Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

A mai plecat un egoist

badaranii 1960

(Foto: captura video Bădăranii, 1960)

E suficient să o vezi în „Bădăranii”, varianta-triumf, imortalizată în ’60, ca să spui odată cu Birlic - jupân Canciano: „E, nu, că trebuie să mărturisim cu toții că de deșteaptă, e deșteaptă”. De frumoasă, nu mai vorbim – mărturisim și azi.

Apoi uitați-vă la „Comedie de Modă veche”, marele succes, jucat din ‘75 până în ’90! O să vă holbați, alături de Fotino-medicul șef al sanatoriului, la ea-pacienta, artista pierdută ajunsă casieră de la circ. „Holbați, holbați, fără doar și poate, holbați”, vorba ei.

Apoi veți zice odată cu el: „Constat o evidență: caracterul dumneavoastră este neobișnuit de versatil”. Și apoi din nou veți fi de acord cu ea: „Și ce sunt eu de vină: sunt și eu ca soarele, cum ies din nori, cum încălzesc”.

El îi reproșează: „tulburați somnul pacienților”. Și ea se apără, cât să o creadă și spectaorul din ultimul rând – „dar credeți că mă pot stăpâni?!”.

A bătut gongul și monstrul Carmen Stănescu (29 iulie 1925 – 12 aprilie 2018) nu s-a mai putut stăpâni: s-a dus să tulbure somnul sacru al monștrilor din distribuțiile de dincolo. Niște egoiști – cum mă vezi și cum te văd și să nu zic vorba aia! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imbru Moacetescu frumos spus,dati mi voie sa va "plagiez"
    Plecaciuni doamna,
    La revedere ,
    Multumim!
    Si sa adaug :aplauze calduroase!
    Si eu
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult