Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Adevărata origine a valizei TelDrum

Observ că au fost întrebate tot felul de persoane publice în legătură cu valiza TelDrum găsită-n drum, dar nu a fost solicitată expertiza unui specialist: savantul Hurduc, proaspătul ministru PSD al Cercetării, foarte apreciat de însuși dl Liviu Dragnea. Prof. dr. Hurduc a elaborat o teorie potrivit căreia omul nu se trage din maimuță. E drept că un alt pesedist de vază, vicepreședintele Țuțuianu, este autorul unei conjecturi asemănătoare – pesediștii nu se trag din maimuțe, pentru că ei sunt un partid de maimuțe, nu s-au tras încă de-acolo – dar fără argumentația științifică a prof. Hurduc. Acesta consideră că oamenii vin din viitor, dintr-o lume paralelă. Ei aduc de acolo și obiecte, cum ar fi vasele din cultura Cucuteni, apărute cu circa 5.000 de ani înainte de Hristos prin zona Iașiului, prea avansat tehnologic fabricate, spune profesorul, pentru epoca aceea.   

Exact așa, ca o oală de Cucuteni, ne-ar putea explica dr. Hurduc, s-a teleportat din viitor valiza de Teleorman. În acest viitor, o serie de boși ai TelDrum, în cap cu Liviu Dragnea, se va întâmpla să ajungă la pușcărie. Serile de iarnă penitenciare sunt lungi, așa că, în afară de geanta personală cu săpun, aparat de ras, periuță de dinți etc., viitorii deținuți vor fi luat cu ei și o valiză colectivă, hrană pentru melancolie, conținând facturi și poze exotice, suveniri de amintiri comune din vremurile de aur. Unul dintre ei, și anume Liviu Dragnea, a ciordit valiza și a evadat, zbughind-o prin timp, în lumea paralelă Hurduc. În timpul călătoriei, Dragnea s-a împiedicat de o gâlmă în spațiu-timp, s-a hurducat, cum se spune științific, și a scăpat valiza, care a intrat pe o altă curbă spațiotemporală, aterizând în aria rurală din Teleorman.

Dl Dragnea a aterizat în fruntea PSD. Pe cale de consecință, Liviu Dragnea aflat printre noi nu e el, e Liviu Dragnea din viitor. Această viziune explică nu numai originea valizei, ci și de ce râde dl Dragnea, dar nu e râsul lui, și se dă la om de la o vreme încoace – venind din viitor, știe prea bine ce-o să i se întâmple...

P.S.

Până una-alta, Rise Project poate să exploateze în foileton prada jurnalistică, dar ar face bine să dea documentele și procurorilor DNA care instrumentează dosarul TelDrum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult