Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O imagine care spune tot: așa arată Capitala, sfâșiată de 6 primari. Zăpada (a se citi „responsabilitatea”) e aruncată de pe stradă pe trotuar, de pe trotuar pe stradă și înapoi în stațiile STB

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

sursa foto: Alex Livadaru

Această fotografie a fost realizată vineri dimineață, pe o stradă foarte circulată din București, situată la câteva minute cu mașina de Piața Unirii.

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Un scaun îmbrăcat în cartoane, așezat într-o groapă ca să semnalizeze pericolul- poți să-ți rupi, la propriu, mașina. Mă gândesc la curierii pe motorete, astfel de capcane pot fi mortale.

Vă dați seama cam cât se poate fura în București, dacă după câteva episoade de zăpadă și frig au apărut cratere peste tot.

Din ce o fi realizat covorul asfaltic? Apă cu nisip, niște scuipat de proastă calitate și lipici folosit la grădiniță?

Sunt străzi care au devenit de necirculat, vom constata toți peste câteva zile pagubele. Pe la semafoare, trec din când în când imbecili/nesimțiți cu 60-70 de kilometri la oră, de la înălțimea unui posesor de SUV. Îi stropesc pe toți cei care se află în zonă cu zoaiele din aceste gropi. Acești indivizi ar trebui să rămână fără permise de conducere pe loc.

Nu există proceduri, nu se respectă nicio regulă, te întrebi câteodată cum supraviețuiesc cetățenii în această junglă.

Ieri, plugurile mutau zăpada de pe străzi și bulevarde lângă bordurile trotuarelor. Apoi veneau angajații firmelor de salubritate cu lopețile și mutau munții de zăpada înapoi pe stradă, fără să le pese că încurcau traficul.

STB, acest mamut plin de directori și directorași care molfăie ca lăcustele resursele companiei, nu a fost în stare să se organizeze decât sporadic.

Stațiile autobuzelor, tramvaielor și troleibuzelor au fost o bătaie de joc, iar pentru călătorii și locuitorii care au ales să-și lase mașinile acasă zilele acestea sunt un coșmar. Există refugii pentru tramvaie cu gheață și zăpadă de câțiva centimetri, pe unde nu a trecut nimeni. În alte locuri, vrei să cobori din autobuz sau troleu, calci fie într-o groapă cu apă, fie într-un morman cu zăpadă până la genunchi.

Mai sunt potecuțe înguste în unele stații, pe unde încape cu greu un om mai corpolent.

Despre trecerile de pietoni- acestea sunt pline de pericole. Din cauza temperaturilor de peste noapte, sunt locuri unde sub zăpadă e gheață, cad oamenii când se lansează să treacă pe verde pe partea cealaltă.

Nu e vorba despre faptul că ninge și sunt toți niște fandosiți care au uitat că iarna e frig și mai vine câte o zăpadă.

E despre haos, furt, lipsa procedurilor și/sau neaplicarea legii. Asociațiile de locatari, proprietarii de spații, magazinele și firmele în general nu au curățat așa cum ar trebui în fața sediilor, s-au rezumat la a face câte o cărare pe care nu pot merge 2 persoane simultan; STB nu-și face treaba, iar cei de la firmele de salubritate iau banii degeaba tot anul pentru deszăpezit, ca să nu miște nimic în cele câteva zile de iarnă.

Aruncă toți, în lipsa unor proceduri, zăpada de la unii la alții. Zăpada este metafora responsabilității. Plasarea responsabilității dintr-o parte în alta, aruncarea ei din brațe la primul care-ți iese în față ar trebui să fie recunoscute ca sport național practicat la scară largă în România.

Toți așteaptă să se rezolve totul de la sine- în acest caz punctual, să vină 2 zile cu câteva grade și soare- zăpada se va topi, să treace prin faza de zloată neagră și mizerabilă, dezintegrată, iar apoi să va evapora totul și va dispărea. Natura a dat, natura a luat.

Particulele acelea gri-negre de la praf și noxe nu se vor mai vedea așa de clar pe jos, în contrast cu asfaltul negru și zăpada.

Nu-i nimic, stați liniștiți, vor pluti în aer și le vom trage în plămâni noi și copiii noștri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult