Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Agenția de rating S&P s-a comportat ca un profesor care îi spune unui chiulangiu: „Băi, Dorele, hai că îți dau un 5, dar dacă te mai prind că...” Ce a înțeles Dorel

companii mari

(Foto Guliver/Getty Images)

Înainte ca cineva de sus să anunțe că agenturili străine discreditează România și dau note proaste conducătorilor patrioți, să ne amintim această declarație:

„Consider de bun augur că o a doua agenţie reconfirmă rating-ul şi perspectiva stabilă a economiei României. Este o confirmare a faptului că suntem pe drumul cel bun cu măsurile adoptate de Guvern".

Această declarație a fost făcută de ministrul de finanțe pe 1 septembrie anul trecut.

Dar iată ce spunea de fapt agenția S&P la vremea respectivă:

„Până acum considerăm că politicile actualului guvern sunt predominat orientate pe termen scurt, concentrându-se pe spaţiul fiscal disponibil, pentru a majora salariile în sectorul public şi pensiile. Lipsesc iniţiativele de reformă structurală, în detrimentul reţelei de infrastructură învechite şi sistemului educaţional subperformant. Pe termen mediu, lipsa progreselor în aceste domenii ar putea afecta creşterea economică şi ar putea descuraja investitorii străini".

Deci, avertismentul a existat, doar că el nu a fost luat în considerare. 

S&P s-a comportat ca un profesor care îi spune unui chiulangiu: „Băi, Dorele, hai că îți dau un 5, dar dacă data viitoare te mai prind cu tema nefăcută să știi că nu te mai iert". 

Și ce a înțeles Dorel? „Uau, am luat 5, frate, fără să învăț nimic, hai că l-am prostit pe profu' ăsta, v-am zis că sunt șmecher?"

Acum S&P va anunța scăderea perspectivei de rating. Mie mi se pare o atitudine soft, având în vedere amploarea creșterii birurilor prin OUG 114, riscul desființării Pilonului II de pensii, riscul înghețării creditării și, practic, aterizării economiei în șanț. 

Ca să nu mai zic de riscul acaparării BNR în toamnă și transformării ei într-o anexă a guvernului. Dar asta e, fiecare cu estimările lui.

În orice caz, anunțul de azi era cât se poate de previzibil. Doar că politrucii asta au făcut: au luat din comunicatele S&P doar ce le-a convenit, în rest le-au măturat sub preș. Și acum pariez că se vor da loviți, trădați la corazon (problema e la neuron).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult