(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
Recent, domnul Eugen Teodorovici, noul ministru de finanțe, a făcut următoarea declarație: „Nu exclud revenirea la impozitarea progresivă, dacă are o logică. Nu se aplică dacă nu este mai bună pentru români.”
În opinia mea, declarația domnului ministru este echilibrată. Din ea rezultă că impozitarea progresivă se va introduce numai după o atentă cântărire a avantajelor și dezavantajelor. Această abordare mi se pare corectă. Vom vedea la ce concluzie va ajunge, în cele din urmă, domnul ministru.
Intru și eu în această dezbatere pentru a arăta că, în viziunea mea, impozitarea progresivă nu este ceva necesar. Se poate trăi foarte bine și fără ea. Mai precis, se poate trăi mai bine fără ea. Pe baza unor fundamente referitoare la comportamentele umane, cred că impozitarea progresivă nu ajută ca inegalitățile existente în aria veniturilor personale să fie mai puțin în contradicție cu principiul al doilea al justiției enunțat de John Rawls, care spune că inegalitățile sociale și economice trebuie admise doar dacă aduc cele mai mari beneficii celor mai puțin avantajați (principiul diferenței). Cu toate acestea, nu sunt un adversar înverșunat al impozitării progresive, deși ea are la bază viziunea rawlsiană, în principiu egalitaristă, dacă facem abstracție de principiul al doilea. Nu exclud ca vreodată în viitor, impozitarea progresivă să pară mai bună pentru români. Dar acel moment apare ca fiind foarte îndepărtat în timp și, așa cum s-a dovedit până în 2005, nu va aduce multe venituri în plus la buget.
Când fac această afirmație am în minte faptul că România este a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. În țara noastră sunt ceva mai puțin de 50 de mii de angajați cu salarii „mari” (definite ca depășind 10521 lei net pe lună, adică 2260 euro pe lună, în anul 2017). În medie, acești salariați câștigau 17853 lei net pe lună, adică 3836 euro pe lună, anul trecut. Cum să fie România bogată dacă doar o mică parte a salariaților au salarii „mari” după standardele locale? Având acest rezultat, introducerea impozitării progresive care să niveleze aproape socialist salariile ar trebui să fie ultima grijă a unor decidenți care doresc binele românilor. Dacă doresc binele românilor, decidenții ar trebui să fie preocupați de identificarea unor căi care să ducă într-un mod sustenabil la creșterea tuturor salariilor. Abia aceasta ar fi o viziune corectă, promițătoare și aducătoare de pace socială.
Ce ar aduce, în schimb, impozitarea progresivă pentru prosperitatea națiunii noastre acum? Nimic bun. Doar ar da, unor oameni mai puțin familiarizați cu economia de piață, senzația că „s-ar face dreptate”, ca să citez un prieten care imi explica de ce e bun impozitul progresiv. Dreptate pentru cine?
Cu o impozitare progresivă accentuată, îndreptarea salariilor de la noi către nivelurile celor din țările dezvoltate, cum aud că s-ar dori, ar fi atins într-un mod pervers: cele mai mari salarii nete de la noi vor scădea pentru a fi virtual egale cu cele mai mici salarii plătite în țările cu care ne place să ne comparăm.
Cred că ar fi bine să ne clarificăm: dacă vrem să intrăm în zona euro cât mai repede și cât mai înstăriți, ar trebui să creștem competitivitatea economiei noastre, adică să creștem productivitatea economiei noastre. Pentru asta este nevoie de noi tehnologii și de multă forță de muncă de calitate înaltă, iar aceasta din urmă nu poate fi obținută cu salarii mici. Doar cu salarii mari se produce eficient. De aceea aceste salarii au fost numite de unii economiști „salarii eficiente”. Acele salarii eficente nu se dau în mod arbitrar. Proprietarii și angajații nu stabilesc salarii mari pe criterii de prietenie. În sectorul privat, salariile (mari sau mici) sunt mai întâi produse odată cu producția competitivă de bunuri și servicii care le justifică. Asta înseamnă că acele salarii mari nu sunt ceva arbitrar sau vreun moft, ci ceva necesar pentru obținerea unor calificări înalte.
Dacă aceste salarii mari sunt necesare pentru a produce eficient, ce justificare există pentru a lua parte din ele prin impozitare la buget, unde se vor duce pe apa Sâmbetei, în loc să le lăsam acolo unde contribuie la creșterea productivității?
Fără salarii mari s-ar reduce creșterea economică și șomajul ar crește. Din această perspectivă, cu gândul la teoria rawlsiană, mă întreb: chiar „s-ar face dreptate”, cum spunea prietenul meu, dacă s-ar reduce, prin impozitare progresivă, salariile eficiente? Nu, nu s-ar face nicio dreptate, căci firmele ar trebui să crească nivelul salariilor brute, pentru a compensa reducerea introdusă de o eventuală impozitare progresivă a salariilor eficente, despre care am spus că sunt necesare, adică inevitabile. Ce ar apărea, în final? Ar apărea că s-au trecut la angajat contribuțiile sociale pentru a face loc, la nivelul firmelor, pentru salarii brute crescute pentru a compansa reducerile salariilor prin impozitarea progresivă. Dar poate că unele firme nu ar mai putea plăti acele salarii și ar reduce activitatea, creând șomaj. Incoerent , nu? Atunci mă întreb: ce „dreptate s-ar face” și pentru cine?
În loc să impozităm salariile mari din industriile competitive, mai bine ne-am abține să creștem iresponsabil salariile din sectorul bugetar. Da, o politică responsabilă de creștere a salariilor în sectorul public și a ajutoarelor sociale ar ajuta creșterea competitivității economiei, căci ar însemna o atitudine față de inflația salariilor și a prețurilor compatibilă cu cea din țările dezvoltate. Asta ne-ar permite ca, pe termen lung, beneficiile intrării în zona euro să fie mai mari decât costurile.
Introducerea în discuția publică a temei reducerii salariilor mari prin impozitare progresivă deviază atenția de la tema constructivă referitoare la ce s-ar putea face astfel încât să devină posibil ca toți angajații să aibă salarii mai mari. Nu există decât o soluție: creșterea adecvată a productivității. Crearea condițiilor pentru ca această soluție să apară în măsura necesară ar trebui să fie tema reală, nu ciuntirea salariilor prin impozite. Dar de câte ori va dori să urmeze calea constructivă, clasa politică va descoperi că va trebui să înceapă prin a repara democrația noastră. Reparațiile vizează întărirea instituțiilor, inclusiv prin creșterea gradului de domnie a legii și a separației de facto a puterilor statului. De altfel, cred că aici s-a împotmolit clasa noastră politică în ultimii 28 de ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa nu mai pomenim pe cei care, in dorinta lor de a aduce mai mult bani acasa, au doua locuri de munca, sau unul full si unul part-time. Dupa impozitare vor constata ca le raman mai putini bani decat cu un singur loc de munca.
Deci impozitarea progresiva premiaza pe cei care lucreaza strict cat este necesar (ceea ce nu-i un lucru negativ, dar e si mai departe de unul pozitiv) si pe cei mai putin productivi. Dreptate comunista.
Numai ca despre ce vorbim noi nu prea aduce voturi in randul unei populatii tinute in intuneric, cu o educatie proasta (mai mult sau mai putin din vina statului), cu 40 de ani de comunism in vene.
Ce uita adeptii dreptatii este ca taxele se platesc procentual din venituri, ca exemplu 10% din 10000 este 1000 de lei pe cand 10% din 2000 este 200 de lei. Deci cei cu salarii mai mari tot platesc mai mult la stat si atunci ce nu "e drept"?
Fotbalistul este platit intr-o zi mai mult decat castigam noi doi in 5 ani pentru ca exista cerere de asa ceva, pentru ca exista cluburi si/sau sponsori dispusi sa dea atata. Desigur tot in scopul de a face ei insisi profit. Nu in ultimul rand exista microbisti ca mine si ca tine dispusi sa dea 200 de euro pe un bilet la stadion sa-l vada pe acel fotbalist. Pe urma el, fotbalistul face 33-35 de ani si brusc clubul sau sponsorul nu mai e dispus sa dea 1 cent pe acel fotbalist. El cade uitarii si ignorarii generale, nu mai exista cerere pentru el iar daca nu are ceva knowledge financiar pe mai tarziu, va sfarsi in mizerie iar tu si cum mine vom castiga mai mult ca el.
Un exemplu si din zona opusa, inginerul din industria textila munceste la fel de mult ca mine si ca tine si totusi salariul lui este nemernic de mic comparativ cu al tau si al meu. De ce aceasta aparenta nedreptate ? pentru ca piata textila s-a mutat in tari unde oamenii poti fi platiti cu 1 dolar pe zi si aici nu prea mai este cerere pentru inginerul nostru textil.
Nu exista "drept" sau nedrept" aici ci exista piata cererii si ofertei fata de care noi raspundem mai bine sau mai rau alegand. Alegem in viata sa fim textilisti sau fotbalisti si nimeni nu ne opreste sa facem o alta alegere daca cea de pana atunci nu ni se mai pare buna si ni se pare ca altul face mai multi bani in alt domeniu.
O zi buna.
Ce e frustrant, si asta pot sa o inteleg, este ca 2 persoane care fac cam aceeasi munca (contabilii de exemplu) dar in sectoare diferite, in Romania pot avea castiguri salariale foarte diferite. Asta este responsabilitatea sociala a statului, sa echilibreze veniturile intre toate sectoarele economice. Impresia mea este ca in Romania, cu exceptia domeniilor IT, bancar si petrol, in toate celelalte, veniturile salariale sunt echilibrate ( de exemplu, cred ca un inginer mecanic castiga comparativ egal cu un inginer agronom). Ce e anormal in Romania este diferenta foarte mare intre cele 3 sectoare si restul. La tarile din vest nu ai sa vezi aceasta discrepanta. IT-ul acolo e platit undeva cu 10-20% mai mult decat celelalte sectoare, nu cu 200-300% (poate chiar mai mult) cum e la noi.
Ce incerc eu sa spun este ca rezolvarea inechitatilor trebuie cautata la cei care creeaza mediul/economia, in speta statul Roman, si nu in impozitarea diferita a veniturilor salariale in functie de valoarea lor pentru uniformizarea veniturilor.
Impozitarea progresiva are si efecte negative, multe firme se vor intoarce la practicile vechi in care vor da salarii mici pe cartea de munca si restul la negru, in mana. Pot sa iti spun in cunostinta de cauza, asa arata IT-ul in Romania inainte de introducerea cotei unice, iar la momentul respectiv statistica salariilor in IT era la fel ca in orice alt domeniu. Odata cu introducerea cotei unice efectul a fost ca multe firme au trecut toate veniturile in contract si astfel au platit taxe mai mult decat o faceau inainte.. Cresterea incasarilor din taxe (in mare parte) a fost ca urmare a albirii veniturilor si nu ca urmare a cresterii productivitatii sau valorii muncii.
E adevarat ca sunt tari in vest care aplica impozitare diferita, dar acolo taxele pleaca de 30% (la venit minim) si ajung undeva sub 40% pentru salariile foarte mari, iar pentru venituri foarte mari (in general venituri non salariale) taxele ajung undeva la 45%. In aceste taxe intra toate contributiile (sanatate, somaj, pensie si taxe pe venit). Dupa cum se vede discrepanta intre taxele pe valoari care reprezinta salarii sunt mici (un maxim de 10% intre cel mai mic salariu si cel mai mare). Fiind diferente asa mici nu poti sa le numesti impozitare progresiva, cel mult mult diferita. Eu personal, nu inteleg ratiunea din spatele unei astfel de grile, din ce mi-au povestiti oamenii este ca asa s-au pomenit si din acest motiv este acceptata de societate, mai ales ca diferentele sunt mici astfel incat nu se simte o inechitate. In plus, mentalitatea oamenilor este diferita, ei considera o datorie cetateneasca sa munceasca, sa aiba venituri pentru ca sa plateasca taxe si statul sa poata sa le ofere serviciile. La noi, din pacate, mostenirea perioadei comuniste atarna foarte greu. Noi avem experienta cand toata lumea castiga la fel, nu conta daca munceai mult/putin ori bine/rau. Asta a dus la situatiile in care foarte multi trageau pisica de coada toata ziua ca oricum nu conta. Din pacate mentalitatea asta inca nu a disparut complet, iar intrevederea ipotetetica a unei astfel de conjuturi creeaza panica in randul unora. Si asa se poate explica rezistenta unei parti a societatii care impozitarea progresiva. Alt motiv al impotrivirii, deloc de neglijat, este competenta foarte proasta a administratiei. Lipsa realizarilor in domenii importante ca infrastructura, sanatate te face pe buna dreptate sa te intrebi de ce sa crezi ca se vor realiza mai multe daca vor avea niste venituri suplimentare. Acum, sa nu crezi ca valoarea taxelor se va dubla prin trecerea la impozitarea progresiva, parerea mea este ca vor colecta cu maxim 10% mai mult. Cum ponderea veniturilor din taxa pe venit salarial este de vreo 15% din buget (cred, nu sunt sigur, dar oricum procentual e putin) inseamna ca se vor aduce suplimentar la buget vreo 1%. Deci mare castig nu e.
Directorul nu datoreaza mai mult societatii. Nu societatea i-a dat lui mai multe sanse ci si-a cam facut singur destinul prin deciziile si efortul propriu. Ba chiar da mult mai mult societatii prin aceea ca firma pe care o conduce face profit si astfel creaza noi locuri de munca inspre binele aceleiasi societati.
Este adevarat ca in viata sunt si factori obiectivi precum norocul sau faptul de a te naste intr-o familie de bashtani influenteaza, dar acesti factori sunt oarecum arbitrar distribuiti.
Si amarasteanului i s-au putut ivi in viata anumite oportunitati la un moment dat dar le-a dat cu piciorul sau nu le-a stiut fructifica.
Exemplul cu actorul este foarte bun. Nu vad de ce sa nu am access la piata locurilor de munca de la Hollywood daca imi doresc acest lucru. Marcel Iures nu e un exemplu reusit ? Multi si chiar de-ai lor americani, au esecuri dupa esecuri in aceeasi piata. Altii reusesc.
Si in fine, nu am spus ca piata este fluida ci dinamica. Nu e acelasi lucru.
Inegalitatea castigurilor generata de cat de skilled sau nu este un om, de cum isi asterne drumul in viata prin decizii si pregatire, combinat cu faptul ca skills-urile lui se cer mai mult sau mai putin pe piata, este normala si este de dorit si este benefica societatii.
Doar socialistii nu au inteles si nu vor intelege niciodata acest lucru.
am intrat intamplator pe site-ul dvs. cautand sa gasesc niste raspunsuri vis-avis de ce impozite/taxe trebuie sa platesc eu, persoana fizica, in anul 2018 pe ceea ce am obtinut in anul anterior, in urma unor venituri din dividende si alte valori mobiliare.
Mentionez ca sunt angajat intr-o companie de ani de zile (numele acesteia nu are importanta), si imi sunt platite de catre angajator toate contributiile aferente unui salariu.
In urma unei documentari frugale, am constatat ca pe langa acel impozit de 5% pentru dividende, respectiv de 10% pentru alte valori mobiliare, mai trebuie sa platesc si CASS de 10%?
1. De ce trebuie sa mai platesc CASS - indiferent de suma obtinuta, atata timp cat de ani de zile mi se plateste CASS-ul de catre companie, si acela nu putin?
Asadar, pe langa faptul ca oricum serviciile de sanatate sunt la pamant in sistemul de stat, si nu ti se intorc decat poate ca o mica parte inapoi atunci cand ai nevoie de acestea, de ce sunt obligat sa le mai platesc inca o data, atata timp cat eu platesc acest CASS de foarte multi ani?
2. Exista cumva vreun articol de lege, in care sa se stipuleze ca dubla impozitare (in acest caz CASS-ul, dar practic poate fi extinsa la orice impozitare/taxare) este interzisa/ilegala/caduca?
3. In cazul in care obligat fiind sa platesc acest CASS, ce sanse am sa castig intr-o instanta in Romania ca aceasta taxare sa fie anulata?...si mai departe, daca voi pierde in instantele din Romania daca voi avea sanse de castig la CEDO?
Orice om intelege ca trebuie sa plateasca taxe si impozite, dar daca acestea sunt implementate incoerent si tembel atunci trebuie ca fiecare cetatean sa riposteze, atunci cand se simte nedreptatit.
Cu respect,
https://en.wikipedia.org/wiki/Flat_tax#/media/File:Flat_personal_income_tax.png
Nu poti sa pretinzi ca vrei o dezbatere serioasa cand tu nu prezinti nici un fel de date , nici un fel de argumente concrete , dar basme ideologice .
Dupa Croitoru cei care contesta cota unica "nu-s familiarizati cu economia de piata" . Eu zic sa stam calmi , ca in acest club al ingnoratilor sunt si unii economisti cu ceva reputatie - Alfred Marshall , Gunnar Myrdal sau Joseph Stiglitz etc .