Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el...

Proteste justiție 2025

Foto: Inquam Photos

În România, justiția pare mereu la câțiva pași distanță de cetățean, dar la ani lumină de adevăr. Deși din ce în ce mai rar, investigațiile jurnalistice ne arată, iar și iar, un sistem care nu se apară prin transparență, așa cum ar fi normal, ci prin tăcere, relativizare și chiar atac. 

În mijlocul acestui cadru apare inevitabil scena absurdă a celei de-a treia puteri din stat, mică, dar sigură pe ea. 

Mă sună, mă duc să vorbesc!”, o replică aparent banală, dar care concentrează esența sistemului: intervenții, relații, uși care se deschid doar pentru unii și rămân închise pentru alții. Se pare că, totuși, justiția nu este oarbă, ci conectată, atentă la apeluri, atentă la relații, la cine sună și la cine răspunde și, mai ales, la cine și când trebuie.

Când dovezile sunt clare, reacția nu este reforma, ci oboseala morală. 

Cel mai simplu este să ne revoltăm, încă o dată.” Și să ne indignăm, din nou, o zi, două, trei, o săptămână. Apoi apare următorul scandal, iar cel vechi se pierde într-un sertar al memoriei colective. Indignarea devine astfel ritual, nu motor al schimbării.

Atunci când un judecător sau mai mulți, din interiorul sistemului, îndrăznesc să denunțe ceea ce se întâmplă, miza se mută rapid. O judecătoare spune limpede că, dacă vor fi contraziși, va fi o minciună. Adică exact contrariul a ceea ce se practică de obicei: nu relativizarea adevărului, ci asumarea lui. Nu confuzia, ci claritatea. Faptele sunt fapte, iar negarea lor nu le schimbă natura.

Poate cea mai mare problemă, chiar mai mare decât corupția în sine, este normalizarea ei. Faptul că, deși ne mai mirăm încă, nu mai suntem cu adevărat surprinși. Că știm, dar nu mai credem că se poate schimba ceva. Iar asta este, poate, cea mai gravă condamnare: nu a unui sistem, ci a unei societăți care a fost învățată să accepte distanța dintre lege și dreptate ca pe o stare naturală.

De data asta, poate ar trebui să nu mai pierdem momentul. Să nu mai lăsăm încă o criză bună să fie irosită. Pentru că se pare că adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Francisc check icon
    Adevărul va rămâne în continuare doar spus, domnule Vîlceanu. La cât de „curajoși” suntem, nici nu e de mirare că-i dăm încă o dată cu paru-n cap...

    • Like 1


Îți recomandăm

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult