Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el...

Proteste justiție 2025

Foto: Inquam Photos

În România, justiția pare mereu la câțiva pași distanță de cetățean, dar la ani lumină de adevăr. Deși din ce în ce mai rar, investigațiile jurnalistice ne arată, iar și iar, un sistem care nu se apară prin transparență, așa cum ar fi normal, ci prin tăcere, relativizare și chiar atac. 

În mijlocul acestui cadru apare inevitabil scena absurdă a celei de-a treia puteri din stat, mică, dar sigură pe ea. 

Mă sună, mă duc să vorbesc!”, o replică aparent banală, dar care concentrează esența sistemului: intervenții, relații, uși care se deschid doar pentru unii și rămân închise pentru alții. Se pare că, totuși, justiția nu este oarbă, ci conectată, atentă la apeluri, atentă la relații, la cine sună și la cine răspunde și, mai ales, la cine și când trebuie.

Când dovezile sunt clare, reacția nu este reforma, ci oboseala morală. 

Cel mai simplu este să ne revoltăm, încă o dată.” Și să ne indignăm, din nou, o zi, două, trei, o săptămână. Apoi apare următorul scandal, iar cel vechi se pierde într-un sertar al memoriei colective. Indignarea devine astfel ritual, nu motor al schimbării.

Atunci când un judecător sau mai mulți, din interiorul sistemului, îndrăznesc să denunțe ceea ce se întâmplă, miza se mută rapid. O judecătoare spune limpede că, dacă vor fi contraziși, va fi o minciună. Adică exact contrariul a ceea ce se practică de obicei: nu relativizarea adevărului, ci asumarea lui. Nu confuzia, ci claritatea. Faptele sunt fapte, iar negarea lor nu le schimbă natura.

Poate cea mai mare problemă, chiar mai mare decât corupția în sine, este normalizarea ei. Faptul că, deși ne mai mirăm încă, nu mai suntem cu adevărat surprinși. Că știm, dar nu mai credem că se poate schimba ceva. Iar asta este, poate, cea mai gravă condamnare: nu a unui sistem, ci a unei societăți care a fost învățată să accepte distanța dintre lege și dreptate ca pe o stare naturală.

De data asta, poate ar trebui să nu mai pierdem momentul. Să nu mai lăsăm încă o criză bună să fie irosită. Pentru că se pare că adevărul a fost spus. Rămâne doar întrebarea dacă avem curajul să facem ceva cu el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Francisc check icon
    Adevărul va rămâne în continuare doar spus, domnule Vîlceanu. La cât de „curajoși” suntem, nici nu e de mirare că-i dăm încă o dată cu paru-n cap...

    • Like 1


Îți recomandăm

joc de joaca -

Zbatere fără precedent la nivel internațional privind accesul copiilor la rețelele sociale. Dezbateri, păreri peste păreri, dileme, vinovați și acuzați. Dar eu vin și vă întreb altceva: unde este alternativa? Ce am făcut noi, ca societate, ca și comunități locale, de-a lungul anilor, nu neapărat să descurajăm gadgeturile, dar să oferim (și) alte atracții? sursa foto: Mădălina Lungu

Citește mai mult

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult