Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Abordarea echilibrată a ministrului Teodorovici

Eugen Teodorovici

(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Recent, domnul Eugen Teodorovici, noul ministru de finanțe, a făcut următoarea declarație: „Nu exclud revenirea la impozitarea progresivă, dacă are o logică. Nu se aplică dacă nu este mai bună pentru români.” 

În opinia mea, declarația domnului ministru este echilibrată. Din ea rezultă că impozitarea progresivă se va introduce numai după o atentă cântărire a avantajelor și dezavantajelor. Această abordare mi se pare corectă. Vom vedea la ce concluzie va ajunge, în cele din urmă, domnul ministru.

Intru și eu în această dezbatere pentru a arăta că, în viziunea mea, impozitarea progresivă nu este ceva necesar. Se poate trăi foarte bine și fără ea. Mai precis, se poate trăi mai bine fără ea. Pe baza unor fundamente referitoare la comportamentele umane, cred că impozitarea progresivă nu ajută ca inegalitățile existente în aria veniturilor personale să fie mai puțin în contradicție cu principiul al doilea al justiției enunțat de John Rawls, care spune că inegalitățile sociale și economice trebuie admise doar dacă aduc cele mai mari beneficii celor mai puțin avantajați (principiul diferenței). Cu toate acestea, nu sunt un adversar înverșunat al impozitării progresive, deși ea are la bază viziunea rawlsiană, în principiu egalitaristă, dacă facem abstracție de principiul al doilea. Nu exclud ca vreodată în viitor, impozitarea progresivă să pară mai bună pentru români. Dar acel moment apare ca fiind foarte îndepărtat în timp și, așa cum s-a dovedit până în 2005, nu va aduce multe venituri în plus la buget.

Când fac această afirmație am în minte faptul că România este a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. În țara noastră sunt ceva mai puțin de 50 de mii de angajați cu salarii „mari” (definite ca depășind 10521 lei net pe lună, adică 2260 euro pe lună, în anul 2017). În medie, acești salariați câștigau 17853 lei net pe lună, adică 3836 euro pe lună, anul trecut. Cum să fie România bogată dacă doar o mică parte a salariaților au salarii „mari” după standardele locale? Având acest rezultat, introducerea impozitării progresive care să niveleze aproape socialist salariile ar trebui să fie ultima grijă a unor decidenți care doresc binele românilor. Dacă doresc binele românilor, decidenții ar trebui să fie preocupați de identificarea unor căi care să ducă într-un mod sustenabil la creșterea tuturor salariilor. Abia aceasta ar fi o viziune corectă, promițătoare și aducătoare de pace socială.

Ce ar aduce, în schimb, impozitarea progresivă pentru prosperitatea națiunii noastre acum? Nimic bun. Doar ar da, unor oameni mai puțin familiarizați cu economia de piață, senzația că „s-ar face dreptate”, ca să citez un prieten care imi explica de ce e bun impozitul progresiv. Dreptate pentru cine? 

Cu o impozitare progresivă accentuată, îndreptarea salariilor de la noi către nivelurile celor din țările dezvoltate, cum aud că s-ar dori, ar fi atins într-un mod pervers: cele mai mari salarii nete de la noi vor scădea pentru a fi virtual egale cu cele mai mici salarii plătite în țările cu care ne place să ne comparăm.   

Cred că ar fi bine să ne clarificăm: dacă vrem să intrăm în zona euro cât mai repede și cât mai înstăriți, ar trebui să creștem competitivitatea economiei noastre, adică să creștem productivitatea economiei noastre. Pentru asta este nevoie de noi tehnologii și de multă forță de muncă de calitate înaltă, iar aceasta din urmă nu poate fi obținută cu salarii mici. Doar cu salarii mari se produce eficient. De aceea aceste salarii au fost numite de unii economiști „salarii eficiente”. Acele salarii eficente nu se dau în mod arbitrar. Proprietarii și angajații nu stabilesc salarii mari pe criterii de prietenie. În sectorul privat, salariile (mari sau mici) sunt mai întâi produse odată cu producția competitivă de bunuri și servicii care le justifică. Asta înseamnă că acele salarii mari nu sunt ceva arbitrar sau vreun moft, ci ceva necesar pentru obținerea unor calificări înalte.

Dacă aceste salarii mari sunt necesare pentru a produce eficient, ce justificare există pentru a lua parte din ele prin impozitare la buget, unde se vor duce pe apa Sâmbetei, în loc să le lăsam acolo unde contribuie la creșterea productivității?

Fără salarii mari s-ar reduce creșterea economică și șomajul ar crește. Din această perspectivă, cu gândul la teoria rawlsiană, mă întreb: chiar „s-ar face dreptate”, cum spunea prietenul meu, dacă s-ar reduce, prin impozitare progresivă, salariile eficiente? Nu, nu s-ar face nicio dreptate, căci firmele ar trebui să crească nivelul salariilor brute, pentru a compensa reducerea introdusă de o eventuală impozitare progresivă a salariilor eficente, despre care am spus că sunt necesare, adică inevitabile. Ce ar apărea, în final? Ar apărea că s-au trecut la angajat contribuțiile sociale pentru a face loc, la nivelul firmelor, pentru salarii brute crescute pentru a compansa reducerile salariilor prin impozitarea progresivă. Dar poate că unele firme nu ar mai putea plăti acele salarii și ar reduce activitatea, creând șomaj. Incoerent , nu? Atunci mă întreb: ce „dreptate s-ar face” și pentru cine?

În loc să impozităm salariile mari din industriile competitive, mai bine ne-am abține să creștem iresponsabil salariile din sectorul bugetar. Da, o politică responsabilă de creștere a salariilor în sectorul public și a ajutoarelor sociale ar ajuta creșterea competitivității economiei, căci ar însemna o atitudine față de inflația salariilor și a prețurilor compatibilă cu cea din țările dezvoltate. Asta ne-ar permite ca, pe termen lung, beneficiile intrării în zona euro să fie mai mari decât costurile.

Introducerea în discuția publică a temei reducerii salariilor mari prin impozitare progresivă deviază atenția de la tema constructivă referitoare la ce s-ar putea face astfel încât să devină posibil ca toți angajații să aibă salarii mai mari. Nu există decât o soluție: creșterea adecvată a productivității. Crearea condițiilor pentru ca această soluție să apară în măsura necesară ar trebui să fie tema reală, nu ciuntirea salariilor prin impozite. Dar de câte ori va dori să urmeze calea constructivă, clasa politică va descoperi că va trebui să înceapă prin a repara democrația noastră. Reparațiile vizează întărirea instituțiilor, inclusiv prin creșterea gradului de domnie a legii și a separației de facto a puterilor statului. De altfel, cred că aici s-a împotmolit clasa noastră politică în ultimii 28 de ani.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am primit o oferta acum un an in Dublin, la o multinationala. Salariul oferit era intre 43 si 47 de mii de euro pe an. Am facut niste calcule. Peste 32800 euro pe an intram in a doua categorie de impozitare. Practic, unul care are cunostinte si skilluri pentru un salariu de 32.800 euro, lua in mana circa 26k euro net pe an. Pe cand unul care are cunostinte, experienta si productivitate de 43k de euro pe an (mai mult cu 31%) ia in mana 24.600 euro net. Asta-i dreptate de stanga, bazata pe invidie. Egalitate frantuzeasca. Cel care aduce bunastare adevarata pentru cei mai multi este egalitatea Hayekiana, egalitate in fata legii si atat.
    Sa nu mai pomenim pe cei care, in dorinta lor de a aduce mai mult bani acasa, au doua locuri de munca, sau unul full si unul part-time. Dupa impozitare vor constata ca le raman mai putini bani decat cu un singur loc de munca.
    Deci impozitarea progresiva premiaza pe cei care lucreaza strict cat este necesar (ceea ce nu-i un lucru negativ, dar e si mai departe de unul pozitiv) si pe cei mai putin productivi. Dreptate comunista.
    Numai ca despre ce vorbim noi nu prea aduce voturi in randul unei populatii tinute in intuneric, cu o educatie proasta (mai mult sau mai putin din vina statului), cu 40 de ani de comunism in vene.
    • Like 0
  • Catalin check icon
    In traducere libera „s-ar face dreptate” inseamna sa moara capra vecinului. Poate sa imi explice un adept al impozitarii de ce eu trebuie sa platesc mai mult si sa beneficiem la fel? Cand merg la medic beneficiem de aceleasi servicii, desi eu platesc mai mult ca el, unde e dreptatea? Mergem pe aceleasi sosele desi eu platesc mai mult, unde e dreptatea? Sa zicem ca se "face dreptate", atunci eu de m-as mai stradui sa muncesc sa castig mai mult cand la sfarsit ajung cu mai putini bani acasa?

    Ce uita adeptii dreptatii este ca taxele se platesc procentual din venituri, ca exemplu 10% din 10000 este 1000 de lei pe cand 10% din 2000 este 200 de lei. Deci cei cu salarii mai mari tot platesc mai mult la stat si atunci ce nu "e drept"?
    • Like 0
    • @
      Si totusi Catalin are dreptate. Ceea ce omiti in logica d-tale sunt: legea cererii si a ofertei, dinamicitatea pietei si a economiei si nu in ultimul rand destinul asa cum si-l croieste fiecare prin "free willing, free choice".
      Fotbalistul este platit intr-o zi mai mult decat castigam noi doi in 5 ani pentru ca exista cerere de asa ceva, pentru ca exista cluburi si/sau sponsori dispusi sa dea atata. Desigur tot in scopul de a face ei insisi profit. Nu in ultimul rand exista microbisti ca mine si ca tine dispusi sa dea 200 de euro pe un bilet la stadion sa-l vada pe acel fotbalist. Pe urma el, fotbalistul face 33-35 de ani si brusc clubul sau sponsorul nu mai e dispus sa dea 1 cent pe acel fotbalist. El cade uitarii si ignorarii generale, nu mai exista cerere pentru el iar daca nu are ceva knowledge financiar pe mai tarziu, va sfarsi in mizerie iar tu si cum mine vom castiga mai mult ca el.
      Un exemplu si din zona opusa, inginerul din industria textila munceste la fel de mult ca mine si ca tine si totusi salariul lui este nemernic de mic comparativ cu al tau si al meu. De ce aceasta aparenta nedreptate ? pentru ca piata textila s-a mutat in tari unde oamenii poti fi platiti cu 1 dolar pe zi si aici nu prea mai este cerere pentru inginerul nostru textil.
      Nu exista "drept" sau nedrept" aici ci exista piata cererii si ofertei fata de care noi raspundem mai bine sau mai rau alegand. Alegem in viata sa fim textilisti sau fotbalisti si nimeni nu ne opreste sa facem o alta alegere daca cea de pana atunci nu ni se mai pare buna si ni se pare ca altul face mai multi bani in alt domeniu.

      O zi buna.
      • Like 0
    • @
      Catalin check icon
      Cred ca ai inteles putin gresit ce am spus eu. Eu nu am spus ca "muncesc mai mult ca sa castig mai mult" si am spus "muncesc sa castig mai mult". Nu muncesc cantitativ mai mult decat altul. Ce am vrut sa spun este ca valoarea muncii mele este mai mare decat a altuia. Volumul cantitativ de munca este cam acelasi, si la cel ce castiga mult si la cel ce castiga mai putin. Revenind la fotbalist, sa zicem el ca are un venit de 100.000€ pe luna (o valoare arbitrara foarte mare fata de un salariu), fotbalistul plateste procentual din venit, adica 10% x 100.000 = 10.000€ taxe pe luna. Dupa cum vezi taxele platite de el, in valoare absoluta, sunt mult mai mari decat taxa de 100€ a unui salariat cu un venit de 1000€ pe luna. Echitatea este ca fiecare plateste 10% din ce castiga.

      Ce e frustrant, si asta pot sa o inteleg, este ca 2 persoane care fac cam aceeasi munca (contabilii de exemplu) dar in sectoare diferite, in Romania pot avea castiguri salariale foarte diferite. Asta este responsabilitatea sociala a statului, sa echilibreze veniturile intre toate sectoarele economice. Impresia mea este ca in Romania, cu exceptia domeniilor IT, bancar si petrol, in toate celelalte, veniturile salariale sunt echilibrate ( de exemplu, cred ca un inginer mecanic castiga comparativ egal cu un inginer agronom). Ce e anormal in Romania este diferenta foarte mare intre cele 3 sectoare si restul. La tarile din vest nu ai sa vezi aceasta discrepanta. IT-ul acolo e platit undeva cu 10-20% mai mult decat celelalte sectoare, nu cu 200-300% (poate chiar mai mult) cum e la noi.

      Ce incerc eu sa spun este ca rezolvarea inechitatilor trebuie cautata la cei care creeaza mediul/economia, in speta statul Roman, si nu in impozitarea diferita a veniturilor salariale in functie de valoarea lor pentru uniformizarea veniturilor.

      Impozitarea progresiva are si efecte negative, multe firme se vor intoarce la practicile vechi in care vor da salarii mici pe cartea de munca si restul la negru, in mana. Pot sa iti spun in cunostinta de cauza, asa arata IT-ul in Romania inainte de introducerea cotei unice, iar la momentul respectiv statistica salariilor in IT era la fel ca in orice alt domeniu. Odata cu introducerea cotei unice efectul a fost ca multe firme au trecut toate veniturile in contract si astfel au platit taxe mai mult decat o faceau inainte.. Cresterea incasarilor din taxe (in mare parte) a fost ca urmare a albirii veniturilor si nu ca urmare a cresterii productivitatii sau valorii muncii.

      E adevarat ca sunt tari in vest care aplica impozitare diferita, dar acolo taxele pleaca de 30% (la venit minim) si ajung undeva sub 40% pentru salariile foarte mari, iar pentru venituri foarte mari (in general venituri non salariale) taxele ajung undeva la 45%. In aceste taxe intra toate contributiile (sanatate, somaj, pensie si taxe pe venit). Dupa cum se vede discrepanta intre taxele pe valoari care reprezinta salarii sunt mici (un maxim de 10% intre cel mai mic salariu si cel mai mare). Fiind diferente asa mici nu poti sa le numesti impozitare progresiva, cel mult mult diferita. Eu personal, nu inteleg ratiunea din spatele unei astfel de grile, din ce mi-au povestiti oamenii este ca asa s-au pomenit si din acest motiv este acceptata de societate, mai ales ca diferentele sunt mici astfel incat nu se simte o inechitate. In plus, mentalitatea oamenilor este diferita, ei considera o datorie cetateneasca sa munceasca, sa aiba venituri pentru ca sa plateasca taxe si statul sa poata sa le ofere serviciile. La noi, din pacate, mostenirea perioadei comuniste atarna foarte greu. Noi avem experienta cand toata lumea castiga la fel, nu conta daca munceai mult/putin ori bine/rau. Asta a dus la situatiile in care foarte multi trageau pisica de coada toata ziua ca oricum nu conta. Din pacate mentalitatea asta inca nu a disparut complet, iar intrevederea ipotetetica a unei astfel de conjuturi creeaza panica in randul unora. Si asa se poate explica rezistenta unei parti a societatii care impozitarea progresiva. Alt motiv al impotrivirii, deloc de neglijat, este competenta foarte proasta a administratiei. Lipsa realizarilor in domenii importante ca infrastructura, sanatate te face pe buna dreptate sa te intrebi de ce sa crezi ca se vor realiza mai multe daca vor avea niste venituri suplimentare. Acum, sa nu crezi ca valoarea taxelor se va dubla prin trecerea la impozitarea progresiva, parerea mea este ca vor colecta cu maxim 10% mai mult. Cum ponderea veniturilor din taxa pe venit salarial este de vreo 15% din buget (cred, nu sunt sigur, dar oricum procentual e putin) inseamna ca se vor aduce suplimentar la buget vreo 1%. Deci mare castig nu e.
      • Like 0
    • @
      Catalin check icon
      "Prin urmare, si cel de la fabrica de nasturi si directorul de multinationala isi datorireaza confortul societatii." e corect. In schimb poti sa privesti lucrurile si altfel decat: "Cumva insa directorul s-ar putea sa datoreze mai mult societatii care i-a oferit mai multe sanse decat celui de la fabrica de nasturi". De ce nu ar fi valida versiunea in care "muncitorul" datoreaza mai mult decat directorul pentru ca directorul este liantul care face sa se produca in societate si implicit ca veniturile "muncitorului" sa aiba o valoare mai mare?
      • Like 0
    • @
      Cel putin suntem de acord ca nu suntem de acord, cum zicea un amic.
      Directorul nu datoreaza mai mult societatii. Nu societatea i-a dat lui mai multe sanse ci si-a cam facut singur destinul prin deciziile si efortul propriu. Ba chiar da mult mai mult societatii prin aceea ca firma pe care o conduce face profit si astfel creaza noi locuri de munca inspre binele aceleiasi societati.
      Este adevarat ca in viata sunt si factori obiectivi precum norocul sau faptul de a te naste intr-o familie de bashtani influenteaza, dar acesti factori sunt oarecum arbitrar distribuiti.
      Si amarasteanului i s-au putut ivi in viata anumite oportunitati la un moment dat dar le-a dat cu piciorul sau nu le-a stiut fructifica.
      Exemplul cu actorul este foarte bun. Nu vad de ce sa nu am access la piata locurilor de munca de la Hollywood daca imi doresc acest lucru. Marcel Iures nu e un exemplu reusit ? Multi si chiar de-ai lor americani, au esecuri dupa esecuri in aceeasi piata. Altii reusesc.
      Si in fine, nu am spus ca piata este fluida ci dinamica. Nu e acelasi lucru.

      Inegalitatea castigurilor generata de cat de skilled sau nu este un om, de cum isi asterne drumul in viata prin decizii si pregatire, combinat cu faptul ca skills-urile lui se cer mai mult sau mai putin pe piata, este normala si este de dorit si este benefica societatii.
      Doar socialistii nu au inteles si nu vor intelege niciodata acest lucru.
      • Like 0
  • CristiO check icon
    Atata timp conform noului cod al muncii impozitarea salariului ajunge undeva la 40% din brut... cat vor sa ne mai ia ...100% ? la un 10000 brut statul iti ia 4375 de ron.
    • Like 0
  • Buna ziua,

    am intrat intamplator pe site-ul dvs. cautand sa gasesc niste raspunsuri vis-avis de ce impozite/taxe trebuie sa platesc eu, persoana fizica, in anul 2018 pe ceea ce am obtinut in anul anterior, in urma unor venituri din dividende si alte valori mobiliare.
    Mentionez ca sunt angajat intr-o companie de ani de zile (numele acesteia nu are importanta), si imi sunt platite de catre angajator toate contributiile aferente unui salariu.
    In urma unei documentari frugale, am constatat ca pe langa acel impozit de 5% pentru dividende, respectiv de 10% pentru alte valori mobiliare, mai trebuie sa platesc si CASS de 10%?
    1. De ce trebuie sa mai platesc CASS - indiferent de suma obtinuta, atata timp cat de ani de zile mi se plateste CASS-ul de catre companie, si acela nu putin?
    Asadar, pe langa faptul ca oricum serviciile de sanatate sunt la pamant in sistemul de stat, si nu ti se intorc decat poate ca o mica parte inapoi atunci cand ai nevoie de acestea, de ce sunt obligat sa le mai platesc inca o data, atata timp cat eu platesc acest CASS de foarte multi ani?
    2. Exista cumva vreun articol de lege, in care sa se stipuleze ca dubla impozitare (in acest caz CASS-ul, dar practic poate fi extinsa la orice impozitare/taxare) este interzisa/ilegala/caduca?
    3. In cazul in care obligat fiind sa platesc acest CASS, ce sanse am sa castig intr-o instanta in Romania ca aceasta taxare sa fie anulata?...si mai departe, daca voi pierde in instantele din Romania daca voi avea sanse de castig la CEDO?

    Orice om intelege ca trebuie sa plateasca taxe si impozite, dar daca acestea sunt implementate incoerent si tembel atunci trebuie ca fiecare cetatean sa riposteze, atunci cand se simte nedreptatit.

    Cu respect,
    • Like 0
  • E interesant cum "pro-eorpoenii" de pe la noi is iau modele in chestiuni importante precum fiscalitatea din spatiul ex-sovietic . Nu exista absolut nici o tara occidentala care sa aiba cota unica . In schimb acesta e modelul prevalent in fostele republici sovietice si alte tari in curs de dezvoltare care , mare supriza .. nu s-au prea dezvoltat ! Avem Rusia, Belarus , Bulgaria etc. Un club select ,ce sa zic .
    https://en.wikipedia.org/wiki/Flat_tax#/media/File:Flat_personal_income_tax.png

    Nu poti sa pretinzi ca vrei o dezbatere serioasa cand tu nu prezinti nici un fel de date , nici un fel de argumente concrete , dar basme ideologice .
    Dupa Croitoru cei care contesta cota unica "nu-s familiarizati cu economia de piata" . Eu zic sa stam calmi , ca in acest club al ingnoratilor sunt si unii economisti cu ceva reputatie - Alfred Marshall , Gunnar Myrdal sau Joseph Stiglitz etc .
    • Like 6
    • @ Claudiu1989
      In vestul Europei veniturile necesare pentru a acoperi costurile de trai nu sunt impozitate. Adica, exista un prag de venituri pana la care impozitul este zero. Daca aplicam o astfel de politica, atunci jumatate din angajati nu mai platest impozit... de unde vor fi platiti atunci bugetarii? Impozitul progresiv are sens intr-o economie puternica, in care salariul mediu net pe economie urca peste 1000 de Euro si salariile mari sunt considerate de la 3000 de euro net in sus. Da ... atunci zici ca salar de 3300 sau 3000, oricum e multumitor. Dar in conditiile in care muncesti mult pentru bani putini, incepi sa te gandesti daca nu cumva joci in filmul gresit... Si se pare ca anul 200.000 de romani aleg sa schimbe "scena". Stau si ma intreb, in 10 ani, vor mai exista angajati cu salarii "mari" in Romania? Va mai avea statul ce sa impoziteze?
      • Like 1
    • @ Gordea Sergiu
      Ionel check icon
      Foarte interesant si pertinent comentariul dvs. Impozitul progresiv ar putea urmari exact ce spuneti dvs in deschidere. Adica, acum avem cota unica la salarii de 10 %. Poate fi introdus impozit progresiv cu cote diferentiate, sa zicem de 6 % pentru cei care venituri la nivelul salariului mediu brut pe economie - 4162 in 2018 - ( cum spuneti dvs sa acopere costurile de trai ) 8% pana in 10 000 (poate fi alta suma..) si 10% pentru cei peste 10.000. Parerea mea este ca aceasta cota unica ar putea fi schimbata, la un moment dat, pentru firme. In tarile dezvoltate bugetele statului colecteaza sume foarte mari de la firme, dar le si folosesc pentru firme (infrastructura...) si cetateni.
      • Like 0
    • @ Claudiu1989
      Ionel check icon
      In 2005, cand a fost introdusa cota unica de 16 %, 3,3 miliarde lei au ramas la salariati. Din aceasta suma, 2,8 miliarde au mers la putin peste 15 % din salariati, iar 0,5 miliarde la restul de 85 % !!!! Eu am castigat atunci aproape 5 milioane lei la salariu, in tim ce un prieten bugetar a castigat aproape 400 000 lei - bani vechi si la mine si la el - . Am castigat amandoi !!!! Si votul a mers catre cei care s-au instalat la putere atunci - Aliana DA - . Credeti ca este capabila o forta politica aflata la guvernare sa vina cu un impozit progresiv care sa retina mai multi bani din salarii !? Eu nu cred sa existe. Ii cred in stare de orice pe astia de la PSD, dar de asta nu. S-ar duce la 10 %
      • Like 0
  • Petre check icon
    Problema noastra este ca acele salrii mari, in mare parte, sunt atribuite in societati cu capital de stat nerentabile, in agentii de supraveghere, in agentii de reglementare, in institutii (parlament, servicii), in administratie (primarii, ministere, etc.), unde caracterul lor de "eficiente" lipseste cu desavarsire.
    • Like 6
    • @ Petre
      Intre institutii fiind si BNR sau FGDB de unde probabil ca domnul Croitoru incaseaza sume de nivelul celor despre care vorbeste. Caz in care pledoaria domniei-sale devine putin lipsita de credibilitate. Cam seamana a sofism... A, asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu ce spune. Doar ca nu e cel mai credibil avocat al cotei unice.
      • Like 2
    • @ Petre
      Ei, se pare ca ai gasit principalul motiv pentru care impozitarea progresiva este doar o tentativa de a face ochi dulci electoratului ... insa sa o puna in aplicare nu se gandeste nici un PSDist...
      • Like 0
  • Prea de bun-simț, prea ca la...privat!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult