Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el...

Proteste justiție 2025

Foto: Inquam Photos

În România, justiția pare mereu la câțiva pași distanță de cetățean, dar la ani lumină de adevăr. Deși din ce în ce mai rar, investigațiile jurnalistice ne arată, iar și iar, un sistem care nu se apară prin transparență, așa cum ar fi normal, ci prin tăcere, relativizare și chiar atac. 

În mijlocul acestui cadru apare inevitabil scena absurdă a celei de-a treia puteri din stat, mică, dar sigură pe ea. 

Mă sună, mă duc să vorbesc!”, o replică aparent banală, dar care concentrează esența sistemului: intervenții, relații, uși care se deschid doar pentru unii și rămân închise pentru alții. Se pare că, totuși, justiția nu este oarbă, ci conectată, atentă la apeluri, atentă la relații, la cine sună și la cine răspunde și, mai ales, la cine și când trebuie.

Când dovezile sunt clare, reacția nu este reforma, ci oboseala morală. 

Cel mai simplu este să ne revoltăm, încă o dată.” Și să ne indignăm, din nou, o zi, două, trei, o săptămână. Apoi apare următorul scandal, iar cel vechi se pierde într-un sertar al memoriei colective. Indignarea devine astfel ritual, nu motor al schimbării.

Atunci când un judecător sau mai mulți, din interiorul sistemului, îndrăznesc să denunțe ceea ce se întâmplă, miza se mută rapid. O judecătoare spune limpede că, dacă vor fi contraziși, va fi o minciună. Adică exact contrariul a ceea ce se practică de obicei: nu relativizarea adevărului, ci asumarea lui. Nu confuzia, ci claritatea. Faptele sunt fapte, iar negarea lor nu le schimbă natura.

Poate cea mai mare problemă, chiar mai mare decât corupția în sine, este normalizarea ei. Faptul că, deși ne mai mirăm încă, nu mai suntem cu adevărat surprinși. Că știm, dar nu mai credem că se poate schimba ceva. Iar asta este, poate, cea mai gravă condamnare: nu a unui sistem, ci a unei societăți care a fost învățată să accepte distanța dintre lege și dreptate ca pe o stare naturală.

De data asta, poate ar trebui să nu mai pierdem momentul. Să nu mai lăsăm încă o criză bună să fie irosită. Pentru că se pare că adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Francisc check icon
    Adevărul va rămâne în continuare doar spus, domnule Vîlceanu. La cât de „curajoși” suntem, nici nu e de mirare că-i dăm încă o dată cu paru-n cap...

    • Like 1


Îți recomandăm

Marian Neacsu - Sorin Grindeanu la Cotroceni

Și nu le pasă de opiniile oamenilor care mai gândesc, fiindcă știu că electoratul lor nu înțelege ce înseamnă „listare la bursă”, „acțiuni”, „dividende”, „revânzarea energiei” sau management profesionist. Prin propagandă susținută, au reușit să mute furia publică dinspre cauzele reale — corupție, trafic de influență, furt, incompetență — către dușmani abstracți, dar simplu de urât: „neomarxiștii”, „globaliștii”, gheii.... foto Profimedia

Citește mai mult

Maia Sandu - Nicusor Dan - fb

Din pricina zăngănitului de arme care însoțește de regulă o moțiune de cenzură a trecut aproape neobservată o nouă declarație a Maiei Sandu despre eventuala unire a României cu Moldova. De asta ne arde acum, exact de unire, va fi oftat românașul prins în vâltoarea evenimentelor din ultimele zile. Cred însă că exact de asta ar trebui să-i ardă, dar nu-și dă seama. Foto: Facebook Maia Sandu

Citește mai mult

mesaj primit de ziaristul Gabriel Gachi

„Îmi spune: „Ai 24 de ore sa te prezinti la mine in birou si sa-ti ceri scuze". Momentul e halucinant. Mirel Idorasi, functionar al statului, se considera autoritatea suprema cu putere de decizie asupra vietii mele. Biroul sau e templul in care se iau toate hotararile ce ne guverneaza viata si in care se dau pedepsele. Suntem o colonie disciplinara, condusa de baroni ai statului pe care trebuie sa-i ascultam in genunchi, cu fruntile in pamant. Foto: captură din discuția pe WhatsApp / Foto: Facebook Gabriel Gachi

Citește mai mult