Am fost în weekend la Gala Victor Rebengiuc, la celebrarea a aproape 70 de ani de carieră.

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Rinoceri, azi, sunt adoratorii lui Trump, ai lui Putin, ai lui Xi și ai oricărei alte figuri autoritare care promite putere în schimbul denunțării umanismului. Rinoceri sunt suveraniștii, neoceaușiștii, neolegionarii – dar și stângiștii radicali care închid ochii la ororile din Iran în numele luptei împotriva imperialismului american.

Criza spațiilor culturale nu se va rezolva cu o singură sală, fie ea și la Cotroceni. Dar fiecare metru pătrat câștigat pentru cultură, smuls din zona protocolului arid și redat oamenilor, este o victorie. Aștept acum să văd care va fi următoarea instituție care va avea curajul să urmeze exemplul. Sau vom continua să căutăm scuze tehnice pentru a ține ușile închise? foto: Facebook Nicusor Dan

„Există o masă nouă de public, un public nou, un public dornic de teatru. Fenomenul e în creștere, asta este principala observație pe care vreau să o fac, cu bune și cu rele. Știu că din ce în ce mai mulți oameni sunt aduși de prieteni, de cunoscuți, de familie la teatru.” foto: Inquam Photos / George Călin

Miercuri, cea de-a șasea zi de FITS 2024, aduce în fața publicului spectacole captivante de teatru, muzică și dans, dintre care cinci sunt cu acces liber. Foto: Bormio SIA a& Flow Projects GmbH

Dacă ai fost în sală, îți este greu să reconciliezi cele două realități simultane - cea a suferinței fizice prin care trecea Marius Manole și cea a jocului impecabil pe care l-a continuat vreme de o oră și jumătate de la accident. Ceea ce le-a făcut posibile a fost generozitatea dusă până aproape de sacrificiu prin care actorul a decis să ofere totul publicului său. Foto - tnb.ro/ Florin Ghioca

Dacă tot am trecut de granița care separa cumva lucrurile, dacă am trecut de perspectiva în care actorii mai degrabă sugerau, lăsând imaginația spectatorilor să lucreze, să construiască, să „învețe”, de ce nu putem să scoatem și cartofiorii prăjiți în poală, când Hamlet ne forțează să ne gândim la sfârșitul inevitabil? Să nu uităm că rolul acestei arte e, printre altele, și acela de a educa. Foto - rgb reporter/ Alamy/ Profimedia

Premiera spectacolului ‘Zeițe de categoria B’, care aduce în capitală de la Cluj, de la Oradea și de la Botoșani, trei actrițe nemaipomenite: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdo și Silvia Luca- chapeau! pentru ocazia acestei memorabile întâlniri - s-a lăsat cu plâns recent la Teatrelli. Și-am văzut în sală actrițe și oameni de teatru de toate vârstele.