar, pentru prima oară, televiziunile erau de acord și vorbeau într-un glas despre pericolul pe care l-ar fi reprezentat alegerea lui Georgescu.

Și noi ne-am mirat când am văzut că a câștigat primul tur. L-am căutat pe Georgescu pe internet, pentru că nu-l știam. După 10 minute, ne-am lămurit. Apoi ne-am întrebat și noi - chiar așa de proști să fie românii, să-l voteze pe ăsta? Dar nici noi nu eram de acord între noi. De exemplu, unii îi priveam pe votanții lui Georgescu cu hate - „proștii naibii, vă lăsați manipulați fraierilor, chiar nu înțelegeți?” Alții, încercam modelul compasiunii etalate cu superioritate, “Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”.

În zilele următoare au început să curgă informații din toate părțile. Toate prostiile spuse, toate enormitățile, minciunile și contradicțiile. Se dovedea că Georgescu era extremist, legionar, fascist, comunist, securist, ceaușist, lider de sectă, mincinos, incompetent, impostor, misogin, homofob, antieuropean. Însă pe mine m-a plictisit repede persoana lui. Nu înțeleg nici acum cum de acel om a putut fi luat în serios. Discursul lui era banal, folosea doar câteva cuvinte amestecate, Dumnezeu, profund, popor, vibrație, și cam toate ideile exprimate cât de cât coerent erau doar niște vechi teorii ale conspirației sau niște paradoxuri științifice. Era un fel de Dan Puric, alt taliban, adică alt predicator naționalisto-religios din anii ăia, dar discursul lui Georgescu era mult simplificat și adaptat la nivelul cognitiv redus al electorilor săi.

Așadar, eu nu l-am băgat în seamă. Am încercat să-l ignor. Mai mult, m-am amuzat de ideea că un astfel de personaj ar putea ajunge Președintele României. E adevărat, prin lume mai erau niște președinți destul de asemănători, Orban în Ungaria, Bolsonaro în Brazilia, chiar și Trump din America. Nu erau toți la fel, dar aveau multe trăsături comune. Totuși, ascultându-l pe Georgescu, pur și simplu nu puteam să-l iau în serios.

Mie mi-a plăcut mai mult de nevastă-sa. Îți mărturisesc că eu avut mereu un guilty pleasure, o formă de auto-masochism. Mi-a plăcut să urmăresc niște conturi ale unor persoane pe care le displac din tot sufletul. Unele mi se par enervante, mă chinuie să le privesc. Altele sunt atât de absurde încât mă fac să admir creativitatea conceperii lor. Iar unele sunt atât de ridicole, încât, pentru mine, devin amuzante. Exact așa mi s-a părut si doamna Georgescu. Mi-am propus să o urmăresc în continuare, chiar și dacă soțul ei urma să piardă alegerile.

Săptămânile alea două au fost foarte intense. Era în societate o isterie, pe care însă nu o simțeai pe stradă sau la magazin, ci doar pe internet. Cei mai deștepți dintre cunoscuții mei era disperați. Unii deveniseră fataliști. Se temeau că Georgescu ne va scoate din Uniunea Europeană și că vom deveni un stat legionar. Paleta de scenarii era de la „grav” la „îngrozitor”. Iar în fața catastrofei inevitabile, oamenii adoptaseră obișnuita atitudine mioritică, suicidală. Puțini erau realmente optimiști, cei mai multi își spuneau doar că nu și-au pierdut complet speranțele. Erau cei care se uitau la declarațiile lui Georgescu și-și spuneau în gând: „Hai, mă, că nu se poate chiar așa!”...

- Bunicule!

- Da.

- Mi-e somn acum, aș vrea să dorm. Dar sunt curioasă, vreau să aflu și restul poveștii. Îmi promiți că-mi vei povesti mâine ce s-a întâmplat?

- Îți promit, draga mea!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp